Arhiva | aprilie, 2011

Poezia durerii din noi…

30 apr.

Se spune că e util să devii înțelept prin durere…  Așa învățăm să iubim, să nu producem durere celor din jur și ne convingem că… singurul mod sigur de a nu avea dreptate este să faci pe celălalt să sufere…

* * *

 

 *  * *

Tragedia comediei inumane

26 apr.

Acum un sfert de veac tragedia de la Cernobîl impulsiona un proces amplu de demantelare a URSS… Fiind și simbolul indolenței care viciase societatea sovietică, nefericita disfuncționalitate a centralei atomice fusese ultima picătură în paharul răbdării robilor unui regim totalitar, care am fost noi. Avem însă și noi,  foștii robi (apropo, mama a și plâns azi, amintindu-și de restricțiile idioate din perioada sovietică!), vina noastră în acea tragedie: tăcusem prea mult, am creat un context de permisivitate pentru acea greșeală criminală, tolerând o stare de lucruri… intolerabilă.

 * * *

Zilele astea, răsfoind presa de toate felurile, n-am putut să nu remarc discuțiile despre salutul pascal și diversele variante, probabil mai puțin corecte, ale acestuia. Privită din unghiuri diferite, urarea „Hristos a înviat!” rămâne expresia deplină a credinței – altfel, de ce să mai urmezi toate acele practici, dacă nu crezi în Înviere?.. Sigur, am ajuns aici – adică să meditez pe marginea acestui subiect – și pentru că, așa cum adesea ni se întâmplă, pierderea unui om drag trezește regrete adânci, părerei de rău, pentru că n-am reușit să fim mereu alături de cel care ne-a părăsit… Credința, încrederea în nemurire este salvtoare pentru conștiința noastră, sugrumată de aceste sentimente de vinovăție. Și în viața particulară, ca și în cazul unor tragedii de talie mondială, tăcerile prea lungi, sincopele debile ale conștiinței noastre (sau: somnul ei), indiferența sau frica de a acționa, pot încuraja pornirile malefice ale unor personaje dubioase…

 * * *

Nu, nu știu ce aș fi putut face și  în ce anume constă această, presupusă, vină a mea. Știu doar că aș fi vrut să pot influența mai mult, în bine!, starea lucrurilor din jurul meu. Sau, cel puțin, ar fi nevoie de o schimbare de atitudine, de acum încolo…

Hristos a înviat! Adevărat a înviat!

24 apr.

 * * *

Mulțumesc tuturor celor care m-au felicitat în apropierea acestei frumoase zile, care ne amintește despre nemurire! Și eu vă felicit și aș vrea să vă știu mereu aproape („Aproape, ca o zi de Paști”, cum ar fi zis Grigore Vieru), sănătoși, veseli, înconjurați de oameni buni și dragi!

 * * *

Nu am scris prea mult în ultimele luni/zile. Am citit… Am încercat să citesc, mai bine zis, drept compensație… Între plecări și veniri, între desperare şi speranţă, între durere şi bucurie, între întuneric şi Lumină… Lumina la care visăm cu toţii, uneori fără să conştinetizăm puterea visului nostru…

 * * *

De pe alte bloguri:

Privirea pe care nu o poţu uita

Să ne bucurăm de darurile învierii

Judecarea, răstignirea şi punerea în mormînt

 * * *

 

19 apr.

Revin cu greu la obiceiurile de pănă la tristele întâmplări din ultimele săptămâni și, mai ales, de până la cele de săptămâna trecută, când am pierdut un om drag (pe mătușa mea, tanti Dora, cum îi ziceam cu drag noi, nepoții ei)… Parcă presimțind ceva, tot vorbisem în ultimele postări despre inimă, și… uite că o altă inimă de aur a cedat sub povara tristeților pe care a fost nevoită să le ducă… Dumnezeu să o odihnească în pace, alături de cei drepți, pe matușa mea, tanti Dora, sufletul care mi-a însorit copilăria…

*  *  *

Nici inima Chișinăului nu e mai puțin tristă… Un articol din Timpul bate alarma, cu prilejul zilei internaționale a monumentelor istorice. Un alt articol, publicat inițial în Adevărul, scrie despre altă crimă de același fel. Și nu sunt unicele informații care ar trebui să ne îngrijoreze. Am vorbit și eu, în mai multe rânduri, despre această nimicitoare indolență, care ne lasă fără patrimoniu, înconjurați de clădiri hidoase, și ne subminează și sufletul, și inteligența… 

 *  *  *

Oameni de afaceri să fie oare cei care își construiesc viitorul pe ruinele memoriei orașului? Nu cred. Un om de afaceri deștept va profita de vecinătatea unei clădiri frumoase, nu o va desființa! O va îngriji, pentru că își va da seama că aceasta i-ar dona, i-ar conferi și afacerii lui ceva din prestigiul moștenit din vremuri mai vechi. Cei care se bat pentru o palmă de pământ în centru ar trebui să țină minte că acel loc se consideră centru DOAR atâta timp cât are MEMORIE. Fără memoria monumentelor din centrul Chișinăului, „centru” s-ar putea numi orice parte a orașului…

De fapt, fără această durabilă și senină memorie de piatră, ca și  fără celelalte dintre reperele sale culturale, Centrul orașului nostru ar putea fi ORIUNDE (metaforic vorbind, chiar și în altă țară, conform planurilor sovietice)!

 *  *  *

Things

11 apr.

Ciudat, lumea se schimbă cu viteză nebună, dar noi nu observăm uluitoarea ei mișcare. Poate suntem puțin amețiți, dar nu realizăm distanța enormă dintre ceea ce a fost și ce este… Acum zece ani, spre exemplu, internetul era domeniul distracțiilor adolescentine și doar unii dintre adulți „cochetau” cu acest mijloc de comunicare. Alt exemplu: telefoanele mobile. Cine ar fi crezut că vor deveni atât de… indispensabile? Azi nici nu ne mai putem imagina cum funcționam, odinioară, fără ele! 

* * *

Oare ce schimbări ne mai așteaptă?  – despre asta era articolul pe care l-am selectat, cu ceva timp în urmă, pentru a-l posta printre notițele mele obișnuite și a-mi mai colora cumva blogul. 🙂

Un argument amar

11 apr.

N-am înţeles niciodată ilara afirmaţie despre legile de la noi, care, chipurile, ar fi foarte bune, dar nu se „implementează” și nu se respectă. Dacă nu se respectă, înseamnă că sunt în contradicţie cu sistemul, cu mentalitatea societăţii per ansamblu sau, şi mai grav, denotă o îngrijorătoare dezorganizare a acestei societăţi. Câteva dintre articolele pe care le-am „salvat” (ceva timp în urmă) vin să ilustreze frica mea de o dictatură a… legilor nerespectate (sau: nerespectabile!?)  pe la noi. Spre exemplu, unele știri te lasă cu impresia că nu exista ac de cojoc pentru Klimenko  . Altul: Alina Radu despre nereguli pe la CC. Altul: Cerem demisia CC.  Despre Ceasurile elvetiene nici nu mai vorbim…  Și nici despre Curtea din ogradă

Știu, veți spune că sunt știri fumate, articole vechi. Veți mai spune că de atunci multe s-au schimbat. Da, s-au schimbat unele lucruri, esența chestiunii, însă, nu. Am selectat aceste articole din presa electronică, acum câteva luni, pentru că mi s-a părut strigător la cer acest dezacord cu noi înșine: rateurile în procesul construcției unei societăți conformă cu aspirațiile sale  declarate descalifică „echipa” Republicii Moldova pentru cursa europeană… În plus, tergiversarea măsurilor de reformare, inclusiv a celor din domeniul justiției, conduce la aceeași concluzie. Știrile din actualitate nu sunt mai optimiste, din păcate.

* * *

Ca o hârtie de turnesol este chestiunea advărului despre 7 aprilie 2009. Ca și acum 2 ani, avem același „peisaj”: există victime, dar vinovați nu. Mai mult, am auzit destule justificări ale acțiunilor abominabile ale organelor de ordine, unele ajungând să calomnieze victimele, inclusiv persoanele decedate în confruntările stradale, cărora li se reproșează faptul că nu au fost niște sfinți. Dacă partidele care recurg la acest gen de justificări nu s-ar pretinde mari creștini evlavioși și purtători exemplari ai moralei creștine, aș zice că sunt niște rătăciți, și atât. Dar ei demonstrează că sunt ipocriți de-a binelea, atunci când se fac a  uita că nu au dreptul să se substituie lui Dumnezeu, indiferent de gravitatea vinei celor uciși (dacă aceștia au avut vreo vină). Vina aceea (presupusă, invocată de avocații călăilor) a rămas acum o chestiune între ei și Dumnezeu. Dacă acele victime nu au fost niște sfinți, ele au devenit niște martiri doar prin faptul că au căzut sub dictatura legilor nerespectate…

P.S. Nu-mi place obiceiul de a scrie despre anumite probleme la date fixe și doar cu anumite ocazii.  Îmi place să cred că adevărul despre 7 aprilie va fi făcut public, și nu neapărat la o aniversare tristă, la un început de aprilie, sau într-o campanie electorală… Această notă este, firește, un fel de ecou la dezbaterile din presă, dar și expresia unor îngrijorări mai vechi.

* * *

8 apr.

Am călătorit destul de mult… Mi-a plăcut să călătoresc, iar destinul a vrut să am și multe ocazii de a călători și a vedea locuri noi, oameni diferiți, comunități organizate în mod diferit. Am admirat diversitatea lumii, deși nu pot spune că am înțeles-o în profunzime, cum mi-aș fi dorit! – pot doar să bănuiesc frumusețile pe care încă nu i le-am descoperit… Am călătorit ușor și m-am adaptat în mod fericit în diverse medii. E o calitate ce se datorează, probabil, părinților mei, bunicilor, rudelor, profesorilor pe care i-am avut… Dar mai ales mamei, care a fost mereu atât de atentă la educația mea, încât nu i-a scăpat niciun detaliu despre care intuia că mi-ar putea prinde bine în viață…

* * *

Călătorind, am fost mereu cu gândul acasă, mereu mi-a fost dor de ai mei, dar mi-au scăpat aspecte semnificative din viața familiei mele… Scăpări pe care nu mi le pot ierta. Nu știu cum am pierdut din vedere ceva extrem de scump, ce nu voi putea recupera, orcât de mult aș dori și oricâte eforturi aș face acum: inima mamei…

* * *

Cu greu, după ce am insistat vreo câteva luni la rând, mama a acceptat să consulte un medic. Și abia după câteva săptămâni de la începutul tratatmentului am zărit și noi o speranță de ameliorare, slavă Domnului… Doar că, uneori, mă gândesc: poate că nu ne-am fi confruntat cu toate aceste probleme, dacă aș fi stat, cuminte, lângă părinți, având grijă de sănătatea lor, așa cum ei au avut grijă de a mea…

Tăcere, pace, cuvinte…

3 apr.

Azi noapte am ascultat, în lipsa altor surse de inspirație, tăcerea. Bun lucru tăcerea, uneori se confundă cu pacea, dar e doar o iluzie… Tăcerea poate ascunde multe: neliniște, tristețe, dezamăgire, desperare, confuzie, frică… Și totuși, atâta timp cât nu am dezvăluit miezul ascuns în tăcere, suntem în pace…

 * * *

Am tăcut mai mult timp, dar n-am stat degeaba: am alergat în jurul inimii unui om drag. Atâta pot să spun. Am crezut că pot recupera niște ani pierduți departe de casă, dar și asta e o iluzie: timpul nu iartă greșelile noastre, precum noi (nu) i le iertăm lui…

* * *

Am fost tentată să sparg această tăcere (autoimpusă și neplăcută) de mai multe ori, pentru că evenimentele (de acasă și din lume) nu mă prea lăsau în pace. Am vrut să scriu și despre tragedia din Japonia (din nou, malefica cifră „11”?), și despre frumoasa aniversare a românismului basarabean, 27 martie, și despre nimicurile certei politice de la Chișinău (mai cu seamă pe 1 apirlie, căci multe dintre discursurile politicienilor noștri sunt din context, s-ar preta la categoria „umor involuntar”)… Am ratat ocazia (sau poate doar am amânat-o puțin) să comentez despre problema identitară, pornind de la un articol de pe Blogul Norei Damian

 * * *

Am trecut în tăcere peste câteva evenimente extrem de interesante, printre care expoziția pictorului Andrei Mudrea, la Malldova, Chișinău (bine, această ocazie s-ar putea să nu fie încă definitiv ratată). Și ar mai fi încă multe altele…

 * * *

O aniversare dureroasă, pe 1 aprilie – 70 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă – m-a făcut să revin la o povestire mai veche, pe care n-am terminat-o nici până azi: Ursul…

 * * *

M-am mirat, din nou, că mor de-a binelea artiști pe care îi consideram, oricum, pierduți în avalanșa de mediocritate care a afectat grav și micile ecrane, și gusturile publicului, deopotrivă… Două actrițe excepționale s-au dus într-o lume unde nu există filme proaste:

Elizabeth Taylor

Liudmila Gurchenko

* * *

În rest, noroc de Blogurile prietenilor, care îmi alimentează dorința de a reveni! Le sunt recunoscătoare pentru că nu au tăcut!

 🙂

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

Products / Places / Services

The Soft Pillow

He became ink in her pen and she never stopped writing.

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Căci mor trăind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Memoria Fonogramica

Muzici vechi pentru urechi noi

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

ANDREEA VASILE

Povești despre oameni ca tine

%d blogeri au apreciat: