De Blajini… Un fel de socializare printre morminte

4 Mai

Sunt gânduri ce nu-mi dau pace, privind imagini filmate de Paștile Blajinilor…

De Blajini, mă pornisem la Condrița, unde e înmormântată una dintre bunici și unde multă lume a cunoscut-o și pe mama, care a avut grijă de bunica Ecaterina, mama tatălui meu, în acei ani în care bunica a zăcut… Tata, însă, care plecase la Condrița cu noaptea în cap, însoțit de nepotul Sergiu, a insistat să rămân la Chișinău (și aici erau morminte de vizitat și treburi de făcut). Sigur, în primul rând am mers, împreună cu fratele și soția sa, la mormântul mamei, ca să aprindem o lumânare în fața crucii cu inscrupția pe care nici acum nu o pot citi fără lacrimi…

Pentru că era târziu să mai prindem o mașină până la Condrița, am mers la Ialoveni (care e mai aproape de Chișinău), la mormântul mătușii noastre (tanti Dora), adormită acum un an și ceva…

Frumos era… Nimic de zis, n-am putut să nu remarc bogăția de bucate de pe morminte, dar…  cu atât mai trist, cu cât veselia ce domnea în jur părea să facă abstracție de concepția nemuririi sufletului, concepție care justifică această tradiție, pe care unii o transformă într-un mod de socializare mai inedit, așa…Nu mă refer aici numai la acel salut „Hristos a înviat!”, pe care mulți îl spun(em) cu un automatism infiorător – și atunci, pe dată, îmi aduc aminte de lumina din ochii mamei (și ai bunicilor mei!), atunci când rosteau acest salut-, ci și la ritualul obsedant de „pomenire” prin… lucruri și bucate sofisticate (un fel de  „pomenire materială” a răposatului, în detrimentul rugăciunii – singura „valabilă”, de fapt, în aceste momente – rugăciunea validează „pomana”, îi conferă sacralitate – altfel nu e decât un „cadou”, oferit nu cu ocazia unei sărbători, ci cu una mai… tristă (ca să nu zic lugubră)).  Să fiu înțeleasă drept, nu mă deranjează veselia celor din jur – dimpotrivă, mă bucură și mă întărește! – mă deranjează lipsa cuvintelor bune, ca și cum memoria celor adormiți ar trebui cinstită pe tăcute, ca între muți. Mă deranjează că nu se vorbește despre BINELE pe care ni l-au făcut cei pe care îi pomenim, ca și cum cel mai greu lucru este să îți exprimi recunoștința… Dacă nu spunem nici cu această ocazie, specială, pentru care fapte anume, le cinstim memoria, de ce o mai facem? Care e diferența dintre pomenirea de bine și amintirea de rău, spre exemplu? Care e diferența dintre iubire și ură, dacă ambele se consumă în tăcere? Poate greșesc, dar cred că, atâta timp cât suntem binecuvântați cu darul vorbirii, cuvintele sunt măsura valorii memoriei noastre. Mai mult: cuvintele îi pot da valoare, tot așa cum rugăciunea dă valoare lucrurilor pe care vrei să le faci/dai pomană…

Într-o emisiune a Europei Libere, prin cuvântul unor personalități de la noi, sunt atenționați –  pe bună dreptate! – creștinii foarte legați de tradiții că unele dintre obiceiurile noastre sunt, de fapt, o profanare a sfintelor sărbători. Nu știu cât de mulți ascultă astfel de emisiuni și, deci, nu știu dacă la anul se va putea vedea vreo schimbare în bine, dar e dureros să vezi aceste semne ale unei barbarii post-comuniste în sanctuarele memoriei noastre, care sunt cimitirele. E dureros să constați mimetismul, datorat mentalității dualiste din perioada comunistă, în locul sincerei credințe. Or, dacă nu e sinceritate, degeaba tot spectacolul, tot fastul acestei tradiții…

* * *

Cărarea spre mormântul mamei trece pe lângă mormintele unor oameni pe care i-am respectat și, demult, i-am îndrăgit pentru faptele și creația lor: Grigore Vieru, Leonida Lari, Ion Vatamanu, Ion Dumeniuc, Doina și Ion Aldea-Teodorovici,  Gheorghe și Simion Ghimpu, Nicolae Sulac, Liviu și Baca Deleanu, Anton CrihanAlexandru Plămădeală, Alexe Mateevici, apoi și unchiul meu Vasile Ciocanu, și alții, ale căror nume ar trebui pomenite cât mai des…  Și, vai!, acum mi se pare firesc, deși o lună în urmă nici nu m-aș fi gândit să pun imaginile unor morminte în relație cu imaginea mamei – aveam atâtea planuri împreună, mama părea atât de senină și de calmă, în ciuda slăbiciunii, pe care o camufla cu eleganța ei naturală, în ciuda trsiteții cronice, pe care nu o exterioriza, însă, decât foarte rar, încât nici nu mă puteam gândi la un astfel de deznodământ  – abia acum o văd pe mama în anturajul acelor nume înalte și mă gândesc la ea altfel: nu ca la mama mea, care îmi telefona prima, în primele ore ale dimineții, în fiecare zi, când eram la Chișinău, și care aștepta nerăbdătoare să-i telefonez, când eram plecată din oraș, nu ca la o femeie frumoasă, inteligentă și bună, a cărei fiică am avut norocul să fiu, ci ca la un înger,  retras acum în lumina unei cetăți a sufletelor curate și nobile…

* * *

Dincolo de sentimentele mele față de mama, mai e unul care nu-mi dă pace: sentimentul că modul de socializare practicat de societatea noastră „printre morminte” nu se prea potrivește cu modul în care oamenii ar trebui să se gândească la persoanele scumpe și dragi trecute în lumea celor drepți…

2 Răspunsuri to “De Blajini… Un fel de socializare printre morminte”

  1. nelucraciun Mai 5, 2012 la 9:47 pm #

    Dumnezeu sa-i ierte!

    • CiGriArg Mai 8, 2012 la 9:34 am #

      Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească împreună cu cei drepți…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

vanilla

lovely damned teenage years

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Thoughts from the author of Trailer Park Juggernauts

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 19-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Descopera misterele naturii

Discover the mysteries of nature

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Blog de multe parale

„Nu voi fi un om obişnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinar.” Peter O Toole

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Imperfect Beauty

"Do what you like and like what you do ! Imperfection is a part of beauty !" - Rocsee

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

Andrei Botnari. Photography and travel blog

Capitalism pe pâine

Fondator si director: Mihai Giurgea

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

%d blogeri au apreciat asta: