Arhiva | 10:00 pm

Acasă: Paștile Blajinilor

13 apr.

Cum plecarea mea (la București) s-a tot amânat până spre Paști, din cauza problemelor de sănătate ale părinților, ar fi fost păcat să nu rămân acasă și de Paștile Blajinilor, sărbătoare ținută cu sfințenie în multe dintre satele noastre: sunt zilele de pomenire a celor plecați dintre noi. Am fost pe la morminte în cele trei zile rezervate acestei sărbători (tocmai trei, pentru că, în cazul nostru, mormintele celor dragi se află în localități diferite)… Am văzut locul de veci al unchiului meu, Vasile Ciocanu, la înmormântarea căruia n-am putut veni, apoi am mers la cel al bunicii Ecaterina Botoșanu (mătușa Catinca, accent pe i, cum i se spunea în sat), și al bunicilor Elena și Tudor Popescu… Pe când eram mică, nu prea înțelegeam semnificația acestei sărbători. Abia după ce mi-am pierdut bunicii am început să mă gândesc la cimitir ca la un loc liniștit, amar, trist… și totuși drag.

”Lunea de dupa Duminica Sfantului Apostol Toma este prima zi din perioada pascala in care se fac pomeniri de obste pentru cei trecuti la Domnul. Pentru a cinsti cum se cuvinte patimirile si Invierea Mantuitorului Iisus Hristos, Biserica a randuit ca in perioada dintre Sambata lui Lazar si Duminica intai dupa Sfintele Pasti sa nu se oficieze parastase. Lunea din saptamana a doua a Penticostarului, numita si Pastile Blajinilor, este asadar un prilej de comemorare si de rugaciune pentru cei adormiti. In unele locuri din tara familiile se reunesc la cimitir pentru a face pomeniri pentru cei dragi.” – Sursa: noutati-ortodoxie.ro .

* * *

Astfel, îmi clarific o mai veche nedumerire, privind existența acestei tradiții și peste Prut. Credeam că în dreapta Prutului această sărbătoare nu se mai ține…  Aici se ține… În cimitirul central (Armenesc, adică, mai corect de pe strada Armenească), venind de la mormântul lui badea Vasile (cum obișnuiam să-i zic unchiului meu, un om ca pâinea caldă), am văzut și o mulțime de cunoscuți, de care, la fel, îmi e dor… Nu m-am apropiat (eram și eu alături de rudele mele, pe care nu le-am văzut de foarte mult timp) și acum îmi pare rău…  O emisiune specială a postului Jurnal TV (care devine din ce în ce mai interesant, trebuie să recunosc), transmite chiar un reportaj din Cimitirul de pe strada Armenească.

 * * *

Gelu, verișorul meu, venit din Franța cu această ocazie, a reușit să ajungă și pe la rudele noastre din nordul Basarabiei, din Cotiujenii Mari și Coblânea. A fost pe la mormitele nanilor noștri de botez: nana Olimpia și nanu Ștefan – o familie de români pe atât de frumoși, pe cât de mare ne era bucuria, atunci când, fiind copii, ajungeam pe la ei: toată casa și toată grădina erau ale noastre, nu existau restricții, și toată împrejurimea părea decupată dintr-o poveste – una dintre interminabilele povești ale lui nanu Ștefan…

Gelu îmi povestește că acum totul pare de zece ori mai mic decât vedeau ochii lui de copil, atunci… Și casa bunicilor, care nu mai e a noastră (s-a vândut), o casă făcută după toate regulile (deosebit de stricte) din nord, construită de bunicul Tudor, cu ferestre și uși meșterite de mâinile lui, e mult mai mică – așa zice acum Gelu… În amintirea mea, casa aceea a rămas… enooormă!, foarte răcoroasă și odihnitoare vara, caldă și protectoare iarna… Și luminată de zâmbetul bunicii și de mușcatele colorate ce populau ferestrele umbrite ușor de albe și delicate perdeluțe cu horboțică – dantelă (cu un model tradițional), croșetată cu mâna de vreo vecină sau chiar de bunica Elena, o femeie al cărei destin a însumat cele mai mari tregedii care se pot întâmpla în viața unui om (război, foamete, pierderea copiilor, căsătorie prea timpurie, pierderea soțului, pierderea întregii averi, moștenită de la părinți și bunici, dezrădăcinare, nedreptate, durere etc.), dar care a avut puterea să-și crească frumos cele patru fete, dintre cei șase copii pe care i-a avut, să le dea educație și studii superioare, să se ingrijească și de nepoți… O casă la care mai visez și azi: mirosind a curățenie exemplară, a busuioc, a flori abia aduse din grădină și a bucate pregătite cu grijă și dragoste pentru noi…

 Nu plecam niciodată de la bunici fără flori. Ultimele sfaturi pe care le primeam, înainte de a urca în mașină, veneau în set cu un buchet mare de tandafiri, de crini, de crizanteme sau de bujori, funcție de sezon… Crinii erau florile preferate ale bunicii Elena. Bujorii erau florile omniprezente în gospodăria bunicii Ecaterina…

 * * *

 La Condrița, unde și-a petrecut ultimii ani de viață una dintre bunicile mele, Ecaterina Botoșanu, am fost chiar luni, de Paștile Blajinilor. O zi posomorâtă, vânt și chiar un pui de ploiță cu frigușor, dar cimitirul era plin de sătenii veniți să-și pomenească rudele adormite… Preotul, trecând printre morminte și sfințind locul, s-a oprit pentru câteva clipe să-i spună lui tata că-i apreciază munca: ”Faceți un lucru bun”  – se referea, în special, la emisiunile de cultivare a limbii (de fapt, de asanare a limbii române) realizate de tata… Copiii din sat, însă, erau nerăbdători să-și primească cele cuvenite: covrigei, ouă roșii, bomboane… Câteva clipe (un clip, adică!) filmate la cimitirul din Condrița:

P.S. Am observat că cimitirele din satele noastre sunt din ce în ce mai sărăcuțe și mai… însingurate. Probabil din cauză că tinerii pleacă la muncă în străinătate, nu prea mai are cine le întreține…

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

Products / Places / Services

The Soft Pillow

He became ink in her pen and she never stopped writing.

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Căci mor trăind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Memoria Fonogramica

Muzici vechi pentru urechi noi

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

ANDREEA VASILE

Povești despre oameni ca tine

%d blogeri au apreciat: