„Numai în scris!”

23 mai

Îmi aduc aminte de sfaturile bunicii Elena: să nu te grăbești să spui ceva de rău (pentru că odată spusă, vorba rea nu o poți retrage, oricât de mult și de sincer ți-ai cere scuze – poți obține iertare, dar nu și ștergerea efectului celor spuse), și invers: dacă vrei să spui un cuvânt bun, grăbește-te să-l spui: s-ar putea să nu mai ai ocazia asta… rară, specială!

E o monstruoasă forța distructivă în noi, în patimile care ni se cuibăresc în suflet… Avem o influență criminal de puternică asupra celor care ne iubesc, și nu suntem apărați în fața celor pe care îi iubim și în care credem. Orice cuvânt negândit (sau rău) – spus cu intenție rea sau bună, sau scăpat, din greșeală – rănește. Dureros. Și invers, orice cuvânt  bun întârziat are… același efect.

Mama mi-a fost cea mai bună prietenă. Ne-am înțeles perfect, ne înțelegeam și fără cuvinte. (De fapt, datorită acestui tip de comunicare între mame și copiii lor, se realizează progresul în lume, pentru că mamele reușesc, astfel, să ne transmită, din copilărie, din primele zile chiar, fragmente din experiența omenirii pe care ele au „moștenit-o” în același mod… Progresul nostru personal, formarea personalității noastre se realizează astfel cu viteză dublă, atâta timp cât permitem acestui gen de comunicare să ne ghideze – pentru că asimilăm informația și „prin pori”.) Aveam gusturi asemănătoare, aveam același gen de sensibilitate, asemănările erau esențiale, și, sigur, nu numai datorită înrudirii noastre… Eram atât de îngemănate ca stil, încât, uneori, glumeam că noi două trebuie să facem shopping doar împreună, pentru că altfel, riscăm să cumpărăm aceleași produse și să ne trezim că ținem în casă lucruri în dublu exemplar… Eram atât de aropiate, încât nu se punea problema unor sentimente negative, de supărare între  noi. Și totuși (sau: mai ales de aceea), îmi pare rău pentru orice mică neînțelegere, pentru orice contradicție sau contrazicere dintre noi (chiar dacă acestea sunt inevitabile între două persoane care interacționează intens și mult) și pentru… fiece cuvânt bun pe care am întârziat să i-l spun mamei, pentru toate spectacolele, plimbările, expozițiile ratate (mama avea mereu dorința de a vedea lucruri noi și a le admira pe cele frumoase, avea o permanentă sete de sublim; spre exemplu, îmi spusese, la un moment dat, că ar vrea să vedem împreună expoziția de covoare vechi de la Muzeul de Etnografie, dar… n-am reușit!), pentru toate bucuriile sau momentele de trandrețe și de recunoștință neexprimate. Da, mama îmi citise toate versurile, unele dintre care îi erau dedicate, altele fiind inspirate chiar de ea, îmi citise și blogul (o parte din el,  o variantă printată, în mod special pentru ochii ei, care oboseau, când mama se concentra, citind pe de ecran), unde scrisesem despre ea, deci știa, și din această „sursă”, cât de mult țin la ea), și cu toate astea… au rămas atâtea nespuse, neterminate, nefăcute!

Au rămas… acum… să fie scrise – Numai în scris!… De acum încolo…  numai în scris

4 răspunsuri sa “„Numai în scris!””

  1. pinkela mai 24, 2012 la 9:51 pm #

    Cata dreptate ai! Pacat ca realizam aceste lucuri mult prea tarziu! O seara buna!

    • CiGriArg mai 24, 2012 la 10:25 pm #

      Da… Problema nu e că nu înțelegem, ci că ne e greu să ținem cont, în permanență, de acest lucru. Și asta n-ar fi chiar atât de greu, dacă ne-am apropia mai mult de folclor (și de credință, desigur), pentru că el a înmagazinat experiența de secole a strămoșilor noștri. Folclorul ne îndeamnă, spre exemplu, să ne cerem iertare de la părinți (chiar și atunci când ni se pare că avem dreptate!), căci „nu-i copchil să se nască, la părinți să nu grșească”. Religia ne îndeamnă și ea să fim cumpătați și grijulii cu cei apropiați, să respectăm oamenii mai în vîrstă – în orice situație… Și are dreptate, pentru că odată trecuți în lumea celor drepți, oamenii au un mare avantaj în fața celor rămași…

      Nu pot spune că n-am ținut cont de toate astea (dimpotrivă!), dar regretele amplifică starea de singurătate, mai ales că îmi dau seama cât sunt de inutile (și mai ales atunci când vin alții să mă contrazică și să mă liniștească, argumentând în diverse feluri (și știu că au dreptate!), dar durerea nu devine mai mică prin asta)… Probabil (așa se zice) că timpul va estompa durerea, dar niciodată defintiv… În orice caz, am simțit acum nevoia de a scrie, și am scris incomparabil mai mult decât de obicei. Și tot: timpul îmi va arăta dacă a meritat…

      P.S. Mulțumesc… Seară bună, la fel!

      • pinkela mai 24, 2012 la 10:34 pm #

        Asa este. Vreau sa-ti spun ca m-ai inspirat cu acest articol: http://severalpoints.wordpress.com/2012/05/24/iarta-ma-am-gresit/.
        Din pacate stiu cum e sa pierzi pe cineva apropiat si iti inteleg frustrarea si dezamagirea. Adevarat proverbul: nu lasa pe maine ce poti face azi. Azi trebuie sa spui te iubesc, azi trebuie sa-ti ceri iertare, azi trebuie sa spui ce ai pe suflet. Maine poate fi prea tarziu… Dumnezeu sa te binecuvanteze!

        • CiGriArg mai 24, 2012 la 10:56 pm #

          Mulțumesc.

          Am stat puțin la gânduri: unde să pun răspunsul meu, pe care dintre blogurile noastre…

          Exact la asta mă refeream, la promptitudinea și la corectitudinea necesare și în relațiile cu cei (mai) dragi… Îmi pare rău să aud și de la alții că știu ce înseamnă să pierzi pe cineva drag. Deși știu, desigur, că toți trecem prin asta, mai devreme sau mai târziu, căci așa e legea firii, și trebuie să învățăm să acceptăm cu demnitate o pierdere grea – dar ce complicat e, totuși…

          P.S. Apropo, e foarte bună ideea de a ne cere iertare (nu doar spunând „Tatăl nostru”, ci și direct, de la cei cu care relaționăm), pentru toate greșelile vrute și nevrute… Și eu mă rog de toți cei pe care i-am rănit, cu vorba, cu fapta sau chiar numai cu gândul, cu intenție sau fără, să mă ierte. Și eu îi iert… în primul rând, pe cei ce au cerut iertare și pe cei ce nu au vrut să facă rău, și nu au persistat, și au demonstrat că regretă sincer…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

Products / Places / Services

The Soft Pillow

He became ink in her pen and she never stopped writing.

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Căci mor trăind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Memoria Fonogramica

Muzici vechi pentru urechi noi

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

ANDREEA VASILE

Povești despre oameni ca tine

%d blogeri au apreciat: