Prima mea călătorie în Țară sau A treia zi după Eminescu

17 Iun

Nu, nu mi-am propus să număr zilele după Eminescu. O să mă țin tot de calendarul nostru tradițional. E doar un alt fel de a sugera că și de data asta voi aduce vorba despre Eminescu. De fapt, nu-mi place tradiția de a vorbi despre cineva doar la aniversări. Mai ales personalități de talia lui Eminescu n-ar trebui să fie victimele acestei tradiții. O să explic imediat de ce cred așa. În fimlul documentar despre Marele Român Mihai Eminescu (despre care scriam în articolul precedent) este o replică, spusă cu talent de Andrei Gheorghe, care sună cam așa: ”Cel mai bun omagiu pe care i l-am putea aduce lui Eminescu ar fi să-i citim opera”.

* * *

În 1989, prin noiembrie, am făcut o călătorie în România. Era prima mea călătorie peste hotarele URSS. De fapt, nu prea călătorisem nici prin interiorul uniunii (iar speranțele de a călători peste hotare mi-au fost zădărnicite, odată cu respingerea dosarului meu de membră a unui ansamblu de dansuri, cu câteva săptămâni înainte de data turneului), dar colindasem satele din Basarabia și Bucovina, împreună cu mai mulți colegi îndrăgostiți de folclor, în căutarea ”băbuțelor” și ”moșnegeilor” păstrători de comori nescrise… Așa se face că am văzut pentru prima dată România (e drept, doar partea de est a ei) cu o lună înainte de durerosul 22 Decembrie. Călătoream alături de tatăl meu, pe atunci directorul Editurii Literatura Artistică, și un grup de redactori și angajați ai editurii. Era o perioadă de liberalizare, în care se ”deschisese” frontiera de pe Prut, și mulți turiști sovietici au ”năvălit” în România. Editura despre care scriu acum tocmai își alesese directorul (pe tatăl meu, scriu asta cu mândrie!), respingând candidatura unui director impus de CC. Un alt act de manifestare a voinței populare la acea editură de rebeli (editură, care puțin mai târziu avea să-și ia și alt nume, ”Hyperion”) a fost să organizeze o excursie de 5 zile în Țară, și tata mi-a propus să-l însoțesc.

A fost o călătorie memorabilă, despre care voi mai scrie, probabil; impresii intense, care s-au cristalizat în imagini neșterse: de pe la mănăstirile din Moldova, de prin orașele și locurile în care scriitori, poeți, personalități au creat civilizația românească… Am adus din acea călătorie mici ”trofee antisovietice” (un fel de antistatalism, cum ar veni): o broșă de porțelan, niște frunze dintr-un tei din Copou, niște trandafiri de la Văratec, de la mormântul Veronicăi Micle, un jurnal de călătorie cu inscripții laconice (seara, când se presupune că ar fi trebuit să scriu în jurnal, eram moartă de oboseală, dar reușeam să notez, lapidar, ba despre traseul parcurs, ba despre o replică mai acidă a vreunuia dintre scriitori, ba despre fiorul transmis de cântările bizantine, ba despre ghidul care ne-a spus în șoaptă, la ieșirea din muzeul lui A.I. Cuza: ”Să știți că, astăzi, voi, cei din Basarabia, sunteți stegarii României!” – făcând aluzie la dictatura lui Ceaușescu, în comparație cu valul de liberalizare, cunoscut cu numele de Perestroika, din fosta URSS…)

Am mai cumpărat și un album extraordinar despre portul nostru popular și… volumul al XVII-lea al Caietelor lui Eminescu. O carte grea (și la propriu, și la figurat 🙂 ).

Cineva dintre prieteni mi-a zis, atunci, văzându-mă cum duc în brațe volumul cam… voluminos: ”Vai, cât se poate scrie despre un singur poet! Nu s-a scris oare destul despre Eminescu?” Și a rămas foarte mirat, când i-am arătat că nu e o carte despre Eminescu, ci sunt studiile, articolele, notițele, inedite, ale poetului… Iată de ce spun că mai avem de citit din opera lui (nu e neapărată nevoie să o acceptăm în întregime, putem polemiza cu Eminescu, putem să nu fim de acord cu ideile lui), dar înainte de asta ar trebui să-l citim…

*  *  *

Cred că noi, românii basarabeni, avem dreptul la ceva mai multă… ”îngăduință”, dacă ajungem să vorbim ”ceva mai mult” despre Eminescu. Acesta este semnul istoriei noastre: pe vremuri discuțiile despre Eminescu puteau însemna că știm că a spus ”suntem români și punctum”, de pildă, sau ce a scris despre țarism și ocupația rusească. E o sete, un sentiment de ”răzbunare” pentru anii de ”secetă spirituală”, dar și ceea ce Grigore Vieru a numit (cu referire la versurile lui Andrian Păunescu, sigur) ”Dor de Eminescu”. Noi am fost privați, în adevăratul sens al cuvântului (sau într-o măsură mai mare decât restul românilor), de opera lui. Semnificația actuală a lui Eminescu este, la fel, diferită aici, dat fiind că se cunoaște câte încercări au fost de ”convertire” (de fapt, mai corect ar fi ”pervertire”) a lui Eminescu la ”ideologia moldo-statalistă”. Astfel, a reveni mereu la Eminescu este nu doar o necesitate culturală, ci și un act de atitudine civică, și un ritual indentitar, și o manifestare a conștiinței de sine, românești.

Anunțuri

3 răspunsuri to “Prima mea călătorie în Țară sau A treia zi după Eminescu”

  1. MIHAIL GEORGEVICI Februarie 13, 2011 la 9:32 am #

    Sărbătorind pe Eminescu
    http://srbtorindpeeminescu.blogspot.com

Trackbacks/Pingbacks

  1. Petru Creţia despre “ultimul chip” al lui Eminescu (via Gogea’s Blog) « Argentina Gribincea's Blog - Iunie 15, 2010

    […] Prima mea călătorie în Țară… […]

  2. Eminescu, Cel care ne (re)unește « GriArg - Ianuarie 15, 2013

    […] Prima mea călătorie… […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

ialina scrie

De acum voi scrie si pe noul site http://zenblog.eu/

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

%d blogeri au apreciat asta: