Speranța reînvierii noastre…

27 Aug

După sesiunea de vară  a urmat școala de vară de la Brașov, unde am aflat multe lucruri, printre care și faptul că… nu va fi deloc ușor. Una dintre șefele celei mai mari școli diplomatice, de la Paris,  fiind nepoata unui emigrant rus, nu ne credea, atunci când, vorbind despre războiul din Transnistria, spuneam că acolo s-a refugiat nostalgia sovietică, împreună cu exponenții vectorului proimperial rusesc, ce „emigraseră” din Parlamentul de la Chișinău, supărați pe… limba română. Colegul nostru, Emil, făcuse o prezentare excelentă a istoriei acestui conflict. „Verdictul” doamnei, însă, putea fi descifrat doar așa: minciuni sfruntate! La recepția de la sfârșit, unii diplomați care ne predaseră în cadrul școlii justificau faptul că nu interveniseră printr-o glumă: „Ce face un diplomat, când e mai deștept decât șeful său? Demisionează!” Urmând acest principiu, am demisionat și eu, mai târziu, când nu am mai găsit niciun sprijin contra ignoranței și a spiritului revanșard al imperialismului sovietic la șefii mei, agrarieni, de la MAE…

* * *

Abia ajunși acasă, cu impresii nemaipomenite de la Brașov, tragedia nistreană ne-a „înghițit” speranțele pe care ni le cultivase atât școala de la București, cât și cele câteva săptămâni de practică la MAE al României. Cei mai mulți dintre colegii mei au fost angajați fără probleme, eu… mult mai târziu, iar faptul că făcusem acele studii a fost mereu tratat de șefii mei  ca un mare impediment pentru carieră… Interesul țărilor din Vest pentru Republica Moldova slăbea, pe măsură ce la Chișinău moldovenismul primitiv tindea să devină ideologie de stat. Informația mi-a fost furnizată, inconștient probabil, de colegii mei de la MAE (Chișinău): se plângeau că la minister sosesc tot mai puține și mai puține invitații: mirosea a izolare!

* * *

E inadmisibil!, e strigător la cer – mi-a zis dl profesor A. Ciobanu, când l-am căutat să-mi dea o recomadare pentru o bursă de studii în Franța, imediat ce am adus vorba despre perioada cea mai dramatică a conflictului transnistrean – acolo (dincolo de Nistru -n.n.) mureau oameni, erau violați copii, se produceau crime dintre cele mai oribile, iar noi, aici, mergeam la teatru, beam ceai, ne plimabm… ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic! Nu știam nimic!

Acolo era Armata a 14-a, fortificată, în chip urgent, de deținuți de drept comun, îmbrăcați în hainele armatei ruse şi instruiți de generalul Lebed, care, după propriile sale mărturisiri, i-a echipat și i-a trimis să lupte „contra fasciștilor români”. Luptau, de fapt, contra limbii române și a independenței statului  Republica Moldova, pe care șefi de la Kremlin ai generalului o recunoscuseră (deși în mod ipocrit, scrâșnind din dinți). Ce a fost URSS, de fapt? O împărăție a oglinzilor strâmbe, unde totul era inversat. Ce era noua Rusie nesovietică? O moștenitoare a oglinzilor strâmbe, unde Kremlinul recunoștea suveranitatea unei foste republici, ca să nu o respecte niciodată, iar generalul, supus al Kremlinului, sfida principiile declarate de Kremlin, dar fără vreo consecință pentru nesupunerea sa. A fost pedepsit, dar mult mai târziu, când, ambițios, a amenințat că va folosi informația pe care o avea despre șefii săi, ca să se lanseze în marea politică rusă…

* * *

Cu un an înainte fusese „puciul din august”.  Noi mai eram copii, de fapt. Ne jucam! Soțul mă avertiza să fiu cuminte, că altfel mă declară „dușmancă antisovietică” și mă deportează… în România. „Știu!Voi nu puteți rezolva nimic, decât prin violență, nu puteți guverna, decât dacă instituiți, inevitabil, o„stare de urgență”, iar pe cei ce nu vă adulează îi deportați!” – i-am răspuns, ca și cum ar fi fost  chiar el șeful „GKCP”. Lumea din jur, din troleibuzul aglomerat (ca de obicei), se uita la noi ca la doi nebuni… Era în toiul crizei din 1991, Gorbaciov era încă prizonier, sechestrat, iar soarta URSS încă nu se știa… Era troleibuzul care ne ducea la televiziune, unde se protesta contra reacțiunii de la Moscova…

 * * *

Colegii noștri care tocmai se căsătorseră, plecați într-o călătorie romantică (pentru câteva zile de miere) la Moscova, erau în cea mai frumoasă etapă a primăverii lor: vizitau muzee, admirau frumusețile capitalei Rusiei, când, în dimineața zilei de 19 august, s-au trezit cu tancuri risipite pe străzile vechiului oraș… La început, nu și-au făcut probleme. În fond, în țara asta e posibil orice, – a comentat el, văzând nedumerirea tinerei sale soții (o bucureșteancă nemaipomenit de  frumoasă, pe care, dacă e să credem mărturisirea unui prieten comun la nunta celor doi,  colegul nostru o întâlnise prin Grădina Botanică din orașul de pe Dâmbovița, unde se plimba căutând… o floare!) Abia spre amiază și-au dat seama că se întâmpla ceva grav. Și abia mult mai târziu au putut conștientiza că, fiind în inima fostului imperiu sovietic, marcaseră nu doar primele zile ale căsniciei lor, ci și ultimele zile ale URSS

* * *

Sanda și Sorin, alți colegi, ne-au vizitat îndată după clarificarea situației. Am discutat atâtea seri la rând, până târziu în noapte, cât pentru o viață înainte. Parcă știam că lucrurile vor deveni atât de complicate, încât… nu vom mai avea ocazia să vorbim așa de mult, ca niște prieteni – niciodată… Nu, în 1991 nu era momentul reunirii. Armata a 14-a își făcea de cap la Nistru, iar clasa politică de la Chișinău nu știa cum să-și împartă puținele resurse devenite, peste noapte „ale nimănui”…  Kremlinul îi avea pe mulți dintre ei la cheremul său și, probabil, îi șantaja (putem doar presupune asta, știind că arhivele KGB au fost transferate la Tiraspol în 1989). Au urmat 20 de ani de tatonări, rătăciri și deziluzii – o bună școală pentru spiritul civic și pentru conștiința de sine a românilor basarabeni.  Decalajul dintre aspirațiile cetățeanului simplu și cele ale clasei politice s-a adâncit, e adevărat (nici nu se putea altfel), dar voința celor „de jos” a devenit mai importantă decât averile (mare parte furate) ale celor „de sus”. În 2009, ca și cum s-ar fi proiectat, prin puterea de explozie, din trecut, violențele din aprilie mi-au amintit de asaltul MAI, din noiembrie 1989…  și de tot șirul de violențe care au însoțit mișcarea noastră mai spre Vest…

* * *

Sanda și Sorin plecaseră deja, când am primit o scrisoare de la ei: ne scriau că au auzit de „puci” și că își fac griji pentru noi! O expediaseră chiar în ziua de 19! A ajuns la noi abia spre toamnă: conform ștampilelor de pe plic, era clar că trecuse pe la Moscova…  Lung îi drumu de la București la Chișinău, dacă trece pe la Kremlin…

* * *

Mai avem foarte puțin, și vom reda sensul deturnat de o clasă politică inaptă de o guvernare democratică Declarației de Independență a Republicii Moldova:  „pierdută” în văpăile lui 7 aprilie 2009, restabilită un an mai târziu, Declarația de Independență îi restituie onoarea cetățeanului Republicii Moldova. Mereu am crezut și cred: nu e adevărat că nu știm încotro ne dorim să mergem. Conducătorii noștri ne-au subestimat voința și inteligența. În permanență. Declarația a fost călcată în picioare mulți ani la rând! Am salutat și am votat, împreună cu o mare de oameni, Declarația de Independență – în PMAN, la 27 august 1991. Înainte de asta am protestat contra tentativei de a suprima democrația de către forțele reacționare de la Kremlin. Știu exact ce și de ce am votat: nu mai doream să fiu cetățean sovietic! Voiam să fiu cetățean liber, să am dreptul să spun că sunt româncă și că vorbesc limba română, care este limba mea maternă. Voiam să fiu alături de ceilalți români, într-o țară liberă de comunism. Și azi, la fel, nu mai vreau nicio derogare de la spiritul drept, românesc, al Declarației de Independență și al primului Imn adoptat împreună cu aceasta, în același spirit de dor de libertate și de adevăr.

* * *

Faptul că URSS a căzut a creat o șansă pentru noi – șansa noastră de a ne ridica. Implozia URSS a fost inevitabilă, pentru că noi  nu mai încăpeam în iadul care a fost URSS-ul, iar iadul nu mai putea exista fără noi. De noi depinde, dacă vom ști să ne ținem capul sus, pentru a nu ne mai întoarce niciodată în iad și… pentru a face din Declarația de Independență ceritificatul reînvierii noastre, ca parte a națiunii române, conștientă de valoarea sa, printre alte națiuni europene.

* * *

Din arhive, via Youtube:

* * *

 

6 Răspunsuri to “Speranța reînvierii noastre…”

  1. almanahe Octombrie 3, 2011 la 9:48 pm #

    Am doi prieteni basarabeni, ambii membri Travka, dar ei trăiesc de mai bine de zece ani în România, aşa că nu se pune, dar părinţii lor locuiesc înca acolo, aşa că înţeleg „problema”, doar că aşa, cu statutul acela frustrant, de privitor neputincios; dar n-o să pot niciodată să uit că am crescut cu televiziunea moldovenească, fără de care multe filme sau regizori ruşi n-ar fi ajuns decât foarte târziu în conştiinţa mea; noi nu prindeam bulgarii, ca şi Bucureştiul.🙂
    Anul acesta am vrut să vin la „Vadul lui Woodstock”, în mai, dar n-am reuşit până la urmă…

    PS:Asta e următoarea mea lectură, fiindcă îmi place să cred că oamenii nu se întâlnesc degeaba…

    • Argentina Gribincea Octombrie 3, 2011 la 11:08 pm #

      Exact! Şi eu cred că tot ce se întâmplă şi tot ce există are o raţiune de a fi, chiar dacă viaţa ni se pare o aglomeraţie de absurdităţi şi paradoxuri… Aşa încât, sigur, există un sens şi în faptul că am ajuns să „tropăi” pe domeniul Almanahe, acum, când eram mai mult plecată de pe blog, decât prezentă … Mă bucur de întâlnirea noastră! Cine ştie, poate că va fi şi una reală – dacă nu la vreun Vad al lui Woodstock, atunci cu altă ocazie la fel de atractivă…

      Mulţumesc mult pentru feedback şi abia aştept alte comentarii!

      P.S. Cartea despre moldovenizare este o culegere de documente – în rusă şi, ce e mai rău!, în aşa-zisa „limbă moldovenească” – foarte greu de descifrat. Altfel, valoarea ei este valoarea documnetelor din arhive, pe care le conţine. Mulţumesc şi pentru acest inters – pentru subiectul care mă doare!

  2. almanahe Octombrie 3, 2011 la 11:43 pm #

    mie îmi place foarte tare limba rusă! la fel de mult poate ca şi limba română;
    la capitolul iubiri veşnice i-am trecut pe Vladimir Vîsoţki, pe DDT…ba chiar am făcut chiar şi o traducere aproximativă cu ajutorul unuia dintre cei doi prieteni menţionati mai sus pentru ” eto vseo”, dar pe care am rătăcit-o pe un alt domeniu virtual;
    o traducere aproximativă am făcut şi pentru Uma Turman (formaţia), tot ajutată, evident…
    am învăţat alfabetul de pe la vârsta de 8,9 ani…scriam poezii în „limba moldovenească” folosindu-mă de chirilice🙂
    cred că partidul era mândru de mine :))

    • Argentina Gribincea Octombrie 4, 2011 la 12:03 am #

      🙂 Cred!

      Şi mie îmi place, dar mi-ar plăcea şi mai mult, dacă aş fi învăţat-o din plăcere, şi nu forţat, în condiţiile dictaturii comuniste, ca pe o umilinţă, care venea din partea „fratelui mai mare” şi era menită să mă „dezveţe” de limba maternă… Altfel, îmi place literatura clasică rusă. De cea contemporană m-am cam îndepărtat. De bună voie şi nesilită de nimeni – deci, mea culpa!..🙂

    • Argentina Gribincea Octombrie 4, 2011 la 12:14 am #

      P.S. Şi mie îmi place Vîsoţki.🙂

      Foarte interesantă experienţa cu poeziile în „moldovenească”! Totuşi, cred că nu era chiar „moldoveneasca” lui Vasile Stati, şi nici cea elaborată în Transnistria interbelică – o limbă artificială, nefuncţională, menită să debilizeze populaţia românească…

      Acum mi-e mai clar. Da, lectura culegerii noastre nu ar trebui să prezinte dificultăţi pentru cineva care ştie rusa şi chiar transcrie texte româneşti cu litere ruseşti, deşi, am zis: diferenţa dintre ceea ce făceai tu (adică, transcriere) şi aşa-zisa „limbă moldovenească” e mare, vei vedea…

Trackbacks/Pingbacks

  1. Speranța reînvierii noastre… | GriArg - August 26, 2016

    […] Source: Speranța reînvierii noastre… […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

vanilla

lovely damned teenage years

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Thoughts from the author of Trailer Park Juggernauts

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 19-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Descopera misterele naturii

Discover the mysteries of nature

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Blog de multe parale

„Nu voi fi un om obişnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinar.” Peter O Toole

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Imperfect Beauty

"Do what you like and like what you do ! Imperfection is a part of beauty !" - Rocsee

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

Andrei Botnari. Photography and travel blog

Capitalism pe pâine

Fondator si director: Mihai Giurgea

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

%d blogeri au apreciat asta: