Arhiva | mai, 2011

Anotimpul săgeților

31 mai

Lupta pentru putere și, mai ales, pentru Primăria Chișinăului este atât de aprigă zilele astea, încât unii candidați au transformat campania electorală într-un spectacol continuu, pornind chiar de la prosteasca investiție în niște ziare falsificate și culminând cu altă prostie, cea a exacerbării mesajelor xenofobe (iarăși „Patria e în pericol!”, ce mai!): din nou, ca și în alte campanii electorale, unii se trezesc că nu mai încap în frontierele actualei Republici Moldova și se pornesc la luptă proletară – „sub steagul lui Ștefan cel Mare”! Penița ascuțită a lui Constantin Tănase nu putea dormi liniștită.  Și azi a lansat o săgeată, direct la țintă.  Mal-do-va atacă Moldova  , zice maestrul și are dreptate să bată alarma, pentru că știm și noi cât de indolenți putem fi, mai ales atunci când vine vorba de alegeri. N-am mai pățit oare marea rușine, aducând la conducere toți nechemații prin simpla neprezentare la urne? Știe ce știe dl Tănase, de își agită săgețile azi, cât încă nu e prea târziu.

P.S. Am urmărit această campanie electorală, care a avut destule secvențe de umor involuntar. Concluziile ar fi două:1. E vorba de o miză geopolitică, altfel nu cred că s-ar cheltui atâta bănărit pe o campanie absolut mediocră, ca cea a PCRM. 2. Comuniștii, se pare, sunt incapabili a înțelege că mârțoaga moldovenismului primitiv e pe moarte. Atâta poate neuronul comunist (probabil, unul la întregul lor staff electoral)…

„Nu se aud privighetori…”

31 mai

…în țara în care m-am născut…

Jean Moscopol, vocea sentimentului interbelic, impregnată de parfumul acelor ani:

* * *

* * *

Foai verdi ș-un cârnaț, patrioț adivaraț!

25 mai

(Pamflet)

Partidul proaspăt resuscitat, constituit din mumiile scoase din cavoul cu fantome ale stalinismului, pre nume extrem de „inedit”: „Patrioții Moldovei” (ambele cuvinte între ghilimele, firește) are o problemă: trebuie neapărat să distrugă statul român, probabil ca să-i fie mai cald lui Stalin în mormântul rece…  Sau ca să nu uităm că „matușka” Rusie (din mare „dragoste”, firește) nu ne va lăsa în Europa, atâta timp cât are zile pe pământ… Oricare ar fi explicația, cert e că vreo câțiva „patrioți”, care abia leagă două cuvinte în limba oficială a statului ai cărui cetățeni sunt, nu mai încap în frontierele actuale ale Republicii Moldova. Și nu vor să se extindă la Est, eventual prin recuperarea Transnistriei sau a teritoriilor românești atribuite de regimul sovietic Ucrainei, ci… mai la Vest, mai spre UE și NATO. Drept care s-au și pus pe treabă. Adică pe declarații! Nu că ar fi foarte originali, am mai văzut „patrioți” din ăștia, și, fiind vorba de o perioadă fierbinte, de ce să nu agonizeze, din nou, fanaticii moldovenismului primitiv? Dacă tot e libertate și… alegeri, bal să fie!

* * *

Argumentul suprem pentru a se face de râs în continuare –  STAR TREK moldovenesc:

* * *

Zilele astea am tot discutat despre furturile, devenite normalitate în fosta URSS. Dovadă și felul în care rămășițele sovietismului din RM au înțeles să-și însușească roadele creației poeților pe care nici nu i-au (re)cunoscut, nici nu i-au apreciat vreodată. Și sentimentul cărora față de impostorii comuniști a fosat același, adică nu au agreat comunismul, și cu atât mai puțin teoriile vasilestatiliste ( știri: aici  și aici).

Ne va lipsi „darul periculos” al lui Serafim Saka…

23 mai

„Darul periculos” al lui Serafim Saka (dacă e să ne aducem aminte de cuvintele lui Dan Mănucă), darul prețios (cel de a scoate la suprafață și de a articula neliniștea din noi într-o manieră care să provoace și mai multe neliniști în jur: neliniști purificatoare și regeneratoare) ne va lipsi de acum încolo și mai mult decât ne-a lipsit de la o vreme…

Ieri, stând, alături de familia mea extinsă, la o masă de pomenire a mătușii mele (tanti Dora), mă gândeam, conștientizându-mi neputința, și la pierderea aceasta, despre care abia aflasem – de la tatăl meu – și care mă răvășise… Degeaba îmi spuneam că nu avem decât să acceptăm aceste pierderi și să le micșorăm, să le recuperăm, păstrând memoria celor care ne-au fost dragi, pe care i-am admirat și prețuit… Degeaba, senzația că lumea se surpă, după o pierdere grea, este demolatoare, demoralizatoare…  Și acum simt la fel: că nimic nu mai este la fel… Și nici nu va mai fi la fel…

Chișinăul va pierde ceva din farmecul său inedit, dacă nu va face din memoria lui Serafim Saka o tradiție luminoasă, iar noi vom pierde și mai mult, dacă vom trăda acel „dar periculos” al celui căruia i se zicea, cu multă considerație maestrul Serafim Saka.

* * *

Mă uitam la fața tristă a părintelui meu, când îmi dăduse vestea, și mă gândeam la Cristina și la… cât de mult aș vrea să cred că pierderea celor dragi ne face mai puternici! Mai triști, mai singuri, sigur, dar și mai puternici.

* * *

Dumnezeu să-l odihnească în pace pe scriitorul Serafim Saka, unul dintre reperele cele mai valoroase ale românilor pe acest mal de Prut. De fapt, nici Prutul nu mai poate fi, de la hotarul acesta cu lumea neliniștilor, decât amintirea, simbolul dureros al unei frontiere…

 

Caii liberi

19 mai

Un cântec de Socaciu despre caii liberi (sau despre libertatea cailor?)… Să-l ascultăm, cât n-a fost dublat. 🙂

Drama cailor sălbatici din delta Dunării

19 mai

Una dintre frumusețile României este, azi, victima lăcomiei, a ignoranței (sau a lipsei de creier) și a indiferenței:  Cum mor caii când vor câinii la Letea.  Nu mă întreb, cât de creștinește și cât de civilizat este să admiți un masacru de acest gen, nici de ce nu ne putem organiza, pentru a avea grijă de ceea ce ne înconjoară, dar… mi-e frică pentru viitorul unei societăți care nu știe să-și apere copiii, femeile, bătrânii și… frumusețea : http://observator.a1.ro/social/Masacrul-cailor-salbatici-de-la-Letea-continua_37128.html

* * *

În alt articol citesc rânduri încâlcite, din care ar trebui să înțeleg faptul că acești cai „au crescut în sălăbitice”, dar… nu sunt cai sălbatici. Aha, deci… n-am înțeles nimic. Adică, de crescut nu i-a crescut nimeni, dar, când au devenit „utilizabili”, căluții, brusc, și-au făcut rost de câte un stăpân? Cam așa ceva…

Altă nedumerire: dacă sunt bolnavi, de ce sunt folosiți în industria alimentară? Nu e periculos pentru gurmanzii care vor pofti la carnea lor? Întreb, nu dau cu parul…  Nu că m-ar tenta să gust. După ce am văzut modul în care sunt tratați caii, nu cred că aș avea poftă de ceva produs în astfel de condiții, tot așa cum detest divertismentul care implică violență și situații în care cineva își pune viața în pericol, doar pentru a mă distra pe mine…

* * *

Citesc discuțiile de pe net. Observ că în polemică intră și unele persoane care par afectate de aceste proteste și se miră că lumea s-a „activizat” și e  în măsură să împiedice această „afacere”. Ei bine, mi se pare normal că lumea își manifestă indignarea. Dacă legeile permit maltratarea (inlcusiv înfometarea) animalelor, înseamnă că trebuie revăzute legile. Dacă, însă, comerțul acesta este unul din umbra sau penumbra legilor, nu văd nicio scuză pentru cei care îl practică (sau îl permit).

* * *

C-o fi niște cai sălbatici, c-o fi doar niște animale de casă, dar cu stăpâni fără milă, o petiție care să demonstreze că avem suflet și că ne pasă poate fi semnată aici.

 

Amintiri amare (2)

16 mai

…o ajutam pe mama să citească, în șpalturi – pe vremuri – corectura ziarului Învățământul public. Am citit, astfel, și numărul în care își publicase regretatul Grigore Vieru ciclul de poeme Litanii pentru orgă, scris după ce își pierduse mama.

Citeam

Tristă dimineață
De Duminica mare.
Îmi izvorăște pe față
Steaua cea de sare.
Privesc cu durere la
Verzile săbioare
De porumb din grădina ta,
Mamă, care
Nu te mai pot apăra.
Întregul nu mai e întreg.
Strig:
Sunt cel mai fără de noroc!
Deși înțeleg, înțeleg
Că toți suntem un lemn
De foc

* * *

Lipsești dintre lumine,
Dar nu lipsești din mine.
Lipsești de la fereastră,
Dar nu din limba noastră.
Lipsești din blanda seară,
Dar nu lipsești din țară.
Plecată ești în moarte
Ci-aproape, nu departe…

și plângeam… ca acum…

de ziua lui Gelu… 9 mai 2011

9 mai, luminat, printre lacrimi…

9 mai

Un cântec sovietic spunea (și avea dreptate) că această sărbătoare, numită de ruși „Ziua Biruinței”, este una „cu lacrimi în ochi”. Bănuiam că un război nu se duce, nu se câștigă și nu se pierde ușor… Bănuiam că moartea e dureroasă. Mai ales pentru cei rămași în viață. Puteam doar bănui…

 Mai bănuiam că Stalin nu putea fi un tătuc adevărat nici pentru soldații pe care îi trimitea la moarte, nici pentru restul, cei vii, pe care îi condamnase la o viață mai rea decât moartea.

Nu bănuiam cât de mare era distanța dintre ceea ce ne serveau manualele de istorie sovietice și faptele pe care aveam să le aflăm zeci de ani mai târziu.  Acum citesc articole ca cel scris de Iulia Latînina și nu pot decât să mă mir că mai există oameni care se lasă prostiți de propaganda roșie.

* * *

Pentru mine ziua de 9 Mai a fost mereu o sărbătoare de familie. Nu a avut niciodată semnificația de zi a victoriei armatei sovietice. 9 Mai este ziua de naștere a verișorului meu Gelu, prietenul meu din copilărie. Și azi, de 9 mai, deși cu tristețe (pentru că pe noi doi ne leagă, acum, nu doar amintiri din copilărie, ci și o pierdere de nerecuperat: a unui suflet de înger, care în viața de pe pământ a purtat numele de Teodora și care ne-a iubit și apărat pe ambii), mă gândesc tot mai mult la Gelu… Pentru prima dată el nu va auzi obișnuita urare de ziua lui, spusă de vocea pe care a cunoscut-o întâi… Nu știu dacă există durere mai mare decât asta. Dacă reușești să nu clachezi în această situație, înseamnă că nicio altă greutate nu te mai poate înfrânge…

Azi 9 mai e mai trist decât de obicei și, deși aș fi vrut să am destulă putere și lumină în sufletul meu, pentru a-l suna pe Gelu spre a-l asigura că, orice ar fi, nu este singur, lacrimile nu mi-au permis decât să tac, drept răspuns la tăcerea lui…

Și am închis mai degrabă decât aș fi vrut…

* * *

N-am scris prea des despre tanti Dora, deși a fost, alături de mama, tata și bunici, mereu aproape de mine. N-am scris, probabil pentru că am avut mereu certitudinea iubirii ei. Și a susținerii din partea ei. Susținere și iubire totală și necondiționată. N-a încetat niciodată să aibă grijă, să ne privească atent și cu blândețe, ca pe niște copii (și pe mine, și pe fratele meu) – la fel ca pe copiii ei (Gelu și Lenuța). Niciodată.

Mereu a fost împreună cu mine, chiar și atunci când eu nu eram lângă ea. Nu scrii ușor (nu poți scrie!) despre cineva care îți este atât de aproape… (De ce oare?)

 Abia acum, când am pierdut-o, simt nevoia să scriu, să scriu, să scriu… Din nou, însă, nu de deloc ușor.

* * *

Să scriu… și pentru că e 9 mai, zi în care ea se simțea sărbătorită, în rolul ei de mamă, și radia atâta bucurie și frumusețe, văzându-ne în pragul casei ei – era semn că ziua asta (la fel cu alte zile frumoase din viața copiilor ei) ne unea și ne făcea să fim o familie… E o zi în care drapele de culori fosilizate, fluturate pe străzile unui Chișinău ridicol în straiele sale electorale, mă lasă rece… La fel cum, pe timpuri, tot rece mă lăsau și defilările și tinichelele zângănitoare ale coloanelor de „eliberatori”, pe care, la sfârșitul zilei, le regăseam dispersate prin tot orașul, în stare avansată de ebrietate. Pe vremuri, când 9 Mai însemna doar atât: ziua de naștere a lui Gelu…

* * *

Dacă tanti ar fi preferat să stau în casă azi, izolată și tristă? Sigur că nu (starea de inactivitate fiind ceva complet străin firii ei). Ar fi preferat să spun ceea ce cred, să fac ceva util și… să mă bucur de ziua lui Gelu. Da, și să accentuez, ori de cîte ori am ocazia:

9 Mai este zi de sărbătoare pentru toată lumea, e Ziua Europei… Și, pentru cei care îmi sunt foarte, foarte, foarte apropați: e și ziua lui Gelu.

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

Products / Places / Services

The Soft Pillow

He became ink in her pen and she never stopped writing.

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Căci mor trăind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Memoria Fonogramica

Muzici vechi pentru urechi noi

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

ANDREEA VASILE

Povești despre oameni ca tine

%d blogeri au apreciat: