Arhiva | februarie, 2011

:) Cel mai căutat articol de pe blogul meu!

28 feb.

Clipul și rețeta cu care ţin neapărat să vă plictisesc azi sunt faine! Am ales filmulețul încă toamna (sau chiar vara?) trecută, pentru a înviora puțin acest blog și pentru a completa la categoria „pentru gurmanzi” (care e şi cea mai săracă, e drept). Am renunțat, pentru că tocmai făcusem o intoxicație alimentară (probabil, din cauza ciupercilor). Acum revin, semn că am uitat, parțial, trista experiență.  Şi nu e de mirare că am cam uitat, pentru că, între timp, am călătorit, am scris versuri, am rămas dezamăgită (în mai multe rânduri), mi-am (re)conştientizat fericirea, mi-a fost dor şi am scris din nou… Am avut o întâlnire trist-romantică şi trist-încântătoare, cu… Biserica Neagră şi am primit o… Diplomă de excelenţă

… şi tu

ai presupus

eronat

că şi eu

scriu pe-un perete…

E adevărat, nişte cai verzi

mi-au invadat orizontul şi

îmi dau în retină

copite de diamant…

Dar vei vedea

eu am insomnii pe pereţi

scriu versuri pe cearşaf

visez în boabe de cafea

ghicesc în iubiri

şi am diplomă de excelenţă

în călătorii în sens

giratoriu,

uneori opus

tuturor…

Nu ştiu ce ar fi trebuit să fac

în loc de admirat

oraşul descris pe pereţi

probabil

să mănânc şi eu ceva

pentru asta venisem.

Dar nu-mi era foame.

Îmi era sete

şi tu ai băut

vinul roşu

de mi-a trecut setea.

Era bun!

Acum

îmi e foame.

Am aşezat frumos

cuţitul şi furculiţa

de argint

pe o foaie de zăpadă

imediat

va fi gata şi masa:

o bucată amară de frumuseţe

abia salvată de aburii

unei rime neîntâmplătoare

(mereu neîntâmplătoare)…

Nu ştiu dacă e bun şi

rolul de muză

aşa cum era vinul…

Dar mereu aşa se întâmplă:

fără prea mult dulce

(cât mai puţin dulce)

Dumnezeu nu croieşte

destine dulci

niciodată.

Neîntâmplător,

ne apără de vieţi diabetice.

Probabil, kitschul

nu este chiar vocaţia Lui…

* * *

P.S. Mda, ciupercile sunt, indiscutabil, foarte gustoase. Atenție mare, însă: nu toate sunt și bune (și nu tot pățitu-i priceput). 🙂

Idenitatea noastră discutabilă…

27 feb.

Dacă vrei să vezi o evoluție în propriile tale concepții, e de preferat să ai un oponent redutabil. Chiar și atunci când nu am fost de acord cu punctul de vedere al istoricului și politologului Anatol Țăranu, am apreciat puterea argumentului său și rigurozitatea cu care își susține opiniile. O emisiune pe tema identității noastre, moderată de Cristi Tabără, cu participarea lui Anatol Țăranu. Merită să fie urmărită până la capăt. Pe mine chiar m-a convins. 😉

P.S. Da, și emisiunea de azi, la fel de interesantă, despre patriotism…

 

Boring? Tata, Pușkin, scrisori și alte copilării

27 feb.

 Frig (dar parcă vedem niște semne că primăvara e pe aproape). Duminică. Aș vrea, dar nu pot scăpa de starea de febrilitate a ultimelor săptămâni, deși părinții mei se pare că au scăpat de febră (și sper că definitiv!)… Am găsit această notă în arhiva blogului meu: alte amintiri din copilărie… 

* * *

Convins că are în față un eseu de al meu (în vacanțele mai lungi tata insista să scriu eseuri, ca să nu uit alfabetul, probabil), tata a citit o scrisoare pe care eu intenţionam să i-o trimit unei prietene din tabără, în care aceasta îmi scria că se plictiseşte. Sigur că în răspunsul meu  o imitam, pretinzând că mă plictisesc și eu. Era de fapt un fel de a-i confirma că n-am uitat nesfârşitele şi chinuitoarele zile din tabăra de pionieri (cu adevărat plictisitoare, pentru că eram forţaţi să respectăm un regim debilizant, cu tot felul de „careuri”, adunări umilitoare și absurde, iar în restul timpului eram lăsaţi de capul nostru, într-un spaţiu aproape pustiu, amenajat fără inspiraţie,  din care părea să fi fost expulzată orice urmă de spiritualitate).  Revenită acasă, nu mă mai puteam plictisi, bineînțeles, pentru că aveam prieteni de tot felul: copiii din vecini, frățiorul meu Doru, verișori de toate vârstele și… cărțile pe care tata mi le aducea de la bibliotecă și care trebuiau citite în scurt timp, relatate lui tata (sau mamei) și returnate bibliotecii. Ei bine, în scrisoarea mea nu-i povesteam despre toate astea prietenei mele de-o vară…

Spre surprinderea mea, tata s-a supărat foc pe… tonul ”melancolic” al corespondenței mele. S-a supărat, m-a certat și mi-a vorbit despre… Puşkin. Mi-a spus multe, de unde eu chiar am reușit să rețin ideea că dacă Pușkin ar fi scris pe undeva că se plictisește, nu ar fost considerat un geniu. Mai târziu, aveam să constat că, în mod ironic, Pușikn se cam plictisea uneori, mai ales în perioada ”exilului” său basarabean, și chiar a îndrăznit să menționeze asta în scrisori! Și da, i-am dat dreptate lui tata: citind scrisorile ”plictisite” ale poetului rus, admirația mea pentru el s-a mai diminuat…

Tata încerca să-mi explice altceva, însă:  faptul că plictiseala poate fi la modă, poate să trezească invidia celor care nu au timp (sau bani) să se plictisească, dar e… urâtă. Nu  prea l-am înţeles atunci. E adevărat că am rescris „compunerea” mea, povestindu-i acelei fetițe pe care o cunoscusem în tabără tot ce făceam (a trebuit să admit că nu mă plictiseam defel, pentru că citeam foarte mult, făceam exerciţii, scriam compuneri (şi îmi plăcea!), aveam un iepuraş, care îmi era tare drag şi pe care îl duceam ”la păscut” în pădurea Râșcani, de la marginea Chişinăului, alergam după el, ca să nu-l pierd, tot așa cum alergam după năstrușnicul de frate-meu… Era imposibil să te plictisești. A te plictisi era un fel de modă, mai ales prin Chişinău şi mai ales printre adolescenţii proveniţi din familii „asigurate”…

 * * *

 * * *

De atunci, n-am mai mai avut această ”problemă”. N-am mai reuşit să ajung să mă plictisesc („din cauza” lui tata, bănuiesc!)… 🙂 Dimpotrivă, sunt mereu în criză de timp. Și acum aș avea nevoie de niște zile ceva mai lingi decât obișnuitele 24 de ore, inclusiv pentru alte amintiri din copilărie …

 ***

Cântecul Dragobetei

24 feb.

Cântecele, mai bine zis, pentru că am selectat mai multe melodii:

* * *

* * *

 * * *

Are you well-versed in comment etiquette? (via WordPress.com News)

22 feb.

Dap, eticheta ca eticheta, spam-ul e cel care deranjează :)… Altfel, unii spămuitori sunt chiar foarte politicoși. Vin cu alese complimente și vorbesc frumos, ca la școală… Am lăsat câteva „mo(n)stre” pe blog, pentru că mă distra cu câtă insistență erau postate. Dar n-am lăsat și URL-urile, de frică să nu atrag armate de „politicoși” din ăia pe domeniul meu virtual. 🙂

Are you well-versed in comment etiquette? Which comment would you rather receive? „Great post! Check out my blog at someblog.wordpress.com.” or „Well said! I know exactly what you mean about X, and I’m glad that I’m not the only one who thinks so. I would even say that A, B, C! Your candor is greatly appreciated.” The second one, of course. Why? For one thing, it follows the etiquette guidelines below. But even more importantly, it was written with the intent to forge a relationship, not … Read More

via WordPress.com News

O lume din plastic, unde curg râuri de chimicale

22 feb.

Tema plasticului din gospodăriile gospodarilor noștri (fiind vizați, cu precădere, colecționarii de recipiente din plastic de unică folosință, pe care le „reciclează” după metoda lui Pliushkin sau le aruncă pe unde se nimerește)  este una sensibilă. Nu cred că poți convinge ușor pe cineva care a contractat acest obicei să renunțe, dar este un subiect dureros, care ne costă (și bani, și sănătate), deci nu-l putem ignora. Mai ales că nici alte produse nu sunt mai putin poluante, omul contemporan fiind atacat prin multe alte mijloace de elemente toxice.

 Această notă e aici doar pentru că sunt îngrijorată de efectele nocive ale plasticului, dar și de dovada deficitului de inteligență la indivizii care nu-și dau seama de imensa putere de poluare a acestuia. Pentru claritate: nu pledez pentru „abolirea definitivă” a plasticului, ci doar pentru conștientizarea efectelor negative cauzate de  indusrtria maselor plastice și pentru controlul gradului de poluare a mediului. Știu că nu am putea funcționa azi, într-o lume a tehnologiilor și a ritmurilor nebune, fără acest material, atât de controversat. Și totuși…

Câteva sfaturi, care ne-ar putea ajuta să suprviețuim invaziei plasticului și tonelor de chimicale, în care suntem forțați de împrejurări să plonjăm, cu grație sau fără – în acest articol de pe yahoo.com : 8 knowun carcinogens to remove from your house.

 

„Cazul Transnistria”? „Testul de securitate” al UE și testul general de… omenie

20 feb.

 Într-un recent interviu  acordat postului Deutsche Welle, Mihail Kasianov, fost premier rus și lider al opoziției, susține că actuala putere de la Kremlin nu este interesată de soluționarea conflictului transnistrean. Nu pun la îndoială sinceritatea fostului premier în ce privește atitudinea față de forțele aflate la putere, mă  îndoiesc de faptul că în trecut această prezumtivă, mult invocată „voință politică” ar fi fost cu adevărat o bază pentru negocierile în problema Transnistriei. Rusia a fost, mereu, adepta principiului divide et impera! – nu e un secret.

Conflictul de pe Nistru nu a apărut din cauza unor diferențe etnice, după cum pretinde Rusia, și cu atât mai puțin lingvistice. Problema limbii de stat a fost folosită doar ca pretext pentru declanșarea războiului, dar e unul fals, fără acoperire. Argumentul cu „îngrijorările populaţiei rusofone din Transnistria” (de ce doar de acolo, cei de pe malul drept nu (mai) au „îngrijorări”?!, și care s-ar traduce cam așa: „apărarea intereselor rusești”) nu ține, din simplul motiv că limba română (numită oficial, și pe atunci, „moldovenească”) avea, deși doar formal, statut de limbă oficială și în fosta RSS Moldovenească, inclusiv în Transnistria. Totuși, pe atunci, această zonă nu pretindea la un statut juridic special. E adevărat că avea, în mod neoficial, un statut privilegiat, fiind un fel de „furnizoare de cadre de conducere” pentru RSSM, lucru surprins  de un „mare anonim” glumeț: „Dacă vrei să fii minstru, tre sî șii di piști Nistru”.  

Dincolo de glume, e trist, dar adevărat: schimbările care au survenit, urmare a imploziei URSS, în acest domeniu nu sunt prea multe. Diferența constă în faptul că în prezent există mai multe posibilități de a pretinde (și mijloace/ instrumente pentru a urmări) ca legea să fie respectată, nu doar fluturată pe post de „realizare socialistă” în discursurile politicienilor, precum și în faptul că pârghiile de influență politică și, implicit, lingvistică, în această zonă, ale Moscovei au slăbit întrucâtva, lăsând loc pentru redresarea situației socio-lingvistice, în conformitate cu, repet, Legea.  Altfel, Transnistria, fiind astăzi un fel de „țară a nimănui”, s-a transformat, din furnizor de cadre de conducere, în furnizor de armament și de criminalitate. Nu mă refer doar la faptul că un criminal urmărit de autoritățile de la Chișinău găsește ușor un adăpost în Transnistria, ci și la modul în care Transnistria sfidează normele internaționale în domeniul drepturilor omului, cele mai recente exemple fiind cazurile Vardanean și Cazac – și asta în ciuda faptului că un complicat și foarte mediatizat proces juridic, într-un caz asemănător (cazul Ilie Ilașcu),  a demonstrat că autoritățile de  la Tiraspol, deopotrivă cu cele de la Chișinău și Moscova, se fac vinovate de abuz și, respectiv, de încălcare a drepturilor omului, atunci când admit aceste abuzuri din partea Tiraspolului. Concluzia care se impune este foarte simplă: dacă vrem să fim acceptați într-o comunitate civilizată, să nu mai admitem așa ceva. 

Nu știu de câte „cazuri” din astea e nevoie pentru a se lua măsuri în apărarea drepturilor omului, dar e mai mult decât evident că frontierele UE sunt amenințate de acest focar de instabilitate, care este regimul de la Tiraspol. Mai mult, după atâția ani de „conflict înghețat” aș îndrăzni să spun că cine nu înțelege cât de periculos este să te faci a nu vedea abuzurile Tiraspolului, probabil, are interese ascunse. Ce fel de interese? De tot felul.  Interese care au tocat nervii populației de pe ambele maluri ale Nistrului (dar și ale Prutului!), creând infinite posibilități de dobândire de averi ilicite pentru interlopi (inclusiv pentru politicieni apropiați de lumea interlopă) și adevărate capcane pentru populație, care nu are decât de pierdut în acest război înghețat. Are de pierdut nu numai în ce privește securitatea cetățeanului, ci, odată cu pierderile de imagine ale Republicii Moldova, o perspectivă europeană, cu tot ce poate aduce integrarea noastră în UE.

Pe de altă parte, cazul Transnistriei este un examen serios și pentru UE. Adoptarea unor politici eficiente, care să inchidă calea proliferării abuzurilor, este dificilă, din cauza implicării tot mai agresive a Rusiei, dar nu și imposibilă, dacă drepturile omului nu sunt un paravan demagogic, ci o valoare europeană.

 

 

Cele de (ne)măsurat (via Erasmen’s Blog)

2 feb.

O recenzie interesantă (ca de obicei), de la Erasmen cetire… Am şi nişte întrebări, fireşte, răsărite după această intrigantă şi antrenantă lecturare. Iată una dintre ele: în ce măsură faptul că tot măsurăm şi calculăm ne ajută să evaluăm şi să… evoluăm?

🙂

Cele de (ne)măsurat „Fără a-şi stabili de fiecare dată coordonatele spaţiale, nici un om nu poate să evolueze.” Daniel Khelmann, Măsurarea lumii Daniel Kehlmann este considerat, pe bună dreptate, marea revelație a literaturii germane contemporane. În 1997, după studii în filozofie şi litere – la numai 22 de ani – publică primul său roman, dar faima va sosi mai târziu, după apariția opului romanesc cu numărul patru Eu şi Kaminski. Personalitate hiperactivă,  multilat … Read More

via Erasmen’s Blog

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

Products / Places / Services

The Soft Pillow

He became ink in her pen and she never stopped writing.

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Căci mor trăind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Memoria Fonogramica

Muzici vechi pentru urechi noi

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

ANDREEA VASILE

Povești despre oameni ca tine

%d blogeri au apreciat: