Arhiva | martie, 2010

„Despre noi cu maximă sinceritate”

31 mart.

Despre ce vorbeam adineaori?.. Ah da, despre Unire… Încă sunt sub impresia acestor discuții despre ce ne împiedică să fim noi înșine (până la urmă, unionsimul, în cazul nostru, asta înseamnă: puterea de a FI). Sigur, cel mai ușor e să dai vina pe cel de alături. Sau să găsești un țap ispășitor de pe aiurea (tinerii, UE, bătrânii, scriitorii, politicienii, presa, femeia de serviciu etc.) Recent, ProTV-ul a reluat, în emisiunea Lorenei Bogza, un alt subiect la fel de dureros: 7 aprilie 2009. Este la fel de dureros, pentru că, în mod tragic, se leagă și cu neputința noastră de a da amploare proceselor unificatoare…

 * * *

Încă de  atunci, din acele zile de coșmar, mi-e teamă de NEADEVĂR, care, nu știu cum se face, dar mereu se postează în capul bucatelor. Senzația că nici de data aceasta nu vom afla cine a torturat și a comis abuzuri nu poate să nu-mi întunece bucuria că, în sfârșit, avem un Guvern cu un discurs proeuropean, democratic, modern.

* * *

CE s-a întâmplat, totuși, pe 7 aprilie 2009? CINE trebuie să răspundă pentru cazurile de tortură și CE putem face ca să spălăm această ”rușine națională”, după cum bine recunoaște și fostul premier Zinaida Greceanîi?

 * * *

…în aprilie 2009 eram departe de casă. Am urmărit cu înfrigurare campania electorală, cu neîncredre ziua alegerilor și cu groază ceea ce a urmat. Pe lângă sentimentul de grijă pentru ai mei, pe care îi știam mereu implicați în acțiunile de protest, nemulțumiți de politicile guvernelor anterioare, mai era și sentimentul de neîncredere și de neputință în fața puterii represive care se declanșase încă din preajma zilei alegerilor (nu că ar fi fost mai puțin strivitoare până atunci, dar, la un moment dat, devenise absolut clar că se punea la cale ceva: frontiera cu România era închisă, declarațiile oficialilor de la Chișinău clocoteau de românofobie – nu se mai autocenzurau defel, își dăduseră arama pe față -, jurnaliștii români acreditați la Chișinău se plângeau că li se pun diverse piedici…). Mai erau și alte circumstanțe ce complicau în mod absurd întregul tablou (spre exemplu, accidentul în care l-am pierdut pe Grigore Vieru –  în opinia mea, asta era de ajuns pentru a privi cu suspiciune înspre scena electorală din R.Moldova)… 

Mintea mea însă refuza să accepte dezastrul care se conturase, în ajunul alegerilor, destul de clar (mă refer, în primul rând, la campania electorală, absolut netransparentă și antidemocratică). Abia revenisem din Franța, cu percepția ”ușor modificată”, detașată de la realitățile de acasă, fapt pentru care ceea ce citeam în presa de aici îmi suna mai mult a SF (semăna, de departe, cu un roman cam slăbuț), decât a realitate plauzibilă.

 * * *

Știrile îngrozitoare din 7 aprilie. Le stocam aici pe ”Blogul Nou” – unde îmi propusesem, inițial, să postez doar texte publicate și, eventual, unele reflecții literare ale unor momente deosebite, plăcute – cu un fel de teamă de a le reciti. Nici nu le reciteam, de fapt, pentru că erau multe și veneau ca o avalanșă: tabloul general care se contura era unul sângeros, în măsură să provoace dureri și reacții fizice. Sunam foarte des acasă, la rude. Din  cauza lipsei de informație actualizată, ei păreau mai liniștiți. Vara mea, însărcinată, simțindu-se rău, se pregătea să meargă, totuși, în PMAN, atât de indignată era de ceea ce auzise, dar încă nu aflase decât foarte puțin…

 * * *

Când am revenit la Chișinău, totul era schimbat, inclusiv eu. Sigur că toată lumea vobrea despre ”începutul sfârșitului PCRM”, sigur că lumea era revoltată (eu nu știu cum de PCRM a reușit să ia atâtea procente în turul doi, pentru că, din contactele mele cu oamenii, indignarea, inlcusiv la sate, era mare și, în mod hotărât, îndreptată contra comuniștilor). Atitudinile procomuniste și cele antiromânești erau minoritare, chiar dacă exprimate foarte vehement – pentru că evenimentele din aprilie au polarizat societatea și au tensionat relațiile din aceasta.

 * * *

Acum, după un an, există doar o singură certitudine: au fost, sunt victime. Nimeni nu știe, deocamdată, cine e criminalul…

Ah da, ce legătură are aceasta cu românismul nostru? E simplu. Dacă vom reuși să aflăm adevărul, înseamnă că ne pasă de soarta noastră, ne respectăm pe noi înșine, conștienți că suntem români. Dacă nu? Atunci e la fel de clar faptul că suntem români: pentru că nici peste Prut, după 20 de ani postdecembriști, încă nu se știe adevărul despre Decembrie 22 (”cine a tras în noi?”)…

P.S. Premiera spectacolului ”Coridorul morții”, un omagiu adus victimelor din 7 aprilie la Teatrul Satiricus din Chișinău (autori Irina Nechit și Constantin Cheianu, regia Sandu Grecu).

* – Notițe și articole pe aceeași temă, scrise anul trecut:

     –  Pagini:

  

 

Un 27 martie pe care îl așteptam…

28 mart.

Acum (aproximativ) un an autoritățile comuniste instituiau un regim restrictiv, de tip sovietic, la frontiera cu România, interzicând cetățenilor români să vină la Chișinău, pentru a sărbători cei 91 de ani de la decizia Sfatului Țării de unire a Basarabiei cu România. Mai mulți lideri PCRM au justificat, ulterior, restricțiile respective cu existența unor ”informații” privind  eventuale diversiuni, despre care ei pretindeau că sunt pregătite în țara vecină (celebra teză stalinistă despre pericolul ”imperialismului românesc”), menite să ”destabilizeze situația” (extrem de stabilă, probabil, în viziunea dumnealor) din R.Moldova.

Ce a urmat… s-a văzut. Cu părere de rău, chiar forțele de ordine, plătite din buzunarul public, s-au purtat ca niște diversioniști profesioniști, maltratând populația civilă și călcând în picioare conceptul de securitate a cetățeanului, garantată de Constituție.

Anul acesta cei vreo sută de tineri studenți din România, care doreau să vină la Chișinău, pentru a-și îmbrățișa frații de pe malul stâng al Prutului, au avut, în sfârșit, posibilitatea să o facă (deși unul dintre aceștia, Vlad Pârău, căruia i s-a pus interdicție la frontieră în 2008, tot nu a putut intra în R.Moldova – nu știu din vina cui, interdicția, care datează de pe timpul regimului comunist, încă nu a fost ridicată*). Tinerii au participat la acțiunile de comemorare a evenimentelor din 27 martie 1918, fără ca vreun incident, oricât de mic, să ”destabilizeze” situația. În afară de câteva băbuțe scandalizate la vederea tricolorului nostru pe străzi, Chișinăul și-a văzut liniștit de nevoi și de griji, inerente în preajma Floriilor… Prin comparație cu isteria de anul trecut, liniștea din acest an a demonstrat ridicolul acțiunilor PCRM și al românofobiei în general.

* * * 

Depuneri de flori la mormintele deputaților din Sfatul Țării care au votat Unirea, o masă rotundă la Uniunea Scriitorilor, cu participarea Robertei Anastase, parlamentar român, Președinte al Camerei Deputaților, care și-a sărbătorit astfel ziua de naștere, un marș prin centrul orașului, o horă a tinerilor de pe ambele maluri ale Prutului și, conform mărturiilor unei tinere jurnaliste, un tulburător concert al maestrului Tudor Gheorghe, seara, la Filarmonică. O glumă a Președintelui interimar, Mihai Ghimpu, spusă în timpul concertului lui Tudor Gheorghe și citată de agenția UNIMEDIA, a făcut probabil să tresalte inima fostului președinte V.Voronin… Așa s-au manifestat românismul și atitudinile unionsite la Chișinău în ziua de 27 martie 2010: aproape la fel ca și în ceilalți ani, cu singura diferență că anul acesta nu s-au pus piedici din partea autorităților, iar Președintele a reușit să facă și o aluzie la o eventuală reîntregire românească (vezi și: JurnalTV).

* * *

Sigur că am și unele regrete: cred că trebuia să fim de o mie de ori mai mulți, aici la Chișinău, și că noile posturi de televiziune ar fi trebuit să facă ceva mai multe eforturi pentru a prezenta aceste evenimente în lumina adevărului, nu pe princpiul ”ceva mai bine decât deloc”. Am fost întristată să văd că în reportajul principal difuzat de Jurnal TV cu ocazia acestor evenimente ultimele cuvinte le revin comentatorilor din fostul și/sau actualul PCRM, care nu s-au rușinat să spună, pur și simplu, minciuni despre ziua de 27 martie 1918. Probabil, tinerilor de la Jurnal TV nu le-a trecut prin cap că ar putea cere și părerea unor istorici de notorietate, care să comenteze și ei, dar cu argumente științifice, aberațiile comuniștilor. De menționat că Jurnal TV a reușit să adune destul de multe (și mulți) critici în scurtul interval de timp de la înființare până în prezent. Un comentariu incisiv, dar pertinent, după părerea mea, se poate citi pe blogul lui Dorin Onofrei .  Sigur, și eu cred că, fiind la început de drum, postul ar trebui să beneficieze de o perioadă de grație și să nu fie judecat și criticat prea aspru. Totuși, e trist faptul că ziua de 27 martie nu a avut parte de o mediatizare corectă, pe măsura importanței sale, în ciuda faptului că anul acesta avem deja mai multe posturi de televiziune, considerate libere, concurente.

Un reportaj ceva mai bine realizat a dat Pro TV Chișinău.

* * *

Secvențe de la manifestările din 27 martie:

* * *

Pe de altă parte, jurnalista Stela Popa, care a participat la Ziele Basarabiei în Țară, inlcusiv la Timișoara, unde și-a lansat și cartea ”100 de zile”, scrie pe Blogul său despre o indolență asemănătoare a presei de acolo. Nu știu cine e vinovat. Un lucru este cert: românismul nu se poate măsura, cum nu poți măsura iubirea, și uneori nu se potrivește cu manifestările zgomotoase, el poate fi intimidat prin acțiuni nesincere sau excesive, extremiste, iar presa care este ahtiată, lacomă de senzațional, grotesc sau, cum se pretinde uneori, ”glamour”, nu va reuși niciodată să surprindă adevărata splendoare a sentimentului unionist, pentru că acesta nu este nici senzațional, nici grotesc, și nici ”glamour” (în sensul cu care ne-a obișnuit ceea ce numim azi ”presa mondenă”). Românismul și, implicit, unionismul sunt o stare naturală, frumoasă și strălucitoare prin ea însăși, prin grija pentru aproape (apropo de Abecedarul lui Creangă, prin care sfătosul bunic din Humulești le cultiva copiilor sentimentul solidarității, dorința de a-și ajuta compatrioții), dar și prin dragostea pentru carte, și… prin tristețea cu care ne privește de pe celălalt mal al Istoriei.

* * *

Astă seară, la Palatul Național din Chișinău, cântăreți de pe ambele maluri ale Prutului au adus  un omagiu regretatului Dan Spătaru, într-un alt concert de zile mari: ”Drumurile noastre…”, ca un nou argument la teza continuității culturale românești, aici în Basarabia…

* * *

P.S. 27 martie a fost o zi cu adevărat încărcată de semnificații, și, tot căutând să-mi dau seama: cât din ceea ce văzusem și auzisem în ziua respectivă este de apreciat și cât ar trebui corectat – la anul și în anii următori -, am pierdut, la un moment dat, starea de echilibru: prin comentarii cam vagi și/sau cam ironice, într-o corespondență personală, am atins sensibilități pe care altfel aș fi preferat să le menajez… Cine este vizat își va da seama despre ce vorbesc și că îmi pare, sincer, rău!

–––––

* –  Precizare. Din știrile televizate din data de 27, aflam, contrariați, că Vlad Pârău nu era lăsat să intre pe teritoriul R.Moldova. Azi, citind pe un site dedicat temei basarabene o postare cu titlul Jurnalul de bord al călătoriei în Basarabia , aflăm că problema s-a rezolvat, totuși (a se citi de jos în sus):

Ora 14.15: Deja cateva sute de tineri striga Basarabia – Unire si Moldova a inviat/Adevarat a inviat

Ora 13.45: Oamenii incep sa se adune in fata Academiei de Stiinte. Apar primele steaguri tricolore fluturate

Ora 13.20: Intr-un final am ajuns la Chisinau, cu tot cu Vlad Parau. Acum incercam sa ne cunoastem fratii din Chisinau, sunt bucurosi ca si noi. O parte dintre noi steagurile, ceilalti sunt la masa. Bine v-am gasit!

Ora 09.44: Plecam in sfarsit din vama, fara Vlad Parau, intors absurd inapoi din cauza unei interdictii a regimului Voronin, perpetuat in prezent de actualul “regim democrat”. Suntem obositi si indignati… .

Ora 08.45: Stam de 150 de minute in vami. Dupa obositoarele formalitati asteptam ca si Vlad Parau, cetateanul expulzat pe 01 decembrie 2008, pentru ca purta costum national, sa fie acceptat in Republica Moldova dupa procedurile biroctratice.

Ora 05.55: Am ajuns la prima vama romana, formalitatile merg greu pentru 52 de persoane.

Ora 04.13: Inca 50 km si ajungem la o granita care nu ar trebui sa existe… .

Ora 02.00: Autocarul a ajuns la Ramnicu Sarat. Ne insotesc spre Chisinau studenti din Germania, Olanda, Franta, Suedia si Spania, veniti pentru a vedea cu ochii lor relatia dintre poporul unic al celor doua tari.

Din fuga mausului

26 mart.

Mă întreabă niște prietenii ce mai e nou prin Univers! Păi, din ce scrie presa, observăm că în ultimele două secole prea puține s-au schimbat în mod radical… Argumente?

 – Corectitudine  à la russe: Două bombardiere nucreale rusești au pătruns în spațiul aerian al Marii Britanii .

 – Pe de altă parte, Rusia și SUA sunt gata să semneze un nou acord de dezarmare.

Noul acord ruso-american de dezarmare, semnat în aprilie
26.03.2010, 10:19 UTC

Noul acord ruso-american de dezarmare va fi semnat cel mai probabil pe 8 aprilie, potrivit unor informaţii din cele două tabere. Preşedinţii Barack Obama şi Dmitri Medvedev îşi vor pune semnăturile pe noul tratat într-o ceremonie care va avea loc în capitala Cehiei, Praga. Purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Robert Gibbs, a declarat că, după îndelungi negocieri, Moscova şi Washingtonul au convenit să reducă numărul focoaselor nucleare, de la 2200 în prezent la 1550 pentru fiecare ţară, şi să înjumătăţească numărul lansatoarelor, fiecare urmând să păstreze câte 800 de astfel de sisteme. Problemele care persistă vor fi rezolvate de cei doi şefi de stat până pe 8 aprilie în convorbiri telefonice. Noul acord va înlocui tratatul START, care a expirat la 5 decembrie 2009.

Nu că n-aș fi de acord cu atitudinile pacifiste, dar… de când se tot ”dezarmează” Rusia, am văzut numai șicane și amenințări la adresa vecinilor, venind dinspre Kremlin.

[Notă: unele știri dintre cele selectate de mine sunt de o gravitate care exclude ironia. Faptul că la începutul postării mele am adoptat un stil ironic nu înseamnă că nu pun preț pe informația serioasă, ci dimpotrivă: prin contrast cu știrile glumețe, gravitatea subiectelor de felul acestuia ar trebui să devină și mai pregnantă.]

 – Un nou proiect de lege, care va sancționa cenzura, stipulează:

Împiedicarea intenţionată a activităţii mass-media sau intimidarea persoanei pentru critică, va fi sancţionată cu o amendă în mărime de la 150 la 500 de unităţi convenţionale şi suspendarea din funcţie pe un termen de până la două luni. MONITOR MEDIA, 26 martie 2010, 10:01

 – În sfârșit, există o speranță că TVR1 va reveni pe ecranele din Basarabia.

 – Eforturi  substanțiale pentru sprijinirea reformelor în RM:

O asemenea susţinere de amploare (din partea forurilor internaționale: CE și Banca Mondială – n.n.)  ar trebui să încurajeze şi să motiveze. Susţinerea eforturilor de reformare va permite Republicii Moldova să depăşească diferenţa dintre nivelul de viaţă al cetăţenilor săi şi al celor din statele europene vecine. Autorităţile de la Chişinău au nevoie de sprijinul internaţional pentru a avansa în realizarea planurilor de reformare ambiţioase.

 Autori: Comisarul UE pentru Extindere şi Politica Europeană de Vecinătate şi Vicepreşedintele Băncii Mondiale pentru Europa şi Asia Centrală.

 – UE scoate la concurs trei sute de posturi de funcționari europeni în diverse domenii.

 – O noutate bună ar fi că avem și noi unele produse care fac față exigențelor pieței europene, printre acestea apa minerală RESAN.

 – Mâine, când se împlinesc 92 de ani de la decizia Sfatului Țării de Unire cu Țara, un nou marș de comemorare a acestui eveniment… La București, Timișoara și Chișinău vor avea loc mai multe acțiuni cu genericul Zilele Basarabiei. Printre acestea, un concert cu Tudor Gheorghe la Chișinău, pe 27 martie, la 19.00, la Filarmonică.

 – Vreme frumoasă și caldă

 și…   AC DE COJOC   pentru politicienii misogini,  à la ucrainienne. 🙂

Adevăruri irefutabile, exprimate cu inocență

23 mart.

Fără a fi mari specialiști în futurologie, copiii, alteori chiar și animăluțele de casă pot servi ca argumente privind atitudinea electoratului și a tendințelor din societate. Adevărurile cele mai amare pentru politicieni se exprimă adesea în forme dintre cele mai nevinovate. Uneori, parcă un regizor nevăzut produce veritabile opere de artă și le distribuie printre zilele posomorâte ale ”muritorilor de rând”: acele scenete-metafore prin care viața bate filmul, mici parabole în care se refugiază o întreagă filosofie, esențială, a cotidianului…

Astă vară, am pus pe Blog un filmuleț foarte nostim, preluat de pe Unimedia: o fetiță acordând un mic interviu, probabil unei ziariste, iar pe planul al doilea, niște băieței cam de acceași vârstă, care strigă ”Jos comuniștii!”, ca și cum s-ar afla la un miting în PMAN. Respectivul clip se găsește și azi pe YouTube:

De câte ori revăd acest film, îmi aduc aminte de un caz relatat de un coleg. Prietenii lui, care prin 1988-89 nu pierdeau niciun miting de protest, aveau și un papagal. În timpul unei petreceri, papagalul i-a uimit pe invitați cu talentul său anticomunist: la un moment, dat, pasărea a început a striga, imitând vocile celor doi copii ai gazdei: Jos mafia! Jos mafia! Era, în mod sigur, timpul schimbărilor, altfel am fi urmărit o reflecție în oglinda realității sovietice a cunoscutei comedii a lui Eldar Riazanov, în care niște papagali fac obiectul unei serioase anchete polițienești, din cauza replicilor ofensatoare la adresa familiei țarului, pe care le-au învățat de la un… papagal-revoluționar.

Pe timpul URSS, țăranii protestau contra regimului, poreclindu-și câinii sau porcii cu numele ”conducătorilor iubiți” (am auzit despre câini pe care îi chema Ivan Ivanovici (în onoarea Tov. Prim secretar de partid I.I.Bodiul), de exemplu, sau despre porcușori Leonid Ilici (în cinstea lui Brejnev). Bunica avea o purcică,  pe care o dezmierda Mășuța. Am îndrăznit să-i spun că Mașa este o formă diminutivă (în onomastica rusă) de la frumosul, biblicul, Maria, și că nu era potrivit pentru un anumal, dar bunica era de altă părere. Da, mi-a răspuns, Maria este un nume frumos, dar Mașa nu! Pentru urechea bunicuței, Mașa/Mășuța suna mai degrabă ca o poreclă, ce se potrivea mănușă pentru ființa vesel grohăitoare și rozalie din coteț…

Concluzia? Dacă faci parte din clasa politică și te afli la guvernare, și ajungi să fii contestat prin metafore de acest gen: inedite și, la prima vedere, aproape inocente, e semn că trebuie să-ți faci bagajele și să te cam retragi în opoziție, pentru că, din punct de vedere electoral, ți-a cântat… cucu… adică papagalul: Jos mafia!

”Iubirea nu dispare niciodată…”

22 mart.

Azi am ”hoinărit”, așa cum demult, cred că de un secol!, nu am mai făcut-o…  N-am căutat nimic, dar am găsit… 🙂

…flori, culoare, inspirație:

Vreun  poet dintre cei experimentați va râde, probabil: WOW! Și flori, și inspirație?..

Despre spini și transpirație – nimic?”

Ba da… 

Și despre iubire, care… ”nu se bucură de strâmbătate, dar se veselește de adevăr” și… ”nu dispare niciodată”:

Ianuarie-februarie 2010. TATA…

18 mart.

Știu, am mai scris despre tata. Nici nu se putea altfel, pentru că, dintre toți bărbații excepționali pe care i-am cunoscut, doar doi mi-au fost, în permanență, alături, și unul dintre ei este, bineînțeles, tata. Dincolo de faptul că uneori nu e atât de ”ascultător” pe cât aș vrea să fie (deh, ca toți părinții!) și nu prea ține seama de rugămințile mamei și ale mele de a avea grijă de sănătatea sa, tata a fost și este mereu un model de rezistență și de vigurozitate (atât spirituală, cât și fizică) pentru mine. Chiar dacă, în perioada adolescenței, am protestat de multe ori, deranjată de strictețea principiilor tatălui meu, am fost mereu conștientă de faptul că acestea sunt principalele calități ale lui: rigurozitatea, rectitudinea și corectitudinea. Și i-am fost recunoscătoare, mai târziu, pentru acest model pe care mi l-a oferit, împreună cu sprijinul pe care mi l-a acordat, necondiționat și constant, în ciuda unui tratament aparent prea sever…

*  *  *

Revenind de la București, după mai multe luni în care nu am putut veni acasă (din diverse motive: actele mele se perfectau greu, iarna a venit, din nou, pe neașteptate, prea devreme, cu prea mult frig și… complicând și mai mult lucrurile și așa complicate), l-am găsit pe tata bolnav. Sigur, observasem de mai mult timp că parcă merge mai greu, mi s-a plâns și el, printre altele, că nu se simte prea bine, dar fără să-mi semnaleze cumva și gravitatea suferinței… Abia când am ajuns acasă și l-am văzut, mai palid decât de obicei, mai obosit, mai resemnat chiar, mi-am putut da seama că durerile lui sunt mai mari decât lăsa să se înțeleagă. O artrită, dar o formă mai puțin cunoscută, din care cauză diagnosticul n-a putut fi stabilit foarte ușor, iar durerile nu au putut fi diminuate, decât după o lună de investigații epuizante. Eram de-a dreptul desperați. Am avut noroc, însă, de doi medici, deopotrivă foarte buni specialiști și foarte buni prieteni, fără de care nu știu cum am fi reușit să combatem această criză, acutizată în momentul cel mai nepotrivit pentru tata, la câteva zile după aniversarea sa, exact în timpul conferințelor științifice de omagiere a regretatului poet Grigore Vieru, conferințe la care tata ținea  să participe neapărat…  

*  *  *

Azi, tata a cam… uitat cât de mult îl durea odinioară, ”aleargă” din nou pe la redacții și biblioteci, la Universitate, la Academie etc., iar eu abia reușesc să-l ”prind”, ca să-i aduc aminte că trebuie să-și cruțe piciorul și, concomitent, să țină și un regim alimentar strict, fără de care o nouă criză este aproape inevitabilă (nu știu cum să-l ”responsabilizez”, poate ajunge să citească și el aceste rânduri!)…

*  *  *

În primele zile în care a simțit că poate călca din nou cu piciorul bolnav, deși încă mai avea dureri, tata a ținut să-și reia activitățile obișnuite. Munca  a fost mereu un bun stimulent pentru el. Probabil, și faptul că a revenit la catedră l-a ajutat să se facă mai bine…

Tata. ”Invitație în lumea lui Creangă”. Fragment dintr-o prelegere despre Ion Creangă:

17.03.2010

O Constituție corectată și dreaptă ca lumina…

17 mart.

”Din câte se pare, avem o Constintuție care oferă mai multe interpretări decât poemul ”Vaca” de Emilian Galaicu-Păun”, ar fi zis unul dintre editorii cei mai spirituali de pe la noi (nu spui cine, că nu am găsit citatul respectiv, pentru a indica sursa).

Dincolo de criză și de opiniile diverșilor experți în drept constituțional, referitoare la necesitatea de a reveni asupra unor fragmente din Constituție, disputa despre inevitabilele: alegeri anticipate sau revizuirea Constituției mi se pare o ocazie excelentă pentru… îndreptare.

Poate că e adevărat că evenimentele care au urmat după Declarația de Independență ne-au forțat să facem compromisuri dureroase și să ne călcăm și pe suflet, și pe interes, luați din urmă de un război, alimentat din afară, de un separatism, care ar fi putut submina și un stat puternic, nu doar unul abia declarat. Poate că e adevărat că nu suntem de vină doar noi, cei dintre hotarele actualei RM, pentru gravele derapaje antidemocratice, care s-au produs aici. Avem, însă, ocazia să corectăm greșelile (ale noastre sau ale altora), printr-un demers simplu și onest – unul reparatoriu.  Poate că e timpul să mai ascultăm o dată acele declarații, de la care am pornit, acum douăzeci de ani, pe lungul drum spre libertate și care ar fi trebuit să stea la baza Constituției noastre. O Constituție dreaptă ca lumina, vorba Poetului

 

 

  

 

Urme românești (găsite într-un anticariat de la Haga)

14 mart.

În zilele în care, la Haga, se organizau târguri de vechituri mergeam uneori să căutăm urmele noastre (ale strămoșilor noștri) pe acele meleaguri. Găseam tot felul de vestigii: hărți și cărți vechi, timbre, ilustrate etc. Colecționarea lor este una dintre pasiunile fostul meu soț. Iată o litografie, o caricatură dintr-o publicație olandeză de pe timpuri, pe care el a găsit-o într-un anticariat din Haga și mi-a făcut-o cadou. Litografia îi reprezintă pe Regele Carol I și Regina Elisabeta (Carmen Silva), pe terasa palatului, speriați de o revoltă populară.

Carmen Silva

Comentariile la această caricatură (traducere liberă):

Carmen: ”Cum de nu ai putut anticipa (sau preveni) aceste revolte?”

Carol: ”Nu, pentru că eram prea ocupat, ascultându-ți poeziile!”

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

Products / Places / Services

The Soft Pillow

He became ink in her pen and she never stopped writing.

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Căci mor trăind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Memoria Fonogramica

Muzici vechi pentru urechi noi

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

ANDREEA VASILE

Povești despre oameni ca tine

%d blogeri au apreciat: