După douăzeci de ani de post-comunism… de ziua României mele

1 Dec

Au trecut 20 de ani de tranziţie şi de post-comunism. De ziua Unirii Basarabia lipseşte de pe harta bucuriei… Aşa scriam, de fapt, şi acum doi ani: Sărbătoarea inimii triste.

***

Dincolo de bucuria pe care o simte orice  român, probabil, care este conştient de semnificaţia sentimentelor de solidaritate faţă de cei cu care împarţi acelaşi pământ, aceeaşi istorie, acelaşi tezaur cultural, aceeaşi limbă.., tristeţea despre care spuneam şi în articolul din 2007 persistă. Dincolo de spectacolul eleganţei masculine, pe care l-am urmărit la televizor azi dimineaţă – parada militară -, dincolo de atmosfera de sărbătoare, care răzbătea prin geam, prin canalele media, prin… zâmbetele oamenilor, a fost o sărbătoare umbrită, de la distanţă, de sârma ghimpată de la Prut…  Felicitările au venit din partea familiei mele, ca de obicei (în ciuda comunicări dificile – şi pe telefon, şi pe net)… În Basarabia, sub ruşi, 1 Decembrie a fost (şi, din câte se pare, mai este încă) o sărbătoare de familie. Solidaritatea se manifesta/ă, preponderent, între cei dragi/cunoscuţi, prieteni, fără să ajungă să fie sărbătorită deschis de întreaga societate, fără să se transforme într-o manifestare populară a conştiinţei de neam, confirmată prin „steaguri fluturate” – „şi-ncolo, şi-ncoace de Prut”… 

Poate anul acesta va fi cumva altfel… Am auzit că se aştepta o Horă a Unirii în PMAN…

***

În România sărbătoarea Unirii s-a suprapus cu mitingurile electorale. La Timişoara, un incident, care a provocat o replică la Braşov, din câte se pare. Şi apoi la Bucureşti: Flash-mob de solidaritate cu Timişoara, azi în Piaţa Universităţii, la 18.00.

***

Update: Hora Unirii la Chişinău.

8 Răspunsuri to “După douăzeci de ani de post-comunism… de ziua României mele”

  1. robin Decembrie 1, 2009 la 7:39 pm #

    Trăiască România dodoloaţă!🙂

  2. turnofftheglory Decembrie 3, 2009 la 8:31 am #

    Argentina, nu fi trista, in 20 de ani nu au fost niciodata mai apropiate Moldova de Romania.

    • Argentina Gribincea Decembrie 3, 2009 la 1:40 pm #

      Mulţumesc pentru încurajare, ToG.🙂

      În plan spiritual, nu au cum să nu fie apropiate, eu însă mă gândesc la o apropiere insituţională.

      Apropo, ai observat că după evenimentele din aprilie, televiziunile din Ţară nu mai dau ştiri din R.Moldova, aproape deloc? Ai vreo explicaţie pentru această schimbare? Nu cumva suntem interesanţi pentru jurnaliştii de aici doar atunci când, la Chişinău, ne bat poliţiştii şi ard parlamente?..

  3. Sunday-Rose Decembrie 3, 2009 la 4:46 pm #

    Adevarul este ca ar trebui sa fim romani neconditionati, nu de dragul Europei, nu de dragul cantarului – imi dai,iti dau, ci de dragul starbunilor nostri. Sunt cateva lucruri date de la Dzeu si pe care nu le putem schimba cum ar fi nationalitatea. Articolul e bazat doar pe sentimente dar realitatea e cu totul alta, din pacate noi nu putem decide nimic,marile puteri decid pentru noi. In plus o parte a moldovenilor mai pastreaza amara amintire despre romanii din interbelic,iar odata cu libertatea ura si dragostea sa-u revarsat peste margini.

    Felicitari si urari de bine tuturor romanilor de pretutindeni!!!

  4. Argentina Gribincea Decembrie 3, 2009 la 6:37 pm #

    Mulţumesc pentru urări, mă bucur tare mult de mesajul tău, Sunday-Rose! Mă tot întrebam de ce nu mai scrii…🙂

    Ai dreptate, în această notă de 1 Decembrie, ca şi în articolul de acum 2 ani, e vorba exclusiv de sentimentele mele. Şi, apropo de aceste sentimente, ele sunt legate de amintirea bunicilor mei. Paradoxal, niciunul dintre ei nu a confirmat ceea ce ni se spunea la şcoală: că „românii ne băteau”. Dimpotrivă, regimul lui Voronin a demosntrat această „ipoteză”: în aprilie, când tinerii noştri au fost bătuţi de Poliţie, tot românii dădeau în ei, căci majoritatea angajaţilor Poliţiei erau etnici români, români basarabeni – nu-i aşa? Deci, da, am văzut că românii bat. Asta e „haz de necaz”,d eisgur. Bunicii mei, Dumnzeu să-i ierte, deşi se fereau să ne vorbească deschis despre România, au făcut tot ce au putut ca să ne insufle românismul: prin atitudine, prin cântece, prin amintirile evocate despre perioada interbelică, despre regele Mihai şi Regina Maria, despre şcoala românească… Nimic din ce mi-au povestit bunicii nu semăna cu tabloul descris în manualele sovietice.

    P.S. Mă bucur, din nou, că mi-ai lăsat acest mesaj. Sper că eşti bine şi că nu vei dispărea, ca alte dăţi…🙂

  5. Sunday-Rose Decembrie 4, 2009 la 11:57 am #

    Argentina, tu ai avut norocul sa te nasti intr-o familie cu traditii si valori, dragostea fata de plaiul natal,fata de limba materna te-au fost cultivate de mic copil,dar nu uita ca avem foarte multe familii mixte si nu numai,in care traditiile si cultura pur si simplu nu au existat, le era rococo de toate, paine si distractii!!! La scoala ni s-a cultivat sa-i zic asa un fel de repulsie fata de romani si tot ce-i legat de romanism, (marturisesc cu durere in suflet cum invatatoarea de istorie ne-a zis odata -imi este greata cand aud de Romania-), pentru majoritatea elevilor cuvantul invatatorului era „sfant” si invatatorii nu puteau fi contrazisi, daca nu erai cu sistemul erai impotriva lui.Chiar si limba ne-a fost schimonosita conform „curicumuli sovietic” si daca nu aveai norocul sa fii indrumat de o mama,de un tata,de o tanti etc., ramaneai cu opinia dictata de sistem,de unde sa stii mai multe daca parintii si buneiii erau colhoznici semiagramati,care munceau ziulica intreaga la colhoz pe dealu’mare, si acesta a fost stratul majoritar al societatii.
    Revenim la actualitate, Romania ne-a acordat niste ajutoare umanitare sub forma de carti etc., dar au fost lasate in grija cui – a intelectualitatii comuniste, care nu prea s-a ingrijit sa ne cultive dragostea fata de cultura stramosilor.Asta e realitatea – dura. Din fericire „vlastea” s-a schimbat la Chisinau, speram ca vom recupera tot ce-am pierdut in acesti ani.

    Privitor la evenimentele din aprilie, atunci „gratie” telecanalului Moldova 1, fostii colhoznici,acum tarani amarati,fara mult acces la masmedia habar n-au de cele intamplate, in viziunea lor a fost pur si simplu un „bunt” al tinerilor,care au distrus bunurile „obstesti”. Asteptam ca noua guvernare sa limpezeasca lucrurile.

    Am fost permanent „on line” dar pasiva ce-i drept. Bafta si ne auzim de bine.

    • Argentina Gribincea Decembrie 4, 2009 la 2:44 pm #

      Ai dreptate, Sunday-Rose, părinţii mei erau ceva mai apropiaţi de idealirurile românismului decât „media pe republică”. Una dintre bunici era din familie de preot, a fost o elevă eminentă şi îşi dorea să devină învăţătoare în satul natal – atât de mult i-a plăcut şcoala (da, acea mult-discutată, şcoală românească, despre care în manule scria că practica pedeapsa corporală şi metode „nepedagogice” în educaţie). Bunica îmi povestea atâtea lucruri minunate despre prcesul de instruire în acea şcoală criticată de istoriografia sovietică!, despre şcoala din satul ei din aprpierea Prutului, şi era atât de încântată de învăţătoarea ei, venită să predea în Basarabia, de la Iaşi! Deci, aveam, din start, un argument contra minciunilor din manuale… Cealaltă bunică, însă, era fără şcoală, ţărancă simplă, dintr-o familie mai săracă, deci făcea parte din altă pătură socială, dar, în fond, avea aceeşi atitudine – demonta, cu orice ocazie, de câte ori o întrebam câte ceva despre trecut, minciunile din manualele de istorie. Bine, nu dau detalii despre cât de speriate erau ambele bunici de puterea sovietică şi cum se străduiau să mă înveţe să fiu prudentă (poate o sa scriu, cu altă ocazie, despre asta), dar ceea ce am învăţat de la ele e că „teoriile oficiale” ne minţeau cu neruşinare.

      Mai târziu, am avut ocazia, prin faptul că studiam folclorul, să discut cu alţi bătrânei din generaţia bunicilor mei. Tabloul pe care mi-l descriau ei se potrivea mai mult cu optica bunicilor mei, nu cu cea din manuale. Ei, de asta am insistat asupra acestor detalii, nu pentru ca aş contesta adevărul pe care îl spuui tu. Ştiu, din păcate, cât de mizerabilă era politica de mancurtizare aplicată de puterea sovietică în RSSM (şi că după căderea URSS, în RM această politică a continuat) – aici nu te contrazic, deşi aş vrea să am mai multe motive să o fac.

      Mă bucur, dacă zici că ai fost mereu online. Din păcate, eu nu prea am fost în ultimul timp, şi nici acum încă nu pot spune că „am revenit”. Intru, când am posibilitate, pentru că nu pot lăsa blogul „nesupravegheat”, dar nu pot ţine ritmul de astă primăvară…

      Mă bucur să ştiu că eşti bine. Şi te rog să nu eziţi să scrii, atunci când ai ceva de comentat, chiar dacă, sau mai ales dacă, asta ne-ar antrena într-o polemică. Îmi place să-mi organizez gândurile, postându-le pe blog, îmi place să discut… şi sunt flatată, când cititorii reacţionează la ceea ce scriu.🙂

      Cu simpatie

      Arg.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

vanilla

lovely damned teenage years

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Thoughts from the author of Trailer Park Juggernauts

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 19-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Descopera misterele naturii

Discover the mysteries of nature

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Blog de multe parale

„Nu voi fi un om obişnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinar.” Peter O Toole

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Imperfect Beauty

"Do what you like and like what you do ! Imperfection is a part of beauty !" - Rocsee

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

Andrei Botnari. Photography and travel blog

Capitalism pe pâine

Fondator si director: Mihai Giurgea

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

%d blogeri au apreciat asta: