Erori de tot felul sau A doua zi după Eminescu

De două zile am probleme cu Blogul. Dă erori de tot felul, funcționează cu intermitențe, nu pot redacta articolele, alteori nu merg legăturile externe… Nu știu care e cauza, nici cei de la wordpress nu mi-au putut explica ce se întâmplă. Am observat că probleme similare au avut și alte bloguri, al meu nu e o excepție. Sper că e ceva temporar. 

Sigur, aș fi preferat, în loc să mă plâng de erori care afectează cyber-ambianța mea, să scriu despre erorile de atitudine ale PCRM, de exemplu – pentru că sunt multe -,  sau să mă revolt că după o campanie salbatică de românofobie, dl Președinte Voronin se duce liniștit să depună flori la bustul lui Eminescu, defilând sfidător printre scritorii români de pe  frmoasa Alee a Clasicilor… Iată consecințele unui sistem de educație superficial, mi-am zis: dacă ”boborul” ar fi știut că Eminescu a scris mai mult decât ”Somnoroase păsărele”, ”Viața” și ”Împărat și Proletar”, dacă ar fi știut câtă simțire și câtă energie i-a dedicat publicistul M.Eminescu Basarabiei, de cât spirit analitic și de câtă insistență a dat dovadă, scriind articole în care demasca perfidia imperialismului rusesc, probabil că acest furt electoral , manifestat prin mimarea gestului de pietate față de Românul Absolut Eminescu (după expresia lui Petre Țuțea), cel despre care Iorga a zis că este ”expresia integrală a națiunii române”, nu ar fi fost posibil… Ar fi scandalizat, pur și simplu, opinia publică.

Aș fi preferat să scriu despre ce înseamnă să te ”desprinzi” de la treburi și să mergi să votezi în alt oraș, dacă ești plecat peste hotare și stai înr-o localitate unde nu există reprezentanță diplomatică moldovenească (eu am fost în situația asta: e vorba și de timp, și de bani, și de voință – adică e nevoie de multă dragoste pentru locurile natale, ca să pleci în alt oraș (sau chiar altă țară) doar pentru a vota, iar dacă alegerile sunt fixate pentru o zi de miercuri, misiunea este de zece ori mai difcilă)…

După ce l-am omagiat pe Eminescu, după ce ne-am adus aminte de sacrifciul lui Eminescu, poetul care ar fi putut sta comod pe laurii purtați de muze, ascultând corul armonios al lăudătorilor, dacă n-ar fi preferat să lupte și să fie incomod pentru prea multă lume, sfidând ipocrizia patrioților de mucava, după ce l-am mai citit o dată pe cel despre care se spune că îi prefera pe ”Heine și Goethe” în loc de ”haine și ghete”, tonul cu care s-a dat startul acestei noi campanii electorale pare deosebit de strident și de fals…

Mă mulțumesc însă cu un gest, politicos, de recomandare – pentru cei care nu l-au văzut, sigur – a filmului despre Eminescu, realizat pentru emisiunea Mari Români, avându-l drept prezentator pe Andrei Gheorghe, și pe care îl găsiți aici: https://argribincea.wordpress.com/aer-si-aere/dor-de-eminescu/