Azi suntem acolo de unde am plecat. Unde am mai putea ajunge?

7 Iul

                                                                                                 ”Cine uită, nu merită” (N.Iorga)

Într-un articol publicat în 2006 argumentam de ce avem nevoie de un Muzeu al Ocupației Sovietice. Au trecut aproape trei ani de atunci, și încă nu avem un astfel de muzeu, ba mai rău, comunismul face jertfe, nepedepsit, și azi, sfidând orice principiu democratic, încercând să se impună, așa cum știe el mai bine, prin violență și ură. Parcă ar dori să ne atenționeze că am putea ajunge să confirmăm celebra frază a lui George Santayana: ”Cine își uită trecutul este condamnat să-l repete”.

Divizarea populației în ”stataliști” și ”antistataliști” este exact metoda stalinistă de a inventa ”dușmani ai poporului”, pentru a instaura frica și obediența în societate sau, ca să folosim o expresie descoperită chiar de liderii PCRM, pentru a ”neutraliza juridic” opoziția. Dacă mai era nevoie, astea vin să confirme ceea ce ziceau membrii rezistenței anticomuniste despre comunism: “Stalinismul e definiția comunismului” (Petre Țuțea); ”…totalitarismul nu e atât închegarea unei teorii economice, biologice ori sociale, cât mai ales manifestarea unei atracții pentru moarte” (Nicolae Steinhardt). Sau, ca să cităm un alt fin cunoscător al particularităților sistemului comunist, Andrei Pleșu, ”Comunismul nu se poate bizui pe o majoritate a viului. Are nevoie de susţinerea unor spectre. Iar ataşamentul tenace al unora pentru idealurile lui „de veacuri” şi pentru „viitorul lui de aur” e o formă de necrofilie.” (vezi: http://www.azi.md/ro/comment/2362 ). Nu degeaba PCRM evită demonstrativ să ia atitudine față de crimele din perioada stalinistă. Este, în mod evident, o formă de a-și manifesta obediența față de Moscova,  dat fiind că și Rusia a calificat, recent, decizia Adunării Parlamentare a OSCE de a egala crimele lui Hitler cu cele ale lui Stalin drept insultătoare la adresa Rusiei ( http://www.cotidianul.ro/stalin_egalul_lui_hitler_in_viziunea_osce-90652.html ). Cu toate că R.Moldova face parte, fără îndoială, din grupul fostelor republici sovietice care ar putea și ar trebui să beneficieze de eventuale despăgubiri din partea Rusiei, care, după exemplul Germaniei, este datoare să-și răscumpere, să-și șteargă o parte din vină față de victime,  PCRM preferă să ignore interesele cetățenilor săi, care au suferit în timpul ocupației sovietice, și nu li s-a făcut dreptate nici până azi. Sigur, această atitudine este dictată de nevoia susținerii politice (în special electorale) din partea Rusiei pe care speră să o primească PCRM. Trebuie menționată consecvența PCRM în felul de a fi… inconsecvent: să nu uităm că, în 2005, Moscova era ”dușmanul statalității moldovenești”, iar Vestul, inclusiv România, era considerat prieten. Azi este exact invers. 

Pluralismul și dialogul civilizat sunt incompatibile cu mentalitatea comunistă. Dacă analizăm acțiunile PCRM, observăm că liderii lui confundă pluralismul cu ”instabilitatea”, ”democrația” cu ceea ce ei numesc ”antistatalism” (cuvânt inventat prin analogie cu binecunoscutul  ”antisovietism”, probabil), lipsa unui control eficient din partea societății civile asupra acțiunilor Puterii cu ceea ce ei numesc ”statalitate” (adică, ”suveranitate și independență”) etc. Întregul sistem de manipulare al PCRM se bazează pe confuzia dintre principiile democratice și diverse noțiuni perimate, preluate din arsenalul celor doi dictatori, Hitler și Stalin (de exemplu, xenofobia și incitarea la ură contra unei părți a societății – în particular contra celor care se autoidentifică drept români din Republica Moldova), pe care PCRM le folosește fără a ezita, în lupta contra opoziției, acuzând-o, paradoxal, de carențe și păcate care nu se găsesc în discursul politic al acesteia, dar sunt  usor detectabile în discursul și în programul politic al PCRM. Este elocvent, în acest sens, unul dintre  documentele programatice,  Concepția Politicii Naționale, doctrină elaborată de PCRM și adoptată în 2004, implementată cu insistență de către partidul de guvernământ (a se remarca, mai ales, conotația negativă, cu vădită intenție de anatemizare a oponenților politici,  din sintagma ”neutralizare juridică”).

La baza doctrinei așa-numitului ”moldo-statalism” stă teoria conform căreia moldovenii nu ar fi și români.  În conformitate cu una dintre ideile principale ale ”teoriei”,  ”românii sunt țigani”.  La prima vedere, e vorba de niște simple confuzii. Bunăoară, ca și cum din neatenție, un raport publicat recent, Al III-lea raport periodic al Republicii Molodva privind implementarea Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale, face greșeala de a traduce termenul de ”român„ prin ”Roma” (adică ”rromi”), în varianta engleză lipsind cu desăvârșire categoria ”români”, iar în cea română lipsind ”rromii” ** (pentru comparație, se pot vedea cele două variante, în română și în engleză,  ale raportului: http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/minorities/3_FCNMdocs/PDF_3rd_SR_Moldova_mo.pdf  și http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/minorities/3_FCNMdocs/PDF_3rd_SR_Moldova_en.pdf  ).

Confuzia dintre români și rromi nu ar deranja chiar atât de mult (deși orice confuzie, oricât de mică, este regretabilă), dacă nu ar fi combinată cu adevărate campanii de denigrare și cu o atitudine ostilă față de reprezentanții ambelor culturi (”încasatorii”  loviturilor ”neîntemeiate” fiind minoritarii rromi, desigur, care nimeresc sub ploaia de acuzații și atacuri xenofobe, chiar dacă nu au ”vina de a fi români”) . Există multe exemple în care această confuzie dintre rromi și români, combinată cu puseuri xenofobe, este inculcată, cu mare abilitate, de regulă prin intermediul mijloacelor mass-media pro-guvernametale, continuându-se astfel practicile similare din perioada stalinistă. Iată unul, relativ recent, în articolul, De ce moldovenii (majoritatea) nu sunt români? , unde editorialistul de la „Moldova Suverană” sugerează această idee, insistând asupra unei expresii (”vorbă țigănească”, după cum o numește autorul) care, chipurile, ar fi foarte populară la români. Actualul director al „Moldovei Suverane”, Ion Berlinschi, într-un articol publicat în Tineretul Moldovei, în 23 mai 2002, cu ajutorul unor fraze de-a dreptul schizoide (încercând, în mod ridicol, să evite acuzațiile de rasism, care i-ar putea fi aduse absolut întemeiat), induce cititorului aceeași idee, sugerând că ar trebui să-i fie  frică de o iminentă ”invazie țigănească” în Basarabia, în cazul unei eventuale uniri cu România. Tertipuri vechi. După cum ziceam, chiar la începutul elaborării teoriei privind ”specificitatea” moldovenilor în raport cu alți români, în RASS Moldovenească,  au fost încercări de a face rost de argumente în urma unor măsurători antropologice, pentru a demonstra diferențele rasiale dintre moldoveni și români (vezi, de exemplu: A.Gribincea, M.Gribincea, I. Șișcanu, Politica de moldovenizare în RASS Moldovenească, Chișinău, ed. Civitas, 2004, pag.8-9; 193; 224; 320-323). 

 Pentru a înțelege mecanusmul prin care mesajul rasist este inculcat în mentalitatea cetățenilor R.Moldova, trebuie să luăm în considerare și cel de al doilea ”argument” cu care au defilat, pe parcusrul a zeci de ani, adepții teoriei despre presupusul antagonism dintre moldoveni și români, și anume: ”românii sunt fasciști” (un fel de a sugera că fascismul ar fi un element constitutiv al ”ADN-ului românesc” – dovadă că între cele două extreme, fascism și comunism, există asemănări, esențiale, de mentalitate). Recent, un lider PCRM acuza public opoziția și presa ”de opoziție” de ”legături cu organizații legionare”, pe care le califica drept ”fasciste” (fără a aduce probe, desigur). Exact așa, la începutul perioadei de desovietizare,  adepții aceleeași teorii ”moldoveniste”, insistând asupra necesității menținerii statalității limbii ruse în Republica Moldova, aduceau învinuiri asemănătoare (de ”naționalism”, ”extremism”, ”xenofobie” etc.)  mișcării populare care susținea oficializarea limbii române și adoptarea aflabetului latin. Schimbările democratice s-au produs, însă, în ciuda isteriei declanșată de aceste forțe, ”moldoveniste” în declarații, dar nostalgice și pro-imperiale în esență, unii dintre ei ajungând să sărute steagul tricolor, pe care îl numisera anterior ”fascist”, și să-i jure credință. Și atunci noțiunea de internaționalism era confundată, ca și astăzi de altfel, cu românofobia, și atunci existau grupuri de interese care militau pentru păstrarea situației în care românofobia este instituționalizată, fiind promovată cu insitență, în calitate de ”ideologie oficială”, de chiar cei care ar trebui să o condamne – reprezentanții organelor de stat.

Este, deci, mai mult decât evident că ideologia românofobă promovată, azi, de PCRM, este, în subtext, în esența sa, și una rasistă, demonizându-i atât pe români, cât și pe rromi, în calitate de minoritari. Faptul că PCRM nu a găsit de cuviință să-l pedepsească pe dl V.Stepaniuc pentru declarațiile sale românofobe din ziarele Timpul (din 19 DECEMBRIE 2003, NR.107) și Comunistul doar întărește percepția că PCRM încurajează românofobia și rasismul. Dacă PCRM (și în mod special Victor Stepaniuc) susține, tacit, fără să protesteze, elucubrațiile rasiste ale dlui Berlinschi și ideea că românii sunt, de fapt, rromi, înseamnă că fraza lui Victor Stepaniuc ”în țara asta sunt prea mulți români” se referă, inclusiv, la minoritatea rromă. În caz contrar, liderii PCRM ar trebui să ia atitudine față de ”digresiunile” rasiste din ziarele pro-guvernamentale, așa cum o fac atunci când atacă ziarele care nu prea îi laudă. Pe de altă parte, și Procuratura Generală ar fi trebuit să se autosesizeze, atât în cazul dlui Stepaniuc, cât și în cazul articolelor citate mai sus – exact așa cum s-a autosesizat în cazul unor mesaje, postate de niște anonimi pe site-ul unimedia.md. Tăcerea și indulgența selectivă a PG față de discursul rasist și incitarea la românofobie creează impresia că  este de fapt o încuviințare a xenofobiei, atunci când aceasta este emanația structurilor de stat sau a ideologiei impuse întregii societăți, în mod anticonstituțional, de către guvernanți, și este  îndreptată exclusiv contra românilor. Cu alte cuvinte, așa-zisul ”moldo-statalism”, promovat în calitate de ideologie de stat a R.Moldova, are toate caracteristicile xenofobiei și extremismului fascizant (incitare la ură, inclusiv la ura rasială; intoleranță și susținerea unor campanii de demonizare a oponenților; amenințări, intimidări, acțiuni violente și chiar tortură, aplicate reprezentanților etniilor/grupurilor suspectate, acuzate de crime grave contra siguranței statului (”antistatalism”) etc.).

În loc de concluzie. Cu toate că partidul de guvernământ ne asigură ca nu este xenofob, că nu este acel partid comunist, genocidar și criminal, care a deportat și condamnat fără judecată în anii puterii sovietice, discursul acestui partid nu se deosebește prea mult de cel din perioada în care regimul comunist a comis crime împotriva umanității, asigurându-și situația dominantă cu ajutorul fricii și terorii.  Discursul actual al PCRM demonstrează că acesta refuză să se dezică public de trecutul său criminal, care stă sub semnul aceleeași ideologii, care este și a fost xenofobă, rasistă și antidemocratică în general.  Mai mult,  acțiunile instituțiilor de forță din zilele protestelor postelectorale demonstrează că nici metodele prin care ideologia respectivă este impusă populației nu s-au schimbat prea mult, tortura fiind practicată și în aceste zile, la fel ca în trecut.  În aceste condiții, și dat fiind că armata rusă continuă să ocupe o parte din teritoriul actualei Republici Moldova, creând dificultăți și mai mari pentru un adevărat reviriment social și politic în această regiune, se poate constata că democratizarea societății moldovenești, despre care se vorbește atâta, nu numai că nu a avansat, ci, dimpotrivă, stagnează sau chiar regresează. Am ajuns în punctul din care am pornit acum 20 de ani. Dacă vom urma direcția în care am mers și până în prezent, o să ajungem într-o țară inexistentă (URSS), unde nu ne așteaptă nimeni (sau nimic bun), unde ”fratele mai mare” este profund dezamăgit de lipsa noastră de supunere, manifestată în perioada de destrămare a URSS, și unde vor dicta sărăcia și fărădelegea.

Sigur, există și soluția integrării în structurile euroatlantice. Dar pentru asta, se cere spirit civic și efort – pentru a ne asuma valorile democratice, care guvernează în tările din UE. În acest sens, cred că cel mai complicat lucru este să convingi clasa politică de necesitatea de a renunța la orgolii și a se dedica unei cauze comune pentru întreaga societate. Dificilă sarcină pentru o societate mistuită de crize de tot felul: de la cele economice, la cele (geo)politice și  identitare. Iată de ce am considerat că e bine să revin cu ideea necesității unui Muzeu al Ocupației Sovietice, care să ne țină trează memoria, să ne ajute să nu uităm, astfel încât să ne putem apăra de puseurile românofobe ale guvernanților noștri, de azi sau de mâine.

* *- Fragment raport guvernamental

2 Răspunsuri to “Azi suntem acolo de unde am plecat. Unde am mai putea ajunge?”

  1. Lio Iulie 9, 2009 la 3:52 pm #

    apropo de romanofobie… ZDG de azi… http://garda.com.md/politic/cine-a-tradus-idiotul

Trackbacks/Pingbacks

  1. Trist… « Argentina Gribincea's Blog - Iulie 10, 2009

    […] Știu că Stepaniuc nu a fost pedepsit în niciun fel, dimpotrivă, a fost promovat mereu în funcții de răspundere și a continuat să fie ideologul PCRM, o ideologie rasistă și xenofobă… […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

vanilla

lovely damned teenage years

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Thoughts from the author of Trailer Park Juggernauts

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 19-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Descopera misterele naturii

Discover the mysteries of nature

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Blog de multe parale

„Nu voi fi un om obişnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinar.” Peter O Toole

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Imperfect Beauty

"Do what you like and like what you do ! Imperfection is a part of beauty !" - Rocsee

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

Andrei Botnari. Photography and travel blog

Capitalism pe pâine

Fondator si director: Mihai Giurgea

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

%d blogeri au apreciat asta: