Arhiva | 8:19 am

La umbra Bucureştilor în floare, în căutarea Ţării pierdute…

6 apr.

O campanie electorală mai lungă decât veacul. De ce am impresia că a fost extrem de lungă această campanie electorală? Pentru că aşa se întâmplă, atunci când dialogul politic se mută în stradă – fiecare zi de guvernare a „partidei conducătoare” devine o zi electorală (lucru obişnuit pentru Republica Moldova, statul cu mai multe pretenţii de la cetăţeanul de rând decât responsabilităţi faţă de el). Comuniştii (care, între noi fie vorba, doar a comunişti nu seamănă – sau poate aşa arată adevăraţii comunişti?),  au ales să dea un bun pretext de nemulţumire populaţiei, păstrând „porecla” de care au beneficiat şi în vremurile în care numai fiind comunist puteai urca pe scara socială şi face avere (adică să fii capitalist cu blană de luptător contra capitalismului, cum ar veni). Nimic mai natural decât nostalgiile unei lumi descumpănite, sigur, va obiecta cineva. Corect. La fel de logic e ca să se găsească cineva care să profite de bieţii nostalgici care visează la vremuri apuse definitiv… O afacere profitabilă, în fond. O mare şmecherie politică.

De ce, dar, să fie nemulţumită populaţia? Pentru că a existat un răspuns, negativ, al populaţiei la acţiunile de manipulare, răspuns pe care PCRM a ştiut să-l anticipeze, însă,  şi să-l folosească în propriul interes (pirueta electorală din 2005, de exemplu). Cunoscând această abilitate comunistă, era de aşteptat ca şi în această campanie să existe o „mişcare deşteaptă” a comuniştilor. Dacă aceasta a existat, recunosc, eu am ratat-o. Din câte am putut observa eu (din depărtare, sigur, fiind mai mult în afara Republicii Moldova), campania electorală a PCRM a fost lipsită de orice scânteie de inteligenţă.

Recul. La fel ca şi în alegerile locale, şi de data asta, comuniştii au renunţat la dialogul politic, oferind opoziţiei nu numai spaţiu (nu, nu vorbesc despre spaţiul/timpul de emisie, de la televiziunea publică, de care, dimpotrivă, partidul de la putere a abuzat) polemic – ceva de genul „zică lumea ce o vrea, mie-mi place mândra mea”, – ci şi loc pentru un recul, simbolic bineînţejes, al forţelor opozante. PCRM a  avut faţa unei marionete care nu ştie să facă decât un nimăr redus de „mişcări” electorale. Ce răspuns au primit? O flexibilitate de invidiat la „adevrsari” (fie falşi sau adevăraţi).

Un spectacol placid pentru un public inert. Dacă „maşina propagandistică” a PCRM este atât de greoaie, oare de ce n-a fost sancţionată mai drastic de populaţie? Răspunsul îl aflăm, parţial, în replica unei femei de la ţară, care, în timpul unui miting electoral, i se plângea unui lider PL că există prea multe partide şi ea nu ştie cum să aleagă („un singur partid!” – iată idealul unei părţi a populaţiei, care încă nu a devenit „alegătoare”, rămânând, ca pe timpuri, „votantă”). Cred ca astfel se explică faptul că PCRM, cu un efectiv învechit, cu sloganul mai vechi decât PCRM însuşi, cu o scădere substanţială în sondaje, are, din nou, şansa de a dicta în Parlament. Dar are şi o opoziţie fortificată prin… alierea PCRM cu PPCD, după „votul din 4 aprilie”. Un alt paradox moldovenesc.

PPCD şi votul din 4 aprilie. În presa anticomunistă de la Chişinău s-a discutat mult despre „votul trădător” al PPCD. Dacă s-ar fi discutat aşa şi în mediile filokremliniste de la noi despre „trădarea lui Voronin” (că doar şi el s-a asociat cu un adevrsar politic pe care îl considera ireconciliabil), PCRM ar fi fost demult un partid de care nimeni să nu-şi aducă aminte (precum faimosul PDAM, de exemplu). Dar forţele pe care le reprezintă ar fi fost prezente oricum, cu nume şi lozinci noi, modernizate, stilizate  – după ecuaţia prin care PPCD a cedat partea sa de electorat mai multor partide (practic, electoratul PPCD se regăseşte, azi, în toate partidele prooccidentale din RM, nu vorbim aici despre calitatea pe care o au reprezentaţii acestei direcţii). Faptul că acest segment a crescut considerabil se datorează, pe de o parte, conjuncturii geopolitice (vecinătatea vestică, tot mai bine resimţită pe malul stâng al Prutului), iar pe de alta – manevrei de „trădare” a PPCD: pe un segment rămas liber s-au grăbit să se instaleze mai multe partide (PL, PDLM, AMN, PNL, MAE, etc., care au cochetat cu promisiunea de a apropia cele două maluri şi a şterge frontiera aberantă  pe care au instalat-o forţele proruseşti, sub dictatul Kremlinului şi sub ameninţarea cu tancurile armatei a 14-a – azi, frontiera cu UE). Dintre care, 40%, se pare, chiar ar  putea fi reprezentate în viitorul Parlament (dacă alegerile vor vi considerate valide). Sigur, discursul electoral, de multe ori, diferă în mod radical de cel guvernamental – fapt probat deja de experienţa politică, scurtă ce-i drept, a RM. Nu toate partidele şi nu toţi liderii politici sunt capabili de coerenţă, atunci când sunt supuşi complicatului examen care este puterea. De regulă, liderii politici de la Chişinău îmbrăţişează aşa-zisul moldo-statalism, când acced la putere şi, invers, se dezic de el, atunci când ajung în opoziţie.

„Fraude obişnuite”. Expresia aparţine lui Dorin Chirtoacă. Într-un interviu acordat unui post de televiziune liderul liberal a declarat că nu are ştiinţă despre eventuale fraude electorale, doar de cele cu care suntem obişnuiţi deja. Expresia le-a dat prilejul comentatorilor din studiou să discute despre frauda devenită obişnuinţă, situaţie tipică pentru o societate certată cu democraţia. Adevărul e că numeroasele „nereguli” au devenit o tradiţie a perioadelor electorale de la noi. În calitate de observator la mai multe alegeri, în repetate rânduri, am raportat mereu cam aceleaşi încălcări (cum ar fi „votul în familie”, votul fără act de identitate, propagandă electorală în ziua alegerilor, intimidarea alegătorilor recalcitranţi la propaganda electorală  etc.), dar niciodată alegerile nu au fost invalidate, deşi, din spusele colegilor mei, încălcările semnalate de mine nu erau nişte excepţii, pentru că şi ei înregistraseră numeroase cazuri similare. Deci, cam aşa este: neregulile (şi, posibil, si frauda) devenite normalitate, care nu mai miră pe nimeni…

La Bucureşti, în căutarea Ţării pierdute. Cu toată „armonia” care domină între „votanţi” (segment social parţial bolnav de sindromul Oblomov) şi partidul nostalgiilor roşii, există o serie de consecinţe anticomuniste ale guvernării comuniste. Şi nu e vorba doar de clasica erodare politică. Recentul conflict de la frontiera de pe Prut i-a scandalizat până şi pe cei care, în mod normal, nu reacţionează la evenimentele din RM. La ce s-o fi gândit guvernanţii noştri, când au „închis graniţele” pentru studenţii care îşi fac studiile în România şi în faţa celor vreo 300 de cetăţeni ai UE? Probabil la multe, dar nu şi la… reversul medaliei. Nu s-au gândit că studenţii, nemulţumiţi că li se încalcă dreptul la vot, vor asalta Ambasada din Bucureşti. Cu cine ar mai fi putut vota aceşti tineri, cărora Guvernul le-a interzis să vină ACASĂ pentu a-ş exercita dreptul la vot? Dacă ar fi fost orbi şi surzi, probabil ar fi votat tot cu comunştii… Din fericire, studenţii sunt tineri şi au toate facultăţile vitale valide. Drept care, într-o dumincă frumoasă ca cea din 5 aprilie, luminată de alb-rozul magnoliilor şi al copacii înfloriţi, care au inundat Bucureştii, tinerii au arătat că nu se lasă umiliţi, demonstrând o atitudine de tip nou în contextul societăţii basarabene…  Dacă oficialităţile de la Chişinău nu i-au vrut, studenţii au venit, ca să-şi regăsească Ţara, în Bucureşti, la urnele de vot. 

 Altă consecinţă anticomunistă a tacticii electorale comuniste este discursul dezaprobator al instanţelor internaţionale. Ştiu, unii ar fi de părere că dezaprobarea Vestului a fost mult prea „subtilă”. Nu cred că a fost subtilă, mai explicit nu se putea spune că la Chişinău treburile nu merg deloc bine. Limbajul diplomatic îşi are specificul său… Cred însă că aceste semnale nu trebuie înţelese ca o decizie a Occidentului de a veni să ne facă ordine în curte, şi nici de a ne „elibera cu de-a sila”… Relaţia cu lumea civilizată nu se poate baza pe aceleaşi principii ca cele pe care le-am avut în cadrul fostei URSS, cu „fratele mai mare”, iar, dacă vrem să ne recâştigăm Ţara, trebuie să învăţăm să funcţionăm după legile lumii democratice.

P.S. Azi (6 aprilie) seara: proteste, mii de cetăţeni nemulţumiţi de rezultatele alegerilor:

http://www.stireazilei.md/news-138

http://www.stireazilei.md/news-137

7.04.2009. Proteste ample în Chişinău, protestatarii acuză conducerea de falsificarea alegerilor.

Ziarul de Gardă: zeci de mărturii despre semnături false şi alte nereguli (din cele „obişnuite”, bineînţeles).

 http://garda.com.md/stiri/scrisori-de-la-observatori-rezultate-trucate-la-bucuresti

http://garda.com.md/stiri/12-cazuri-de-fraude-electorale-in-30-de-minute

Coaliţia 2009: „Alegeri incorecte şi parţial libere”: http://www.azi.md/ro/statement/2114

Înregistrări Video din Centrul Chişinăului. Protestatarii scandează: „România!” şi „Basarabia!” –  http://voceabasarabiei.net/index.php?option=com_content&task=view&id=1580&Itemid=763

P.S. Părerea mea: Voronin are experienţă şi nu e prost, fapt ce mă face sa că cred că va ceda, fără să admită victime (Cred! sau Sper). (Apropo de victime, deja sunt răniţi, scrie presa electronică).

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, pași în strungi şi verbe…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian - Neoproză „smart emotional”

Mouelle Roucher „Eratele sunt mai bune decât ciornele publicate. Eratele sunt răzbirea unui scriitor care spune adevărul.” ~ Lucette „Degetele tale sunt definiția sofisticată a unui semn de carte perpetuu”

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

Products / Places / Services

The Soft Pillow

He became ink in her pen and she never stopped writing.

dan moldovan

blog de poze

Find the details

for covetable, decorative product designs and interiors news

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Căci mor trăind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gustosel

Descoperă bucuria de a găti acasă!

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Memoria Fonogramica

Muzici vechi pentru urechi noi

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

baletalessia

un site despre balet

The Tragic Life of Frank

Around five minutes ago I had this sudden revelation; that my life is quite sufficiently, tragic.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

ANDREEA VASILE

Povești despre oameni ca tine

%d blogeri au apreciat: