Comemorând… un simbol al comunismului

26 Apr

Catastrofa de la Cernobyl este unul dintre acele simboluri monstruoase ale comunismului, alături de Gulag, NKVD, Komintern, noţiunea de „duşman al poporului”, foametea organizată etc., care ne poate face să ne dăm seama de adevăratele dimensiuni ale pericolului pe care comunismul îl prezintă pentru omenire. De ce o tragedie, datorată, în fond, imperfecţiunii umane, devine simbolul vinovăţiei unui sistem întreg? Simplu, pentru că, acel sistem, dominat de ideologia comunistă, care tindea să controleze până şi ultima celulă a creierului  cetăţeanului sovietic, s-a substituit întregului mecanism de protecţie socială, s-a autoproclamat stăpân peste vieţile omeneşti şi a admis o catastrofă cu milioane de victime (de fapt, tot din vina sistemului comunist, a secretomaniei, care devenise o regulă în societatea sovietică, nu putem şti cifra reală a victimelor), care, într-o societate normală, netotalitaristă, ar fi putut fi evitate sau salvate.

O explozie a reactorului 4 al Centralei Atomice de la Cernobyl, în noaptea de 26 aprilie 1986,  în apropierea oraşului ucrainean Pripiati, urmată de contaminarea radioactivă a regiunii, afectând suprafeţe întnse din Ucraina, Bielarus, Rusia,  dar şi Europa şi America de Nord. Populaţia a fost informată, superficial, abia la 28 aprilie, la două zile după catastrofă, iar despre adevăratele dimensiuni ale dezastrului s-a spus mult mai târziu, după ce ţările vecine au dat alarma, sesizând nivelul ridicat al radioactivităţii. În acele zile în care radioactivitatea atinsese cote maxime, inadmisibile, „poporul sovietic” era „instructat” cum să defileze cât mai  fericit şi mai convingător, la „parada de 1 Mai”, în faţa conducătorilor „partidului iubit”, partid care ştia despre dimensiunile reale ale dezastrului, dar ne zâmbea perfid şi ne făcea cu mâna de la tribunele îmbrăcate în roşu. Copii şi adolescenţi, cei mai vulnerabili în asemenea cazuri, erau scoşi să facă exerciţii în spaţii deschise, aflate în calea norilor radioactvi – urma Parada, şi Parada era mai importantă decât vieţile şi sănătatea lor. Copiii Cernobylului, victimele cinismului comunist, aveau să devină, mai târziu, simbolul acestui regim – incapabil să guverneze sau să producă ceva valoros, capabil doar să distrugă şi să paraziteze…

Ciudat este faptul că nici după ce am aflat despre această crimă a „iubitului partid” nu am ieşit în stradă să ne arătăm indignarea, să cerem o schimbare. Partidul, care venise la putere printr-o lovitură de stat, pe care a numit-o impropriu „revoluţie”, avusese grijă să ne sădească adânc în suflete şi în creiere frica şi obedienţa, un fel de nonreacţie, o apatie autodistructivă. Homo sovieticus este acela care nu ştie să se revolte, nu reacţionează nici atunci când îi este pusă în pericol însăşi existenţa.

Unii sovietologi spun că explozia de la Cernobyl a generat implozia de mai târziu a URSS şi apoi a întregului sistem socialist. Se mai spune că în „partid” s-au căutat vinovaţii pentru acea crimă şi chiar au fost pedepsiţi nişte responsabili anonimi. N-a păţit însă nimic niciun şef de partid de la vârf, niciunul dintre cei responsabili de tăcerea criminală a presei sovietice, aservită partidului. Într-o societate normală deciziile se iau nu de politruci, care, se ştie, nu au nicio pregătire, decât indoctrinarea cu o teorie  utopică, ci de specialişti, în cadrul unor dezbateri transparente, în faţa întregii societăţi. De pildă, acţiunea distructivă a iodului radioactiv putea fi uşor prevenită, dacă deciziile nu le-ar fi luat nişte cadre de partid ignorante, ci medici cu studii. Sau dacă, cel puţin, problema s-ar fi discutat în presă şi medicii ar fi fost lăsaţi să-şi spună cuvântul.

 Nu ştiu ce pedeapsă ar fi meritat omul sau oamenii care au greşit, fiind  angajaţi ai centralei atomice. A greşi este omeneşte şi nimeni nu este scutit de greşeală. S-ar putea ca vinovatul direct nici să nu fi supravieţuit catastrofei. Dar sistemul şi ideologia care permit asemenea crime merită, cu siguranţă, pedeapsa capitală: merită să fie scoase în afara legii.

Comemorarea zilei de 26 aprilie, a victimelor de la Crnobyl, simbol al comunismului, nu este sinceră şi nu are niciun rost, dacă nu ne propunem să nu mai lăsăm ca vreo ideologie să ne afecteze vreodată conştiinţa civică.

Articol publicat şi în săptămânalul electronic intenraţional ACUM: http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=9645

şi pe site-ul www.moldova.org

 

Explozia reactorului 4 al Centralei atomice de la Cernobîl din Ucraina a avut loc pe 26 aprilie 1986. La lichidarea consecinţelor avariei au participat circa 3550 de moldoveni (cetăţeni ai fostei RSSM – n.n.), dintre care 70 au decedat. În familii cu persoane care au participat la lichidarea catastrofei sînt înregistraţi circa 1700 de copii, 80 la sută dintre aceştia fiind persoane cu dizabilităţi.  http://www.moldpres.md/

 

29.04.09, 22.00

Mă văd nevoită să revin asupra subiectului, pentru că în urma unor discuţii, mi-am dat seama că mai sunt încă multe de spus pe tema aceasta. Am constatat  că mai există persoane care au nevoie de argumente, ca să recunoască vinovăţia comunismului în această tragedie. Când am scris articolul, nu mi-am propus să aduc acele argumente, mi se parea evidentă crima de dezinformare, care cade exclusiv pe organele de conducere ale PCUS, partidul care a instituit cenzura şi autocenzura, izvorâtă din frica de pedeapsa aplicată de obicei în statele totalitare pentru faptul de a lua atitudine, pentru disidenţă în genere, şi a făcut din presă o instituţie pur decorativă în fosta URSS, un organ propagandistic de cea mai joasă calitate.

Mecanismele de protecţie a populaţiei erau paralizate, nici măcar instinctul de autoprotecţie nu a fost lăsat să se manifeste, din cauză că partidul unic deţinea întreaga putere şi avea un control exhaustiv asupra tuturor domeniilor vieţii sociale.  Exact aşa cum în perioada de foamete au fost paralizate toate formele de întrajutorare, existente în societatea nostră, de exemplu. Asta explică faptul că în anii 33 – 34, Holodomorul a afectat milioane de ucraineni, pe când în Basarabia şi în restul României, în aceleaşi condiţii naturale, urmate de greutăţi şi lipsuri, foamea n-a făcut atâtea ravagii. Evenimentele din 32-33, reprimarea rezistenţei ucrainene,  au condus la ceea ce specialiştii au numit mai târziu „genocidul ucrainean”. Tot aşa, în anii 1946-47 în Basarabia au murit de foame, din cauza politicii genocidare sovietice, sute de mii de oameni. Nu voi insista acum cu aceste argumente, care pot fi găsite în numeroase studii de istorie. Voi reveni asupra subiectului doar în măsura în care discuţiile vor arăta că argumentele istoricilor nu sunt suficient de bine cunoscute. În cazul catastrofei de la Cernobyl, mi se pare strigător la cer că noi, cei care eram direct vizaţi, am aflat despre dezastru de la „vocile de peste pârău”: BBC, Europa Liberă, Vocea Americii… „Politrucii”, care erau datori să ia măsuri şi au tăcut mişeleşte, erau de fapt întreţinuţii poporului de care îşi băteau joc. Asta era culmea cinismului… De asta se temeau şi atunci şi se tem şi acum comunştii: de presa liberă, demascatoare. Abia mai târziu a început să vorbească şi presa sovietică, aşa, cu jumătate de glas, timid, despre ce se întâmpalse în Ucraina pe 26 aprilie…

P.S. Câteva comentarii pe marginea acestui articol, postat cineva pe o pagină de discuţii, îmi demonstrează că tinerii au o percepţie corectă asupra fenomenului totalitarist. Ar fi bine ca şi clasa politică să se ridice la înălţimea acestor tineri şi să nu le pună în pericol viitorul.  http://www.opinii.md/articol/2041/comemornd-un-simbol-al-comunismului/

Anunțuri

2 răspunsuri to “Comemorând… un simbol al comunismului”

  1. Argentina Gribincea Iunie 7, 2009 la 10:06 pm #

    Cernobyl radiază din nou: Ziua
    „Greenpeace Rusia a tras un semnal de alarma in legatura cu degradarea actualului sarcofag de la Cernobil, care, potrivit unor experti, nu isi mai indeplineste functiile, insa Ministerul Situatiilor de Urgenta de la Kiev dezminte aceste temeri, relateaza Agerpres.”

    http://www.ziua.net/display.php?data=2009-06-08&id=254229

  2. CiGriArg Aprilie 26, 2013 la 9:25 am #

    Reblogged this on GriArg and commented:

    Dacă uităm ce s-a întmplat atunci și de ce a fost posibil așa ceva, înseamnă că nu merităm nimic mai bun.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

vanilla

lovely damned teenage years

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Descopera misterele naturii

Discover the mysteries of nature

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

%d blogeri au apreciat asta: