„Trecea fanfara militară…”

11 Mai

Una dintre acele dimineţi de vară, în care soarele se trezeşte uşor şi, deşi e încă destul de răcoare afară, îţi promite că va fi o zi toridă şi te energizează cu lumina sa invazivă, alungând orice urmă de somnolenţă…  Suntem foarte grăbiţi să ajungem la timp la lucru: tatăl meu la birou, iar eu la grădiniţă. O grădiniţă rusească, bineînţeles, pentru că pe atunci, în RSS Moldovenească, nu prea erau grădiniţe „naţionale”. Nici şcoli cu predare în limba „moldovenească” (pe care să o numeşti „română” era echivalent cu autodenunţarea ca „duşmn al poporului”, „trădător de patrie”, ceea ce atrăgea un tratament mai rău decât faţă de un criminal, ucigaş sau hoţ)  nu prea găseai… Un tătic mai curajos, care a îndrăznit să ceară „grădiniţă moldovenească” pentru copiii săi, a fost acuzat de „naţionalism” şi „antisovietism” şi pedepsit aşa încât să le fie de învăţătură şi altor „doritori”…

Locuiam într-o cameră foarte mică, într-un cămin studenţesc, în apropierea unei garnizoane, chiar în centrul Chişinăului, pe lângă Universitate. În fiecare dimineaţă, atunci când plecam „la serviciu” (împreună – şi  eu, şi tata!), soldaţii erau scoşi din garnizoană şi mărşăluiau, exact pe  traseul nostru obişnuit. Mergeau şi cântau… Făceau parte din peisaj…

Ia stai, ascultă! – tata se opri pentru o clipă. Avea o expresie ciudată, şi eu încercam să o descifrez, cred că nici nu o mai văzusem până atunci.  Auzi?, – mă întrebă tata şi îngână puţin împreună cu ostaşii: „Trecea fanfa-ra mi-li-ta-a-ra,/ În fru-nte c-un tambur major, /Tras prin inel, cu mus-tă-cioa-ră”… E cântecul lui Dan Spătaru!.. Lasă, că o să-ţi lămuresc… odată!  – Starea lui, de curiozitate, uimire, amestecată cu un fel de bucurie copilărească, mi s-a transmis şi mie, dar nu înţelegeam nici de ce ne-am oprit (parca ştiam că eram în întârziere!) şi nici ce cântau ostaşii, majoritatea dintre care erau alolingvi şi nu pronunţau prea bine cuvintele (serviciul militar, la sovietici, se făcea departe de casă: moldovenii plecau prin alte republici, alţii făceau armata la noi, rămânând apoi să locuiască în RSSM…  Serviciul militar prin străini era o lege, în general, aşa erau rusificaţi mai uşor băieţii noştri, iar în caz de „revoltă”, în eventualitatea unor intervenţii militare, nu era niciun pericol, pentru Putere, ca armata să „pactizeze” cu populaţia autohtonă.) Nu-mi aduc minte ca tata să-mi fi povestit/explicat mai multe în acea dimineaţă, dar a fost de ajuns şi atât: cred că, în virtutea capacităţii deosebite pe care o au copiii de a „procesa” informaţia, inclusiv cea nonverbală, am înţeles mai multe decât îşi imagina el că aş putea pricepe…

Mai târziu, când am crescut, am discutat de multe ori despre acea întâmplare. Tata presupunea că  printre soldaţi o fi fost şi vreun „localnic” (sau, cum se zicea în armată, „mestnîi”),  poate vreun băiat de la ţară, unde se  puteau asculta mai „în voie”  emisiunile de peste Prut, şi el i-o fi învâţat acel cântec „subversiv”. Probabil, pentru a diversifica puţin repertoriul, chiar şefii i-o fi cerut să-i înveţe vreun cântec „de pe loc”…  Aşa încât, preţ de vreo trei-patru zile (tata zice că mai mult, şi s-ar putea că el ţine minte mai bine), pe străzile Chişinăului răsuna, la primele ore ale dimineţii, un cântec pe care mulţi moldoveni (deşi îl îndrăgiseră, sigur) nu îndrăzneau să-l cânte decât în grupuri mici, în intimitate… Miracolul a ţinut puţin: până atunci când vreun „binevoitor” le-o fi spus şefilor (care, la rândul lor, erau şi ei veniţi de prin cine ştie ce depărtări şi necunoscători ai culturii „locale”) că, de fapt, cântecul nu e „moldovenesc”, ci „burghezo-moşieresc şi fascist” – adică „românesc”. Peste câteva zile, soldaţii au revenit la repetoriul  lor obişniut, în limba rusă şi cine ştie cât de sever o fi fost pedepsit soldatul care venise cu iniţiativa… Dar astfel s-a întâmplat să aud un cântec românesc, cantat în stradă, de nişte ostaşi străini, în acei ani de dezrădăcinare forţată.  Datorită lui taică-meu, care aşa cum făcea mereu, a avut grijă să-mi îndrepte atenţia spre detaliile pe care le considera semnificative, am învăţat ce valoare poate avea un simplu cântec frumos, adus de un tânăr din satul său şi „aruncat”, probabil fără vreo intenţie subversivă, probabil din simplă dragoste, din dor pentru satul natal.., pe străzile unui oraş terorizat de românofobie…

2 Răspunsuri to “„Trecea fanfara militară…””

  1. Horia Mai 11, 2009 la 4:42 pm #

    Cântecul e fibra naţională la români… Pe vremuri ţăranul român cânta la seceră, pe uliţă, la cules,… oriunde. Prin cântec românii şi-au păstrat vlaga, şi-au păstrat entuziasmul. E mitologică această relatare despre „Fanfara militară”. Aşteptăm un roman despre aceste lucruri care au făcut posibilă rezistenţa Fiinţei româneşti. Există talentul relatării, există trăirea puternică, există forţa care să îl realizeze. Avem nevoie de acest roman, domniţă Argentina Gribincea. Şi ştiu că îl veţi putea scrie…

    • Argentina Gribincea Mai 11, 2009 la 4:59 pm #

      Poate nu chiar un roman, poate doar nişte povestiri… Sau alte poeme…
      Probabil că aveţi dreptate, şi Grigore Vieru, când explica de ce scrie texte pentru cântece, se refrea la popularitatea pe care o are cântecul, azi – în lume, dar în special la români…
      Mulţumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

vanilla

lovely damned teenage years

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Thoughts from the author of Trailer Park Juggernauts

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 19-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Descopera misterele naturii

Discover the mysteries of nature

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Blog de multe parale

„Nu voi fi un om obişnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinar.” Peter O Toole

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Imperfect Beauty

"Do what you like and like what you do ! Imperfection is a part of beauty !" - Rocsee

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

Andrei Botnari. Photography and travel blog

Capitalism pe pâine

Fondator si director: Mihai Giurgea

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

%d blogeri au apreciat asta: