Ianuarie-februarie 2010. TATA…

18 Mar

Știu, am mai scris despre tata. Nici nu se putea altfel, pentru că, dintre toți bărbații excepționali pe care i-am cunoscut, doar doi mi-au fost, în permanență, alături, și unul dintre ei este, bineînțeles, tata. Dincolo de faptul că uneori nu e atât de ”ascultător” pe cât aș vrea să fie (deh, ca toți părinții!) și nu prea ține seama de rugămințile mamei și ale mele de a avea grijă de sănătatea sa, tata a fost și este mereu un model de rezistență și de vigurozitate (atât spirituală, cât și fizică) pentru mine. Chiar dacă, în perioada adolescenței, am protestat de multe ori, deranjată de strictețea principiilor tatălui meu, am fost mereu conștientă de faptul că acestea sunt principalele calități ale lui: rigurozitatea, rectitudinea și corectitudinea. Și i-am fost recunoscătoare, mai târziu, pentru acest model pe care mi l-a oferit, împreună cu sprijinul pe care mi l-a acordat, necondiționat și constant, în ciuda unui tratament aparent prea sever…

*  *  *

Revenind de la București, după mai multe luni în care nu am putut veni acasă (din diverse motive: actele mele se perfectau greu, iarna a venit, din nou, pe neașteptate, prea devreme, cu prea mult frig și… complicând și mai mult lucrurile și așa complicate), l-am găsit pe tata bolnav. Sigur, observasem de mai mult timp că parcă merge mai greu, mi s-a plâns și el, printre altele, că nu se simte prea bine, dar fără să-mi semnaleze cumva și gravitatea suferinței… Abia când am ajuns acasă și l-am văzut, mai palid decât de obicei, mai obosit, mai resemnat chiar, mi-am putut da seama că durerile lui sunt mai mari decât lăsa să se înțeleagă. O artrită, dar o formă mai puțin cunoscută, din care cauză diagnosticul n-a putut fi stabilit foarte ușor, iar durerile nu au putut fi diminuate, decât după o lună de investigații epuizante. Eram de-a dreptul desperați. Am avut noroc, însă, de doi medici, deopotrivă foarte buni specialiști și foarte buni prieteni, fără de care nu știu cum am fi reușit să combatem această criză, acutizată în momentul cel mai nepotrivit pentru tata, la câteva zile după aniversarea sa, exact în timpul conferințelor științifice de omagiere a regretatului poet Grigore Vieru, conferințe la care tata ținea  să participe neapărat…  

*  *  *

Azi, tata a cam… uitat cât de mult îl durea odinioară, ”aleargă” din nou pe la redacții și biblioteci, la Universitate, la Academie etc., iar eu abia reușesc să-l ”prind”, ca să-i aduc aminte că trebuie să-și cruțe piciorul și, concomitent, să țină și un regim alimentar strict, fără de care o nouă criză este aproape inevitabilă (nu știu cum să-l ”responsabilizez”, poate ajunge să citească și el aceste rânduri!)…

*  *  *

În primele zile în care a simțit că poate călca din nou cu piciorul bolnav, deși încă mai avea dureri, tata a ținut să-și reia activitățile obișnuite. Munca  a fost mereu un bun stimulent pentru el. Probabil, și faptul că a revenit la catedră l-a ajutat să se facă mai bine…

Tata. ”Invitație în lumea lui Creangă”. Fragment dintr-o prelegere despre Ion Creangă:

17.03.2010

16 Răspunsuri to “Ianuarie-februarie 2010. TATA…”

  1. erasmen Martie 20, 2010 la 7:20 am #

    Frumos gest, frumoase ganduri,frumoase cuvinte.

    • Argentina Gribincea Martie 20, 2010 la 9:09 am #

      Mulțumesc.🙂 … am scris, pentru că tensiunea psihică din ultimele două luni încă nu a dispărut în totalitate și trebuia să se exprime în vreun fel… Cel mai accesibil (mai democratic) mod de expresie, de la un timp, este blogul (slavă Domnului, nici în perioada cea mai restrictivă din ultimii ani – aprilie 2009 – blogosfera nu a putut fi suprimată, deși încercări au existat).

      …aveam nevoie să spun cât de recunoscătoare le sunt medicilor care ne-au venit în ajutor. Am avut mereu un respect deosebit pentru medici. Această profesie nu este accesibilă decât persoanelor cu certe, și excepționale, aptitudini intelectuale. Există, însă, printre medici personalități care se remarcă (strălucesc) mai tare: sunt cei care, pe lângă inteligență, au și calități sufletești deosebite… Din păcate, vezi (simți) cât de mult valorează aceste calități, doar atunci când ajungi să ai nevoie de atenția medicilor. Cum viața este un fel de drum accidentat, care ne rezervă tot felul de surprize (nu neapărat benefice), iar suferința este un detaliu obligatoriu, este o binecuvântare faptul că printre noi există și această categorie de oameni excepționali.

      Am mai dorit să citească și tata… Uneori, nu pot spune ceea ce simt cu adevărat fără complicitatea ”foii de hârtie” (mai nou, și a computerului)… Tata a citit (așa cum se poate ghici și din ceea ce am scris, tata e bun un cititor și ”devorează” în termeni-record cam tot ce-i cade în câmpul de vedere). Reacția? Am avut, așa cum mă și așteptam, de altfel, o discuție, ca între doi filologi care se respectă: despre cacofoniile evitabile…🙂

      • erasmen Martie 20, 2010 la 1:40 pm #

        exista si cacofonii evitabile?🙂 cred ca mi-ar prinde bine si mie o astfel de discutie… lasand gluma la o parte, nu am stiut ca au existat tentative de a suprima exprimarea bloghista (un gest jenant in astfel de vremuri! ok, e intalnit in, de exemplu, china!). ma astept la absolut orice de la astfel de regimuri de o obtuzitate penibila, grotesca, care, eu sper, isi traiesc ultimele clipe. le simt agonizand, dar agonizand intr-un mod nedemn, josnic. in legatura cu textul, mi-a placut simplitatea sa, tonul detasat, dar in acelasi timp personal, evitat fiind astfel patetismul. se simte un condei exersat.

        • erasmen Martie 20, 2010 la 1:42 pm #

          si scuze pentru repetitii. astea sunt moartea mea!

          • Argentina Gribincea Martie 20, 2010 la 3:05 pm #

            Dar nu sunt repetiții (nu repetiții gratuite, in orice caz)!.. Repetiția e un procedeu stilistic de mare expresivitate, să nu-i subapreciem forța artistică.🙂

            P.S. Erasmen, îți mulțumesc pentru generozitatea și căldura din comentariile tale.

        • Argentina Gribincea Martie 20, 2010 la 2:42 pm #

          🙂

          Păi.. tata e de părere că toate cacofoniile sunt de evitat și… ușor de evitat. Eu sunt mai indulgentă cu stângăciile stilistice (ale altora, nu și cu ale mele, iar perfidia cu care se furișează cacofoniile în textele mele îmi provoacă deseori adevărate accese de furie.)🙂

          Cât privește relația blogosferă-comunism, am discutat cu persoane care pricep ceva mai mult în IT, dacă problemele pe care le aveam (exact și DOAR în acea perioadă) la accesarea unor bloguri erau de natură tehnică sau… mai degrabă una politică. Părerile erau împărțite… Cert e că anul trecut, în perioada electorală și, mai târziu, imediat după 7 aprilie, unele ziare și agenții de știri au avut tot felul de ”piedici” (supendări, blocaje etc.), au fost atacate în mai multe rânduri, iar redacția unui site de știri (UNIMEDIA) a fost somată să pună la dispoziția autorităților adresele unor vizitatori/comentatori permanenți. Același site are o platformă de bloguri, afiliată, care, din câte s-a scris în presă, a fost, la un moment dat, ”atinsă” de aceleași probleme. Autoritățile au contraargumentat, susținând că ar fi fost atacat site-ul Președinției noastre și că atacatorul era din România, ceea ce mă face să cred că informațiile despre încercările de a suprima presa electronică (de opoziție) și, implicit, blogurile cele mai ”incomode”, nu erau doar niște zvonuri: cine se scuză se acuză, nu?🙂

          Sigur, nu era la fel ca in China (atâta ne-ar mai fi lipsit, pentru fericire deplină – să facem emulație celor mai nedemocratice regimuri din lume!)

          • erasmen Martie 20, 2010 la 4:24 pm #

            spre rusinea mea (ar fi trebuit sa-mi pice fisa mai repede), imi amintesc ca am auzit (si chiar am citit) cate ceva despre atacul/atacurile asupra siteului prezidential si, de asemenea, despre pauzele de functionare ale site-urilor si blogurilor apartinand agentiilor de stiri moldovenesti. dar din cele scrise de tine am dedus că toata aceasta isterie ar fi putut afecta si blogurile personale (ceea ce ar fi chiar culmea despotismului!). iata ceea ce imi place la discutiile noastre, imi improspatezi memoria atunci cand nu-mi furnizezi informatii necunoscute mie.

            • Argentina Gribincea Martie 20, 2010 la 4:48 pm #

              Nu știu, ”împrospătare” sau… ”împovărare”?🙂 , fiind vorba de niște detalii nu foarte semnificative… Pentru mine, sigur, ele sunt importante, constituind, în fond, obiectul meu de studiu. Pentru cineva care nu este obligat să urmărească foarte atent evenimentele din RM, probabil că aceste amănunte contează mai puțin. Altfel, adevărul despre gravitatea actelor antidemocratice ale PCRM ar trebui stabilită în urma unor cercetări serioase, fundamentale (independente, corecte, sine ira et studio)… Ca și în cazul crimelor comunismului, inexactitățile, presupunerile, zvonurile ne pot face un mare deserviciu…

  2. erasmen Martie 20, 2010 la 7:22 am #

    Sunteți doi oameni frumosi, tu si tatal tau.

    • Argentina Gribincea Martie 20, 2010 la 7:59 am #

      Mulțumesc, Erasmen, pentru acest compliment, care prețuiește cu atât mai mult, cu cât vine de la autorul unui blog dedicat, în întregime, diverselor forme de manifestare a frumuseții…

  3. erasmen Martie 20, 2010 la 1:46 pm #

    da, dar in cazul vostru e vorba de o frumusete naturala. crede-ma, e ceva rar. chiar foarte rar.

    • Argentina Gribincea Martie 20, 2010 la 2:52 pm #

      OK, de data asta, o să-mi reprim obiceiul de a contrazice, cu orice preț, conlocutorul, mai ales că e în interesul meu să rămânem la concluzia ta. No, sincer, nici nu am contraargumente serioase…🙂

  4. noradamian Martie 21, 2010 la 10:30 pm #

    argri, salut! Frumos post,emotionant, remarcabila prelegerea tatalui tau. Felicitari!
    🙂

    • Argentina Gribincea Martie 21, 2010 la 11:43 pm #

      Mulțumesc, Nora, pentru gândurile bune!

      Ca să fiu sinceră, ar trebui să spun că am ezitat puțin, înainte de a trimite această postare, dar, până la urmă, am decis că trebuie să apară, în ciuda faptului că e mai degrabă o pagină de jurnal personal, decât o postare obișnuită pe un Blog ce se vrea conectat în permanență la actualitate. E o situație atât de… comună (cu părere de rău), încât, la o primă vedere, poate părea banală și lipsită de importanță. Și totuși, n-aș fi putut trece sub tăcere aceste două luni de… desperare curată, în care toate celelalte lucruri si-au cam pierdut din importanță și, la un moment dat, căutam argumente pentru a-mi păstra încrederea în sistemul social (și medical) modern… În plus, știu că, într-un fel sau altul, ajungem cu toții (sau aproape toți) să simțim, la fel, recunoștință (dar și neliniște, și tristețe – în asemenea cazuri) pentru părinți, bunici sau alte persoane, prin grija cărora am ajuns oameni…

      Și pe urmă, prietenii mă vor înțelege, mi-am zis…🙂

  5. noradamian Martie 22, 2010 la 12:00 am #

    argri, intamplarea face sa port si eu in suflet gînduri despre tata, stiu ca e mai greu de scris despre cineva drag pentru ca nu ai detasarea obisnuita, dar, uneori, chiar trebuie si face bine 🙂

    • Argentina Gribincea Martie 22, 2010 la 12:38 am #

      De acord. Tocmai de asta mi-am zis că e bine să rămână la vedere aceste rânduri…

      * * *

      Gânduri bune pentru toți cei dragi ție, Nora!
      Urările mele de bine pentru toți cei dragi inimilor voastre, prieteni…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

vanilla

lovely damned teenage years

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Thoughts from the author of Trailer Park Juggernauts

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 19-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Descopera misterele naturii

Discover the mysteries of nature

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Imperfect Beauty

"Do what you like and like what you do ! Imperfection is a part of beauty !" - Rocsee

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

Capitalism pe pâine

Fondator si director: Mihai Giurgea

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

%d blogeri au apreciat asta: