Anacronism românesc, (ne)unirea noastră cea de toate zilele

22 Ian

Anul trecut am fost angajată într-un proces de „unificare românească” personal: am unit cele două maluri de Prut, care îşi făcuseră simţită prezenţa demult în viaţa mea (încă din 1990, deşi eu le-am perceput şi până atunci ca pe o prioritate latentă, care avea să se revendice, aruncându-mi în faţă lecturile semiclandestine din anii sovietici şi nelăsându-mi, astfel, altă posibilitate, nu că mi-aș fi dorit-o!, de a mă defini cultural). Bucureştiul fiind oraşul unde mi-am făcut studiile, unde găseam liniştea şi atmosfera necesare pentru a lucra, dar şi oraşul care îmi dădea mereu sentimentul siguranţei şi acea căldură pe care o simţi, atunci când revii dintr-o călătorie mai lungă şi te apropii de casă. Bucureştiul era la o noapte distanţă de părinţi, rude, prieteni, de Chişinăul meu drag, în care lăsasem cele mai frumoase vise, poezia adolescenţei (puţin cam… prea lungă, în cazul meu), cel mai înfloritor şi mai… romantic timp – cel în care lupta pentru recuperarea identităţii româneşti în Basarabia era de o sinceritate periculoasă şi nu promitea mai mult decât necazuri…  O noapte între Bucureşti şi Chişinău, cu 4 ore de staţionare imbecilă, impusă de nişte reguli anacronice, la frontiera de pe Prut, o noapte obositoare şi grea, de obicei mult mai lungă decât o noapte obişnuită, de cele mai multe ori nedormită, dar, totuşi, o noapte cu speranţă şi, din acest motiv, binefăcătoare.

* * *

Am primit ştirea despre aprobarea cererii mele de redobândire a cetăţeniei române în luna Unirii: decembrie. Am făcut o mică remarcă în jurnalul meu, în acea zi, care îmi trezise emoţii atât de mari, încât nu erau de ajuns telefoanele și mesajele către cei de acasă…  Abia aşteptam să-mi iau actele româneşti şi să dau o petrecere, pentru toti prietenii. Bucuria era prea mare, simţeam că vreau să o împart cu toată lumea! Dincolo de bucurie, era şi sentimentul unui gest de recunoştinţă faţă de bunicii mei, care azi nu mai sunt, dar care mi-au cultivat acest dor de Țară, prin metodele lor discret-pedagogice, țărănești (sau… țărănist?)-incontestabile … Şi mai era şi sentimentul libertăţii. Mă simţeam mai protejată, ştiind că, în puțin timp, urma să călătoresc în străinătate și calitatea de cetățean al UE era confirmată, în sfârșit, printr-un act oficial emis la București…

* * *

 Am călătorit în Franța, la rude, cu actele olandeze, cele românești nefiind încă perfectate… Nu știam că urmau unele restricții despre care nici nu aveam de unde să bănuiesc – din cauza guvernării obtuze de la Chișinău, bineînțeles – relațiile dintre state sunt un termometru al atmosferei internaționale, dar și un barometru al compatibilității mentale a claselor politice…

Nu mai puteam lua o viză pentru România, având deja cetățenie română, dar nici să călătoresc liber  nu aveam cum, de vreme ce încă nu aveam acte. Așa se face că nu  mi-am putut realiza multe dintre proiecte, din cauză că a trebuit să ”stau pe loc”, în așteptarea actelor…  care întârziau. Întârziau, pentru că există câteva aspecte pe care legile privind cetățenia din cele două state nu le-au pus la punct. Nu știu dacă  între timp s-au rezolvat aceste ”aspecte problematice”, bănuiala mea e că nu…

De ce n-am scris despre ”probleme” atunci, când evenimentele erau ”proaspete” și chiar dureroase – prin absurditatea lor? Din două motive. Mai întâi, am urmărit (cu mult interes, trebuie să recunosc) o campanie electorală extinsă până în punctul critic al extensibilităţii unui proces electoral, tensionată, mai ales, în secvențe de o neverosimilă frecvență, prin permanența riscului de a degenera într-un spectacol de prost gust, trist… Sau poate chiar tragic. Și când spun ”proces electoral extins”, mă refer la aspectul geopolitic al complexului proces al transferului de putere în regiune, nu la vreo perioadă electorală sau la mai multe, segmentate în timp și spațiu prin frontiera politicului. Iată de ce am considerat că nu era cazul unor discuții pe o temă atât de sensibilă precum Legea cetățeniei pentru românii basarabeni.  În plus, orice problemă, oricât de complexă, devine mai clară și mai usor de rezolvat după un timp…

* * *

1. Perfectarea actelor mele s-a ”împiedicat”, la un moment dat, din cauza unor ”greșeli” din niște acte, care datau din perioada în care în RM avea loc trecerea de la alfabetul rusesc la cel românesc. Transcrierea numelor fiind deficitară, am descoperit ”neconconrdanțe” de tip: ”Mihai” sau ”Mihail”, ”Tudor” sau ”Fiodor” etc., ceea ce a necesitat timp și efort, pentru a corecta ce era de corectat. Problema e că legea privind cetățenia nu a luat în considerare un aspect extrem de important: numele noastre au fost rusificate în mod barbar, iar procesul de re-românizare a lor este anevoios și uneori chiar imposibil. Voi reveni cu exemple în acest sens.

2. În arhivele românești, paradoxal, actele noastre sunt transcrise cu atâta fidelitate, încât, la capitolul ”naționalitate” (atenție, nu ”cetățenie”, ceea ce e altceva!), figurăm… tot ca ”moldoveni”. Mă întreb dacă este compatibilă această transcriere inutilă a actelor emise de un regim antiromânesc (așa cum era cel care a emis actele mele, de exemplu) cu Constituția României. Am impresia că, printr-o greșeală de ordin tehnic, se produce un efect greu de estimat deocamdată, dar care subminează ideea unității românești. Idee pentru care am și făcut, de fapt, acest demers, deosebit de obositor și cronofag, de redobândire a calității de cetățean al Românei, pierdută, nu prin voia mea, ci prin acțiunile ilegale ale unor regimuri totalitariste. Gândindu-mă, cu deosebire, la acest aspect, la neputința de a învinge atavismele stalinismului, măcar la nivel strict birocratic, nu-mi pot reprima un sentiment de tristețe…

* * *

Nu, încă nu am dat petrecerea despre care vorbeam la începutul acestei postări… Dar știu că voi avea un nou prilej, de speranță, care să ”învie” bucuria pe care am simțit-o, când am aflat despre Hotărârea Guvernului României prin care deveneam cetățean de drept al Țării mele. 

10 Răspunsuri to “Anacronism românesc, (ne)unirea noastră cea de toate zilele”

  1. Sunday-Rose Martie 2, 2010 la 4:31 pm #

    Daca ai revenit pe blog, Argentina, inseamna ca totul e bine, la tine, ma bucur. Nu comentez nimic la articol caci nu am ce, deocamdata, probabil voi reveni la subiect cand imi voi redobandi si eu cetatenia. Numai bine.

    • Argentina Gribincea Martie 2, 2010 la 6:03 pm #

      Mulțumesc, Sunday-Rose, pentru comentariu, și pentru grijă. Și pentru că mai intri pe aici!

      Da, sper și eu că ce a fost mai greu a trecut. Voi insista ca tata să facă investigațiile necesare, ca să nu se mai repetre criza, dar, azi, sunt foarte bucuroasă, pentru că i-au trecut durerile… și mulțumesc medicilor care l-au ajutat! Azi tata a făcut și o mică plimbare până la Academie și pe la redacții, deci… e mult mai bine!

      În ce privește subiectul articolului, o să revin și eu la cele câteva aspecte despre care cred că sunt de discutat. Abia aștept să scrii și tu părererile, impresiile tale.

      Sper că vei avea parte numai de surprize plăcute și de atitudine frumoasă!

  2. turnofftheglory Martie 3, 2010 la 1:12 pm #

    Felicitari pentru pasaport.

    • Argentina Gribincea Martie 3, 2010 la 1:30 pm #

      Mulțumesc, TOG.

      Dă-mi voie să corectez puțin felicitarea ta: pentru ”normalizare” – în ce privește aspectul cetățeniei…🙂

      Sper că ești bine! N-am mai intrat de un secol pe bloguri… Abia aștept să recuperez timpul pierdut.

  3. noradamian Martie 5, 2010 la 10:30 pm #

    salut argri, bine ai revenit 🙂

    • Argentina Gribincea Martie 5, 2010 la 11:38 pm #

      Mulțumesc, Nora, și pentru mesajul de salut, și pentru ”vizită”!

      P.S. Am revenit, de fapt, mai mult în calitate de cititoare (și de ”comentatoare politică” pe blogurile prietenilor), decât de scriitoare pe propriul blog, dar… promit să mă revanșez!🙂

  4. Vaduva Laurentiu Martie 8, 2010 la 6:01 pm #

    La mulţi ani de Ziua Femeilor ! Cred ca trebuie sa ne pregatim de Craciun , după cum se VEDE !

    • Argentina Gribincea Martie 13, 2010 la 9:12 pm #

      Mulțumesc, Laurențiu.

      A fost o iarnă lungă (și cu multe griji și evenimente… mai puțin vesele (pentru mine)).

  5. turnofftheglory Martie 9, 2010 la 9:21 am #

    La multi ani!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

vanilla

lovely damned teenage years

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Thoughts from the author of Trailer Park Juggernauts

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 19-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Descopera misterele naturii

Discover the mysteries of nature

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Blog de multe parale

„Nu voi fi un om obişnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinar.” Peter O Toole

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Imperfect Beauty

"Do what you like and like what you do ! Imperfection is a part of beauty !" - Rocsee

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

Andrei Botnari. Photography and travel blog

Capitalism pe pâine

Fondator si director: Mihai Giurgea

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

%d blogeri au apreciat asta: