Arhiva | 11:12 pm

Prima mea călătorie în Țară sau A treia zi după Eminescu

17 iun.

Nu, nu mi-am propus să număr zilele după Eminescu. O să mă țin tot de calendarul nostru tradițional. E doar un alt fel de a sugera că și de data asta voi aduce vorba despre Eminescu. De fapt, nu-mi place tradiția de a vorbi despre cineva doar la aniversări. Mai ales personalități de talia lui Eminescu n-ar trebui să fie victimele acestei tradiții. O să explic imediat de ce cred așa. În fimlul documentar despre Marele Român Mihai Eminescu (despre care scriam în articolul precedent) este o replică, spusă cu talent de Andrei Gheorghe, care sună cam așa: ”Cel mai bun omagiu pe care i l-am putea aduce lui Eminescu ar fi să-i citim opera”.

* * *

În 1989, prin noiembrie, am făcut o călătorie în România. Era prima mea călătorie peste hotarele URSS. De fapt, nu prea călătorisem nici prin interiorul uniunii (iar speranțele de a călători peste hotare mi-au fost zădărnicite, odată cu respingerea dosarului meu de membră a unui ansamblu de dansuri, cu câteva săptămâni înainte de data turneului), dar colindasem satele din Basarabia și Bucovina, împreună cu mai mulți colegi îndrăgostiți de folclor, în căutarea ”băbuțelor” și ”moșnegeilor” păstrători de comori nescrise… Așa se face că am văzut pentru prima dată România (e drept, doar partea de est a ei) cu o lună înainte de durerosul 22 Decembrie. Călătoream alături de tatăl meu, pe atunci directorul Editurii Literatura Artistică, și un grup de redactori și angajați ai editurii. Era o perioadă de liberalizare, în care se ”deschisese” frontiera de pe Prut, și mulți turiști sovietici au ”năvălit” în România. Editura despre care scriu acum tocmai își alesese directorul (pe tatăl meu, scriu asta cu mândrie!), respingând candidatura unui director impus de CC. Un alt act de manifestare a voinței populare la acea editură de rebeli (editură, care puțin mai târziu avea să-și ia și alt nume, ”Hyperion”) a fost să organizeze o excursie de 5 zile în Țară, și tata mi-a propus să-l însoțesc.

A fost o călătorie memorabilă, despre care voi mai scrie, probabil; impresii intense, care s-au cristalizat în imagini neșterse: de pe la mănăstirile din Moldova, de prin orașele și locurile în care scriitori, poeți, personalități au creat civilizația românească… Am adus din acea călătorie mici ”trofee antisovietice” (un fel de antistatalism, cum ar veni): o broșă de porțelan, niște frunze dintr-un tei din Copou, niște trandafiri de la Văratec, de la mormântul Veronicăi Micle, un jurnal de călătorie cu inscripții laconice (seara, când se presupune că ar fi trebuit să scriu în jurnal, eram moartă de oboseală, dar reușeam să notez, lapidar, ba despre traseul parcurs, ba despre o replică mai acidă a vreunuia dintre scriitori, ba despre fiorul transmis de cântările bizantine, ba despre ghidul care ne-a spus în șoaptă, la ieșirea din muzeul lui A.I. Cuza: ”Să știți că, astăzi, voi, cei din Basarabia, sunteți stegarii României!” – făcând aluzie la dictatura lui Ceaușescu, în comparație cu valul de liberalizare, cunoscut cu numele de Perestroika, din fosta URSS…)

Am mai cumpărat și un album extraordinar despre portul nostru popular și… volumul al XVII-lea al Caietelor lui Eminescu. O carte grea (și la propriu, și la figurat 🙂 ).

Cineva dintre prieteni mi-a zis, atunci, văzându-mă cum duc în brațe volumul cam… voluminos: ”Vai, cât se poate scrie despre un singur poet! Nu s-a scris oare destul despre Eminescu?” Și a rămas foarte mirat, când i-am arătat că nu e o carte despre Eminescu, ci sunt studiile, articolele, notițele, inedite, ale poetului… Iată de ce spun că mai avem de citit din opera lui (nu e neapărată nevoie să o acceptăm în întregime, putem polemiza cu Eminescu, putem să nu fim de acord cu ideile lui), dar înainte de asta ar trebui să-l citim…

*  *  *

Cred că noi, românii basarabeni, avem dreptul la ceva mai multă… ”îngăduință”, dacă ajungem să vorbim ”ceva mai mult” despre Eminescu. Acesta este semnul istoriei noastre: pe vremuri discuțiile despre Eminescu puteau însemna că știm că a spus ”suntem români și punctum”, de pildă, sau ce a scris despre țarism și ocupația rusească. E o sete, un sentiment de ”răzbunare” pentru anii de ”secetă spirituală”, dar și ceea ce Grigore Vieru a numit (cu referire la versurile lui Andrian Păunescu, sigur) ”Dor de Eminescu”. Noi am fost privați, în adevăratul sens al cuvântului (sau într-o măsură mai mare decât restul românilor), de opera lui. Semnificația actuală a lui Eminescu este, la fel, diferită aici, dat fiind că se cunoaște câte încercări au fost de ”convertire” (de fapt, mai corect ar fi ”pervertire”) a lui Eminescu la ”ideologia moldo-statalistă”. Astfel, a reveni mereu la Eminescu este nu doar o necesitate culturală, ci și un act de atitudine civică, și un ritual indentitar, și o manifestare a conștiinței de sine, românești.

Erori de tot felul sau A doua zi după Eminescu

17 iun.

De două zile am probleme cu Blogul. Dă erori de tot felul, funcționează cu intermitențe, nu pot redacta articolele, alteori nu merg legăturile externe… Nu știu care e cauza, nici cei de la wordpress nu mi-au putut explica ce se întâmplă. Am observat că probleme similare au avut și alte bloguri, al meu nu e o excepție. Sper că e ceva temporar. 

Sigur, aș fi preferat, în loc să mă plâng de erori care afectează cyber-ambianța mea, să scriu despre erorile de atitudine ale PCRM, de exemplu – pentru că sunt multe -,  sau să mă revolt că după o campanie salbatică de românofobie, dl Președinte Voronin se duce liniștit să depună flori la bustul lui Eminescu, defilând sfidător printre scritorii români de pe  frmoasa Alee a Clasicilor… Iată consecințele unui sistem de educație superficial, mi-am zis: dacă ”boborul” ar fi știut că Eminescu a scris mai mult decât ”Somnoroase păsărele”, ”Viața” și ”Împărat și Proletar”, dacă ar fi știut câtă simțire și câtă energie i-a dedicat publicistul M.Eminescu Basarabiei, de cât spirit analitic și de câtă insistență a dat dovadă, scriind articole în care demasca perfidia imperialismului rusesc, probabil că acest furt electoral , manifestat prin mimarea gestului de pietate față de Românul Absolut Eminescu (după expresia lui Petre Țuțea), cel despre care Iorga a zis că este ”expresia integrală a națiunii române”, nu ar fi fost posibil… Ar fi scandalizat, pur și simplu, opinia publică.

Aș fi preferat să scriu despre ce înseamnă să te ”desprinzi” de la treburi și să mergi să votezi în alt oraș, dacă ești plecat peste hotare și stai înr-o localitate unde nu există reprezentanță diplomatică moldovenească (eu am fost în situația asta: e vorba și de timp, și de bani, și de voință – adică e nevoie de multă dragoste pentru locurile natale, ca să pleci în alt oraș (sau chiar altă țară) doar pentru a vota, iar dacă alegerile sunt fixate pentru o zi de miercuri, misiunea este de zece ori mai difcilă)…

După ce l-am omagiat pe Eminescu, după ce ne-am adus aminte de sacrifciul lui Eminescu, poetul care ar fi putut sta comod pe laurii purtați de muze, ascultând corul armonios al lăudătorilor, dacă n-ar fi preferat să lupte și să fie incomod pentru prea multă lume, sfidând ipocrizia patrioților de mucava, după ce l-am mai citit o dată pe cel despre care se spune că îi prefera pe ”Heine și Goethe” în loc de ”haine și ghete”, tonul cu care s-a dat startul acestei noi campanii electorale pare deosebit de strident și de fals…

Mă mulțumesc însă cu un gest, politicos, de recomandare – pentru cei care nu l-au văzut, sigur – a filmului despre Eminescu, realizat pentru emisiunea Mari Români, avându-l drept prezentator pe Andrei Gheorghe, și pe care îl găsiți aici: https://argribincea.wordpress.com/aer-si-aere/dor-de-eminescu/

                                                                                       

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

Products / Places / Services

The Soft Pillow

He became ink in her pen and she never stopped writing.

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Căci mor trăind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Memoria Fonogramica

Muzici vechi pentru urechi noi

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

ANDREEA VASILE

Povești despre oameni ca tine

%d blogeri au apreciat: