De două zile am probleme cu Blogul. Dă erori de tot felul, funcționează cu intermitențe, nu pot redacta articolele, alteori nu merg legăturile externe… Nu știu care e cauza, nici cei de la wordpress nu mi-au putut explica ce se întâmplă. Am observat că probleme similare au avut și alte bloguri, al meu nu e o excepție. Sper că e ceva temporar.
Sigur, aș fi preferat, în loc să mă plâng de erori care afectează cyber-ambianța mea, să scriu despre erorile de atitudine ale PCRM, de exemplu – pentru că sunt multe -, sau să mă revolt că după o campanie salbatică de românofobie, dl Președinte Voronin se duce liniștit să depună flori la bustul lui Eminescu, defilând sfidător printre scritorii români de pe frmoasa Alee a Clasicilor… Iată consecințele unui sistem de educație superficial, mi-am zis: dacă ”boborul” ar fi știut că Eminescu a scris mai mult decât ”Somnoroase păsărele”, ”Viața” și ”Împărat și Proletar”, dacă ar fi știut câtă simțire și câtă energie i-a dedicat publicistul M.Eminescu Basarabiei, de cât spirit analitic și de câtă insistență a dat dovadă, scriind articole în care demasca perfidia imperialismului rusesc, probabil că acest furt electoral , manifestat prin mimarea gestului de pietate față de Românul Absolut Eminescu (după expresia lui Petre Țuțea), cel despre care Iorga a zis că este ”expresia integrală a națiunii române”, nu ar fi fost posibil… Ar fi scandalizat, pur și simplu, opinia publică.
Aș fi preferat să scriu despre ce înseamnă să te ”desprinzi” de la treburi și să mergi să votezi în alt oraș, dacă ești plecat peste hotare și stai înr-o localitate unde nu există reprezentanță diplomatică moldovenească (eu am fost în situația asta: e vorba și de timp, și de bani, și de voință – adică e nevoie de multă dragoste pentru locurile natale, ca să pleci în alt oraș (sau chiar altă țară) doar pentru a vota, iar dacă alegerile sunt fixate pentru o zi de miercuri, misiunea este de zece ori mai difcilă)…
După ce l-am omagiat pe Eminescu, după ce ne-am adus aminte de sacrifciul lui Eminescu, poetul care ar fi putut sta comod pe laurii purtați de muze, ascultând corul armonios al lăudătorilor, dacă n-ar fi preferat să lupte și să fie incomod pentru prea multă lume, sfidând ipocrizia patrioților de mucava, după ce l-am mai citit o dată pe cel despre care se spune că îi prefera pe ”Heine și Goethe” în loc de ”haine și ghete”, tonul cu care s-a dat startul acestei noi campanii electorale pare deosebit de strident și de fals…
Mă mulțumesc însă cu un gest, politicos, de recomandare – pentru cei care nu l-au văzut, sigur – a filmului despre Eminescu, realizat pentru emisiunea Mari Români, avându-l drept prezentator pe Andrei Gheorghe, și pe care îl găsiți aici: https://argribincea.wordpress.com/aer-si-aere/dor-de-eminescu/
* Per angusta ad augusta!
Declaraţia
Salve Argentina
am avut și eu niște manifestări ciudate săptămîna asta. Se pare că WordPress-ul face manevre de actualizare și mentenanță pe site-uri.
Ziua de ieri a însemnat o rușine națională pentru România. Ca să vezi că nu numai la voi se întîmplă ci cam peste tot unde încă mai există specia asta hulpavă și nesătulă care sînt comuniștii. Parlamentul României a refuzat să lase justiția să se pronunțe în cazul fostului prim ministru Adrian Năstase. Dacă raportul UE pe justiție nu trece peste acest eveniment riscăm activarea clauzei de salvgardare ceea ce înseamnă în mometul ăsta un dezastru.
Te citesc în continuare.
Salut! Mă bucur că nu vorbesc de una singură. 🙂
Și poate că… mai mult mă bucur de oaspeți dragi, pe care îi frecventez și eu din când în când. 🙂
Am citit în presă despre cazul Năstase (și despre altele de acest gen). Păstrând proporțiile, totuși concluzia ar fi că noi suntem mult mai ”estici” (mai ”bolșevizați”) decât ar trebui să fim, în comparație cu restul României. Cu regret zic asta. Nu-mi place defel să recunosc asftel de lucruri…
Și totuși, sper într-o minune – într-o metamorfoză – pentru noi, toți…
Cred că e adevărat ce zici sînteți încă sub talpă dar nici noi nu sîntem prea departe dacă de aproape 4 ani de zile nu reușim să facem o cale pentru justiție. De aici se începe.
Pe de altă parte nu trebuie să disperăm prea devreme. 😀 Lucrurile mari se fac în pași mici și cu multă răbdare.
🙂 Bine că suntem de acord, că altfel… ar fi trebuit să suportați argumentele mele despre ce au făcut ”ăștia” din Constituția R.Moldova! Și mi-s ta-are aprigă la argumente. 🙂
Pe de altă parte, îmi dau seama că nu poate fi ideal (că așa ceva nu există în natură, ci doar în mintea comuniștilor), dar și până la acea brumă de democrație, așa imperfectă cum este ea, mai avem multișor… Așa încât, Prutul pare să ia proporții (oceanice) uneori…
P.S. Știu că au fost probleme și cu blogurile din ”vecinătate”, chiar azi am întâlnit dificultăți din astea, îmi dădea eroare (da și nervi!). 🙂
“In ceea ce-l priveste pe Eminescu, aici sunt doua aspecte. Este poetul Eminescu si Eminescu-ideologul. Multi dintre cei care se revolta de ‘atacurile’ impotriva lui Eminescu nu sunt admiratori ai poeziei, ci ai ideologiei sale. O ideologie autohtonista si xenofoba. De fapt, Eminescu nu are nici o vina. El nu a fost propriu-zis un ideolog. Avea dreptul sa aiba orice idei, care trebuie raportate oricum la contextul cultural si politic al epocii sale, nu glorificate sau condamnate din perspectiva sfarsitului nostru de secol. Ca ideolog, Eminescu a fost ‘descoperit’ de valul nationalist de dupa 1900. Iar acum este promovat de tot de nationalisti. Este o manipulare: asa a spus poetul national, inseamna ca acesta este adevarul absolut, trebuie sa ne inchinam cu totii.
Pe de alta parte este poezia lui Eminescu, care nu are nevoie de ideologie pentru a fi admirata. Ramane insa de vazut ce va aduce viitorul. Eu sunt un mare admirator al lui Eminescu-poetul, nu ideologul. Cred ca ii simt poezia, ii stiu o multime de versuri pe dinafara. Ma intreb insa uneori daca nu reprezint ultima generatie care il mai gusta intr-adevar pe Eminescu. Gusturile evolueaza. I ziua cand tinerii nu-l vor mai recita sub clar de luna (poate ca deja nu-l mai recita), Eminescu va ramane un mare nume in istoria literaturii romane, dar nu va mai fi printre noi. E stupid sa spunem ca are voie sa mai fie asa. Va fi cum va fi. In mod paradoxal, s-ar putea ca Eminescu-ideologul sa reziste mai bine in timp decat Eminescu-poetul; se vor gasi mereu nationalisti care sa-l foloseasca drept stindard.”
Interviu acordat de Lucian Boia revistei Sud-Est (nr.1-2/1999), Chisinau.
Domnule Clej, mă bucur că ați revenit și mi-a părut mereu rău pentru ”cearta” dintre noi, dar încă mai aștept acel mesaj personal, în care să spuneți că vă pare rău pentru atitundinea manifestată față de un autor, pe care, de altfel, l-ați acceptat și chiar recomandat ca fiind potrivit pentru revista dvs.
Sigur, se poate discuta și despre poezia lui Eminescu (Shakespeare este actual și azi, deși tinerii au nevoie de dicționare explicatitive, pentru a-i putea înțelege versurile, deci… aceste aspecte țin de specificul poeticului și nu doar de o logică rudimentară), și despre ideile, concepțiile lui politice. Vă rog, totuși, să nu procedați așa, de parcă nu ar fi existat acele mesaje jignitoare. Vă mulțumesc pentru înțelegere și politețe, de care ați dat mereu dovadă.
Numai de bine!
😀
Văd că ai avut deja plăcerea. 😀
Discuția noastră despre Eminescu e ceva mai veche… Bine, eu sunt de acord, mereu am fost!, că o discuție bine argumentată nu strică niciodată. Altfel, dacă mă supăr foarte și foarte tare (când, ”părțile beligerante”, ”luate” de val, uită ce e buna cuviință), pot să-mi schimb părerea… 🙂