Acasă: Paștile Blajinilor

13 Apr

Cum plecarea mea (la București) s-a tot amânat până spre Paști, din cauza problemelor de sănătate ale părinților, ar fi fost păcat să nu rămân acasă și de Paștile Blajinilor, sărbătoare ținută cu sfințenie în multe dintre satele noastre: sunt zilele de pomenire a celor plecați dintre noi. Am fost pe la morminte în cele trei zile rezervate acestei sărbători (tocmai trei, pentru că, în cazul nostru, mormintele celor dragi se află în localități diferite)… Am văzut locul de veci al unchiului meu, Vasile Ciocanu, la înmormântarea căruia n-am putut veni, apoi am mers la cel al bunicii Ecaterina Botoșanu (mătușa Catinca, accent pe i, cum i se spunea în sat), și al bunicilor Elena și Tudor Popescu… Pe când eram mică, nu prea înțelegeam semnificația acestei sărbători. Abia după ce mi-am pierdut bunicii am început să mă gândesc la cimitir ca la un loc liniștit, amar, trist… și totuși drag.

”Lunea de dupa Duminica Sfantului Apostol Toma este prima zi din perioada pascala in care se fac pomeniri de obste pentru cei trecuti la Domnul. Pentru a cinsti cum se cuvinte patimirile si Invierea Mantuitorului Iisus Hristos, Biserica a randuit ca in perioada dintre Sambata lui Lazar si Duminica intai dupa Sfintele Pasti sa nu se oficieze parastase. Lunea din saptamana a doua a Penticostarului, numita si Pastile Blajinilor, este asadar un prilej de comemorare si de rugaciune pentru cei adormiti. In unele locuri din tara familiile se reunesc la cimitir pentru a face pomeniri pentru cei dragi.” – Sursa: noutati-ortodoxie.ro .

* * *

Astfel, îmi clarific o mai veche nedumerire, privind existența acestei tradiții și peste Prut. Credeam că în dreapta Prutului această sărbătoare nu se mai ține…  Aici se ține… În cimitirul central (Armenesc, adică, mai corect de pe strada Armenească), venind de la mormântul lui badea Vasile (cum obișnuiam să-i zic unchiului meu, un om ca pâinea caldă), am văzut și o mulțime de cunoscuți, de care, la fel, îmi e dor… Nu m-am apropiat (eram și eu alături de rudele mele, pe care nu le-am văzut de foarte mult timp) și acum îmi pare rău…  O emisiune specială a postului Jurnal TV (care devine din ce în ce mai interesant, trebuie să recunosc), transmite chiar un reportaj din Cimitirul de pe strada Armenească.

 * * *

Gelu, verișorul meu, venit din Franța cu această ocazie, a reușit să ajungă și pe la rudele noastre din nordul Basarabiei, din Cotiujenii Mari și Coblânea. A fost pe la mormitele nanilor noștri de botez: nana Olimpia și nanu Ștefan – o familie de români pe atât de frumoși, pe cât de mare ne era bucuria, atunci când, fiind copii, ajungeam pe la ei: toată casa și toată grădina erau ale noastre, nu existau restricții, și toată împrejurimea părea decupată dintr-o poveste – una dintre interminabilele povești ale lui nanu Ștefan…

Gelu îmi povestește că acum totul pare de zece ori mai mic decât vedeau ochii lui de copil, atunci… Și casa bunicilor, care nu mai e a noastră (s-a vândut), o casă făcută după toate regulile (deosebit de stricte) din nord, construită de bunicul Tudor, cu ferestre și uși meșterite de mâinile lui, e mult mai mică – așa zice acum Gelu… În amintirea mea, casa aceea a rămas… enooormă!, foarte răcoroasă și odihnitoare vara, caldă și protectoare iarna… Și luminată de zâmbetul bunicii și de mușcatele colorate ce populau ferestrele umbrite ușor de albe și delicate perdeluțe cu horboțică – dantelă (cu un model tradițional), croșetată cu mâna de vreo vecină sau chiar de bunica Elena, o femeie al cărei destin a însumat cele mai mari tregedii care se pot întâmpla în viața unui om (război, foamete, pierderea copiilor, căsătorie prea timpurie, pierderea soțului, pierderea întregii averi, moștenită de la părinți și bunici, dezrădăcinare, nedreptate, durere etc.), dar care a avut puterea să-și crească frumos cele patru fete, dintre cei șase copii pe care i-a avut, să le dea educație și studii superioare, să se ingrijească și de nepoți… O casă la care mai visez și azi: mirosind a curățenie exemplară, a busuioc, a flori abia aduse din grădină și a bucate pregătite cu grijă și dragoste pentru noi…

 Nu plecam niciodată de la bunici fără flori. Ultimele sfaturi pe care le primeam, înainte de a urca în mașină, veneau în set cu un buchet mare de tandafiri, de crini, de crizanteme sau de bujori, funcție de sezon… Crinii erau florile preferate ale bunicii Elena. Bujorii erau florile omniprezente în gospodăria bunicii Ecaterina…

 * * *

 La Condrița, unde și-a petrecut ultimii ani de viață una dintre bunicile mele, Ecaterina Botoșanu, am fost chiar luni, de Paștile Blajinilor. O zi posomorâtă, vânt și chiar un pui de ploiță cu frigușor, dar cimitirul era plin de sătenii veniți să-și pomenească rudele adormite… Preotul, trecând printre morminte și sfințind locul, s-a oprit pentru câteva clipe să-i spună lui tata că-i apreciază munca: ”Faceți un lucru bun”  – se referea, în special, la emisiunile de cultivare a limbii (de fapt, de asanare a limbii române) realizate de tata… Copiii din sat, însă, erau nerăbdători să-și primească cele cuvenite: covrigei, ouă roșii, bomboane… Câteva clipe (un clip, adică!) filmate la cimitirul din Condrița:

P.S. Am observat că cimitirele din satele noastre sunt din ce în ce mai sărăcuțe și mai… însingurate. Probabil din cauză că tinerii pleacă la muncă în străinătate, nu prea mai are cine le întreține…

11 Răspunsuri to “Acasă: Paștile Blajinilor”

  1. rahoveanu Aprilie 14, 2010 la 2:53 pm #

    Argi

    frumos scris, cu pana şi cu sufletul. Felicitări!

  2. noradamian Aprilie 14, 2010 la 3:18 pm #

    argri, mi-a luat-o inainte Alex, sunt in acelasi gand cu el. Emotionantă,postarea are girul autenticitatii, naturaletii si forta, dincolo de talent, a crezului in bine si adevar

  3. Argentina Gribincea Aprilie 14, 2010 la 4:02 pm #

    Vă mulțumesc pentru generozitatea și bunătatea voastră, Nora și Alex! Cred că sunt o mare norocoasă, dacă am parte de prieteni atât de buni-cititori, atât de sensibili și de atenți!

  4. turnofftheglory Aprilie 15, 2010 la 9:50 am #

    Saru’ mana Agri. Pastele blajinilor se tine in Moldova aici la mine in Galati. E ultima ocazie de oua colorate si cozonac. Cimitirele sunt pline de batrani si cersetori.
    Imi plac amintirile tale despre copilaria la tara. Am avut ocazia ca in plin comunism si eu sa am norocul de a-mi face vacantele la bunici, langa vaci, gaste si porci. Poate acest fapt m-a facut nitel mai tolerant la chestii ce altora le afecteaza olfactivul. Plus ca nimic nu se compara cu puiul de tara topit in ceaun, laptele acru din oala de lut sau visinele dulci amare.

  5. Argentina Gribincea Aprilie 15, 2010 la 10:53 am #

    Daniel, mulțumesc pentru detalii. Știam că Paștile Blajinilor se mai sărbătorește și prin alte părți. Acum afliu că și la Galați, bătrânii, cel puțin, mai țin această sărbătoare… E normal că stau cerșetorii prin cimitire. Filosofia acestei sărbători este pomana, care trebuie dată neapărat unuia mai nevoiaș decât tine, numai așa ea va fi primită. Nu e normal că se duc încolo numai bătrânii… Ieri am citit că, în unele locuri, tradiția e ca de Blajini la cimitir să meargă numai femeile, despre asta nu știam, pe aici e altfel…

    Cât privește copilăria la țară, e o binecuvântare pentru un copil, mai ales pentru unul care, la oraș fiind, riscă să crească într-un orizont îngust, departe de natură, într-o atmosferă poluată și sufocantă. Altfel, o gospodărie țărănească bine îngrijită miroase bine, nu urât. Da, sigur, sunt și animale pe lângă casă, dar dacă sunt îngrijite, nu cred că prezența lor ”afectează olfactivul”, mai ales că există o simfonie întreagă de arome specifice mediului de la țară, care, în mod natural, completează aceste mirosuri nu tocmai plăcute, le înnobilează: aromele vegetației abundente sau ale esențelor de lemn tăiat, spre exemplu… O vizită la grădina zoologică e mai puțin ”insultătoare” pentru olfactiv? Nu prea cred.🙂

    P.S. Daaa… și vișinele, și căpșunele, și zmeura din spatele casei… Cireșele amare din livada nanei! Și, mai ales, dulceața din ”cireșe de la nana”… În mod sigur o să revin la momentele astea – nu știu când și nici în ce fel, dar sigur o să revin… Sunt momente prețioase, pe care nu vreau să le ”pierd”…🙂

    • Argentina Gribincea Aprilie 15, 2010 la 11:27 am #

      Apropo, eu am crescut mai mult pe la țară, la bunci. Părinții mei treceau prin vremuri grele: locuiam într-o cameră foarte mică de cămin, cu bucătărie și baie pe hol, tata rămăsese fără serviciu (dat afară de la Universitate…), apoi a fost angajat la o editură, și era mai mult prin deplasări, mama, pe atunci tânără jurnalistă – la fel numai prin deplasări, grădinițele erau toate numai în limba rusă… Singura soluție era să stau cu bunicii. Părinții mei venau în vizită la sfârșitul săptămânii, de regulă. Existau și perioade în care mă luau cu ei la Chișinău, pentru diverse scopuri: o vizită de rutină la medici, un festival de teatru pentru copii, niște sărbători (de obicei, lansări de carte), pe care tata credea că nu trebuie să le ratez etc. Am devenit ”orășeancă veritabilă” (cu reședința permanentă) abia pe la 6 ani, când trebuia să învăț să ”socializez” într-un alt… stil, pentru că urma să merg la școală.🙂

      Le-am zis ambelor bunicuțe ”mama” – până la vărsta adolescenței, când am simțit nevoia să fac puțină ”ordine” în problema adesărilor…

  6. noradamian Aprilie 15, 2010 la 1:49 pm #

    argri, salut! Ma bucur la gandul ca o sa revii la aceste lucruri, sa nu lasi sa se piarda aceste „momente pretioase”

    O zi frumoasa!
    🙂

    • Argentina Gribincea Aprilie 15, 2010 la 2:23 pm #

      Mulțumesc pentru încurajări și aprecieri (și nu mă refer numai la comentariile de azi), care, venind din partea unei scriitoare de excepție, cum e Nora Damian, sau a unui poet ca Alex, au dublă valoare! Acum… mi-ar fi și rușine să mă fac a uita de aceste intenții.

      P.S. Tot încerc să-mi explic de ce mereu simt nevoia să revin la textele scrise pe blog și să țin acest blog în stare activă. E vorba de comentariile pe marginea articolelor. Blogul meu este interesant, mai ales, prin comentariile pe care le-a atras: unele neașteptat de directe, dar și de spirituale, altele – foarte profunde, deși ceva mai politicoase, altele – dau, pur și simplu, greutate, substanță dialogului…

  7. noradamian Aprilie 15, 2010 la 8:30 pm #

    seara buna, argri! Parca nu prea le cumpara moldovenii diversiunile, sau nu cat au socotit vântu&comp, cel putin pana acum:

    http://www.nasul.net/2010/04/8-000-vizitatori-unici-pe-zi/

    • Argentina Gribincea Aprilie 15, 2010 la 9:19 pm #

      Servus, Nora! Nu pot spune cât de mult sau puțin e 8.000… Având în vedere că nu sunt prea mulți utilizatori de internet în R.Moldova, s-ar putea să fie mult. Având învedere că mai intru și eu pe acolo, chiar dacă nu-mi place, categoric!, ceea ce-mi propune postul respectiv sau că mai intră și curioși din România, cifra este relativă și, deci, prea puțin relevantă. Altfel, cam în aceeași perioadă aici s-au deschis două posturi noi de televiziune: Jurnal TV și Publika TV. Ambele au cam același profil (și, deci, cam același target): predomină emisiunile informative, cu tematică politică inclusiv emisiunile de umor sau dedicate teatrului, spre exemplu, par a fi o comandă politică… Ambele sunt încă în faza tatonărilor, se împiedică la tot pasul, fac multe gafe etc. Ambele au angajat și jurnaliști buni, dar și personaje care se cam bâlbâie, fac pauze stânjenitoare, sunt cam neciopliți și își bruschează invitații, mutilează limba română etc. Deci, mai rămâne de văzut…

      Eu am mari rezerve față de spiritul eolian al postului Publika (am mai explicat de ce). Nu-mi sunt pe plac nici faptul că și-a propus să facă o mare parte din emisiuni în limba rusă, nici alte ”excentrități” ale noului post…

Trackbacks/Pingbacks

  1. De Blajini… Un fel de socializare printre morminte « GriArg - Mai 4, 2012

    […] Blajini, mă pornisem la Condrița, unde e înmormântată una dintre bunici și unde multă lume a cunoscut-o și pe mama, care a […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

vanilla

lovely damned teenage years

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Thoughts from the author of Trailer Park Juggernauts

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 19-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Descopera misterele naturii

Discover the mysteries of nature

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Blog de multe parale

„Nu voi fi un om obişnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinar.” Peter O Toole

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Imperfect Beauty

"Do what you like and like what you do ! Imperfection is a part of beauty !" - Rocsee

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

Andrei Botnari. Photography and travel blog

Capitalism pe pâine

Fondator si director: Mihai Giurgea

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

%d blogeri au apreciat asta: