Mama la București

28 Mai

Mama a fost de trei ori la București (am mai început să povestesc despre asta, acum câțiva ani, aici). Mai bine zis, de două, dar o dată și-a luat o mică vacanță, ca să-l „viziteze” pe tata la Chișinău și să revină, imediat, la București, unde avea să mă asiste într-un proiect extrem de ambițios: reparația apartamentului în care stăteam (probabil, cel mai curajos proiect dintre toate pe care le-am avut până acum! – bine, exagerez, glumind astfel, dar, cum orice glumă conține și ceva adevăr…).

Prima călătorie pe care mama a întreprins-o la București a fost deosebit de memorabilă și, vreau să cred eu, fericită. I-am propus mamei să facem o călătorie în capitala țării pe care o consideram a noastră (deși nu-i eram cetățeni) – în calitate de cadou de ziua ei de naștere. Și mama, care n-a mai fost peste hotare niciodată, a acceptat cu mare bucurie. Pe atunci, încă nu era nevoie de viză pentru România (mama, deși o româncă foarte conștientă de identitatea sa și o apărătoare activă a românismului în Basarabia, nu a avut cetățenie românească, tot așa cum nu au apucat să și-o redobândească nici bunicii mei, nici tanti Dora – în ciuda faptului că au simțit mereu românește). Mama se simțea bine (era una dintre perioadele în care parcă uitasem de boală și de crize), aveam două săptămâni la dispoziție, ca să vedem tot ce era mai frumos prin București la ora aceea, mama era încântată de orice îi propuneam, iar programul pe care îl stabilisem era foarte încărcat: ziua expoziții de artă, muzee, vizite de tot felul, seara spectacole. Multe spectacole de teatru, concerte și câteva filme. În ciuda oboselii, inevitabile, după atâta hoinărit prin București, mama arăta extuziasmată. Degeaba îmi făceam griji pentru starea ei, mama părea atât de puternică, de energică, și a rămas atât de impresionată și de îndrăgostită de București, încât mulți ani după aceea îmi tot vorbea despre „minunile Bucureștiului”, povestind, cu detalii, ba despre galeriile de artă și expozițiile nenumărate (printre care una ce ne-a luat chiar două zile, în care am admirat, am meditat și am discutat mult: o expoziție excepțională Corneliu Baba – probabil expoziția care a impresionat-o cel mai mult pe mama), ba despre spectacolele văzute (printre care unul cu Leopoldina Bălănuță (O batistă în Dunăre), de al cărei joc mama a rămas fascinată), ba despre discuțiile cu unii dintre profesorii mei sau cu colegii de doctorat…

Acum, printre lucrurile rămase  de la mama (păstrate cu grijă în câteva cutiuțe speciale, ce ascund mici simboluri dragi inimilor noastre) , e și biletul de tren București-Chișinău din acea, primă, călătorie a mamei în Țară…

* * *

Celelalte două vizite au avut un scop mai prozaic (să mă ajute să renovez apartamentul), dar cum mama nu știa să facă ceva fără pasiune, și acele zile (adică, nu zile, ci luni bune) de ședere în capitala României mi-au rămas deosebit de dragi în amintire. Mama s-a implicat cu tot sufletul, așa cum făcea mereu, și eu i-am simțit nu doar protecția și grija, cu care eram obișnuită, ci și talentul, creativitatea, priceperea de a găsi soluția cea mai elegantă și mai puțin costisitoare… Foarte atentă la detalii, pedantă, cum era, ajutorul mamei valora milioane! Seara, când muncitorii plecau, și eu terminam de spălat din urma lor (trebuia să curăț mizeria lăsată de echipa de constructori, până jos pe scările blocului, pentru că ei nu se simțeau datori să lase curat), luam un ceai împreună și discutam cu mama până târziu… Mama avea grijă să caute prin reviste articole, pe care mi le punea pe noptieră, așa încât cele mai interesante idei de design i le datorez tot ei… Mamei, pasiunii ei pentru frumos și, bineînțeles, dragostei pe care știa să o arate, cu o discreție specifică, în tot ce făcea.  A fost greu, pentru că renovarea unui apartament este, oricum, anevoioasă, dar a fost frumos, grație mamei!

* * *

În acel an am sărbătorit Învierea împreună, ascultând slujba la Biserica Albă din Calea Victoriei. Sigur, am fost și la Patriarhie, dar am rămas să ascultăm serviciul divin în cadrul mai intim al Bisericii Albe (era mai comod pentru mama așa, fiind mai puțină lume, să găsească un loc liber pe un scaun, pe care să stea – altfel, picioarele ei n-ar fi rezistat)… Am venit acasă, pe jos, ținând candela aprinsă, obosite și fericite, și mama și-a amintit de multe ori de acea noapte de Paști,  în anii ce au urmat, în care, tot împreună, mergeam, la Chișinău, la biserica Sfânta Teodora de Sihla…

Mama nu insista să merg cu ea la biserică (de Paști o urmam, pentru că nici nu-mi imaginam să că ar putea fi altfel). Tot așa cum nu mi-a impus niciodată nimic, nu m-a forțat să fac ceva contrar voinței mele… Mai mult, mama nu vorbea prea mult despre faptul că merge la biserică (sau că ține post, sau că se roagă), și doar citind în caietul ei de rugăciuni, îmi dau seama că mama își găsea partea de liniște în lecturi religioase (deși nu numai în acest gen de lecturi: Theodor Mommsen, Istoria Romană, și Istoria României (autori: Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant ș.a.) sunt două titluri ale cărților rămase deschise pe noptieră) …

* * *

Accentul mamei îi făcea pe bucureșteni să întrebe dacă nu cumva e din Ardeal. Glumeam adesea pe seama asta, pentru că și pe mine mă întrebau la fel, dar după ani buni de stat în România (bucureștenii, foarte perspicace, sesizau accentul „străin”, dar, cum nu se mai putea simți accentul basarabean, mă bănuiau de… „ardelenism”), pe mama, însă, au „înscris-o” în „categoria ardelenilor” chiar din prima zi de ședere în București. Mama nu avea acel accent rusesc, specific multor români din Basarabia.

* * *

Când, stând mai mult în București, telefonam (destul de des) acasă, în finalul conversației, mama ținea să adauge neapărat: „complimente Bucureștilor” – și asta suna așa, de parcă eu aș fi fost un fel de „trimis special”, care îi făcea „legătura” cu Țara (sau, cel puțin, cu capitala)…  Legătura ei de suflet și o parte din sufletul ei…

P.S. Cred că e de prisos să spun că Bucureștiul mi se părea cel mai frumos, atunci când o aveam pe mama lângă mine, iar apartamentul pe care l-am decorat împreună cu mama este cel mai prietenos, mai plăcut, mai atractiv pentru inpsirația mea, dintre toate  apartamentele în care am stat vreodată.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

vanilla

lovely damned teenage years

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Thoughts from the author of Trailer Park Juggernauts

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 19-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Descopera misterele naturii

Discover the mysteries of nature

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Blog de multe parale

„Nu voi fi un om obişnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinar.” Peter O Toole

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Imperfect Beauty

"Do what you like and like what you do ! Imperfection is a part of beauty !" - Rocsee

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

Andrei Botnari. Photography and travel blog

Capitalism pe pâine

Fondator si director: Mihai Giurgea

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

%d blogeri au apreciat asta: