Imagine, drepturi, valoare. (Sau: Ce vedem în „oglinda” mass-media?)

21 Mar

Aseară urmăream dezbaterile pe marginea alegerilor din PNL. Pe lângă acele comentarii privind schimbările din tabăra liberală, interesante prin semnificaţia lor, Adrian Cioroianu a menţionat un lucru evident, dar care, paradoxal, este oarecum escamotat. Cu atât mai paradoxal, cu cât fenomenul vizează două aspecte fundamentale ale societăţii democratice: dreptul la imagine şi dreptul la informare corectă. 

 Cioroianu a subliniat de câteva ori că regretă faptul că, în ultimul timp, s-a vorbit în presă despre un singur caz în care era implicat un cadru didactic (un profesor, mai exact), şi acela a fost un caz negativ, şi, în treacăt, a făcut şi o paralelă cu imaginea românilor din Italia (falsificată, din aceleaşi motive, care ţin probabil de apetitul pentru senzaţional, alimentat de  mass-media). E adevărat, în presă lipsesc materialele în care să existe şi informaţii neutre sau chiar atitudini pozitive faţă de  profesori, de exemplu. Absolut corectă remarca. Observ, de mai mult timp (de ani de zile, de fapt), că din cauza tendinţei presei de a fi cât mai incisivă, mai critică, aspectele „normale” (nu mai vorbesc de faptele extraordinare, cele care ar trebui să ne inspire, să ne îndemne să le urmăm) dispar, „se dizolvă”, până la dispariţie completă, în oceanul de fapte negative relatate, mai mult sau mai puţin veridic, în „oglinda rece” care ar trebui să fie mass-media. Ca să nu mai spun că, dacă e să crezi („fără să cercetezi”), ştirilor de la diverse posturi TV româneşti, rămâi cu impresia că toţi basarabenii sunt nişte infractori şi criminali (exact ca şi în cazul românilor în presa italiană). Da, tendinţa este, oarecum… „în tendinţe”, se întâmplă şi pe la case mai mari şi nu e o invenţie românească. Dar asta nu-i diminează nocivitatea.

Situaţia îmi aduce aminte de un caz aproapre comic (dar şi ridicol, şi ironic, în acelaşi timp): un banal scandal de familie, excesiv şi nemeritat de mult mediatizat, avea, printre protagonişti, o persoană care, întâmplător, purta acelaşi prenume cu al meu. Cât de mediatizat a putut fi acel scandal, dacă, reuşisem să aflu despre el până şi eu, care în acei ani stăteam mai mult la Haga sau la Chişinău, iar prin Bucureşti eram mai mult în trecere! Cazul, absolut banal şi fără vreo valoare specială pentru societatea românească, era atât de prezent în conştiinţa românilor, încât de câteva ori am ajuns, absolut inimaginabil, pornind de la numele meu, la discuţii privind subiectul scandalos! Am o calitate, ca să fiu dreaptă faţă de mine: cea de a şti să transform penibilul în (auto)ironie – deci făceam glume (ce-mi mai rămânea?), dar… astfel am putut simţi pe propria-mi piele influenţa exercitată de cea de-a patra putere. Nu că ar fi singurul caz „ilustrativ”. În presa proguvernamentală de la Chişinău există tendinţa demonizării românismului. Rezultatul e diferit (de la o atitudine „apatică”, indiferentă faţă de orice ar scrie respectiva publicaţie, până la un sentiment generalizat de românofobie – mai ales în rândul alolingvilor), dar este un fenomen specific pentru idelogia moldovenistă (sau moldo-statalistă – un alt termen agramat, inventat pentru a defini o teorie la fel de agramată). Alt efect: dintr-un sentiment al echilibrului, firesc de altfel, presa anticomunistă este nevoită să dea replici pe măsură. Întrebarea vine la fel de firesc (şi nu întâmplător unele ONG-uri au şi formulat-o de mai multe ori, dar… cam degeaba, ce-i drept): şi eu, consumatorul de informaţie, de la cine imi cer dreptul la o informare echidistantă? Sau şi mai grav: eu, adică cel/cea al/a carui/ei imagine are de suferit, într-un moment al acestui „razboi pentru adevăr”, cum fac să-mi apăr imaginea? Cea adevărată.

Să fiu înţeleasă corect, îmi place incisivitatea jurnaliştilor, nu aş  dori o presă  laudativă, servilă faţă de putere (sau faţă de cei puternici), de genul postului „public” Moldova 1, de la Chişinău (uite că, din păcate, avem şi un termen de comparaţie de la polul opus). Dar cred că ambele extreme sunt periculoase. Toxicitatea lor constă în defavorizarea, marginalizarea (şi chiar falsificarea) valorilor – cu toate consecinţele socio-politice care decurg de aici.

10 Răspunsuri to “Imagine, drepturi, valoare. (Sau: Ce vedem în „oglinda” mass-media?)”

  1. Vaduva Laurentiu Martie 22, 2009 la 9:41 pm #

    Ohhh, stimata Argentina G., m-am bucurat atat de mult ca in sfarsit acel profesor universitar a ajuns mediatizat , pentru ca era la a N la puterea N fapta de genul acela (intamplator cunosc personagiul, este un fost colonel de securitate care a venit in conflict cu Tito si a fost primit in Romania cu bratele deschise de Ceausescu fiind uns profesor pe puncte cum se spune, la Facultatea de drept , unde nu a facut decat …propuneri …indecente studentelor, de-a lungul a peste 35 de ani de asazisa cariera didactica, incat m-a uns pe suflet televiziunea care intr-un foarte tarziu l-a demascat in …adevarul lui, desi omul este decrepit si se inscrie cu succes in categoria mamutii comunismului…Bravo lor ! Dar , intr-un bun obicei balcanic, via Romania neo-comunista, la ceva timp, cand inca nu se stinsesera ecourile reportajului cu pricina, omul a fost premiat pentru ..intreaga activitate… Asta da tara a tuturor posibilitatilor, jos palaria! Rusine, de trei ori rusine suna eufemistic… Mai degraba, unde esti Tu Tepes, Doamne ca punand mana pe…

    • argribincea Martie 22, 2009 la 11:57 pm #

      Vă cred, dar eu nu vorbeam despre acest caz particular, domnule Văduva, ci despre tabloul, filmul, imaginea generală pe care o desprinde ochiul nostru, după ce… se desprinde de ecranul televizorului.

  2. Vaduva Laurentiu Martie 22, 2009 la 9:48 pm #

    Si domnul Cioroianu, care mie personal mi-e simpatic desi mi-e teama ca sunt singular in… sentiment, daca i-a luat apararea (nu stiu asta, deci, luati-o sub beneficiu de inventar), ar trbui sa beneficieze de un… sul de hartie igienica, calitatea 1, (ca pentru obrazul lui subtire de profesor universal ce se afla , (pricepandu-se la toate, inclusiv la istorie , politica si …limbi …straine …OF CORSE… chiar daca face parte din… tagma cum laude, cum ar zice un simpatic ziar, cu cel aparat de domnia-sa …

    • argribincea Martie 23, 2009 la 12:01 am #

      Dar, nu cred că dl Cioroianu a apărat pe cineva anume. Cioroianu a punctat exact: nu prea există emisiuni în care profesorii să apară şi într-o lumină… „pozitivă”, ca sa-i zicem aşa. De aici, o imagine generală falsificată. La fel şi în alte cazuri, pentru că nu e vorba numai de cazul cu profesorii (din pacate, aş zice eu – aş fi preferat să fie vorba de o excepţie, dar nu e).

  3. Vaduva Laurentiu Martie 23, 2009 la 4:05 am #

    Imaginea pe care o desprinde ochiul nostru nu e decat cea pe care o vede (fie si la tv.) ochiul nostru… Ca asta are niste consecinte negative atat asupra psihicului colectiv cat si individual, e discutabil… sa o faca sociologii, psihologii, psihiatrii etc. pentru ca daca as face-o eu, chiar si la nivel de blog, as uzurpa… profesiile altora si ar trebui sa fiu pedepsit, or, inca ma simt bine in pielea mea uneori (mai ales pe blogul domniei-voastre) si nu vreau sa fiu ecorsat (jupuit)… Si, din punctul Aleph, de unde, nu stiu exact de ce, am impresia ca privesc eu, parca… toate-s vechi si noua toate…

  4. Vaduva Laurentiu Martie 23, 2009 la 4:11 am #

    Valoarea (valorile ) nu asteapta numarul anilor, asa ca pentru cine vrea valoare , valori exista posibilitati destule…Totul e sa inceapa cu… aruncatul tv.-ului pe fereastra sau, ca sa nu dauneze pe cineva acest fapt de catharsis in cel mai adevarat sens al cuvantului, macar sa nu mai plateasca abonamentul la serviciile de cablu -tv. …

  5. Vaduva Laurentiu Martie 23, 2009 la 4:16 am #

    Sau, si mai bine, sa inceapa prin a citi Noapte de decemvrie de Al. Macedonski (Meka si Meka ), bunaoara …

  6. argribincea Martie 23, 2009 la 4:28 am #

    Dar există şi o responsabilitate a jurnalistului faţă de cel pe care este dator să-l informeze, nu să-l dezinformeze (şi nici să-l manipuleze) – faţă de public. Spun astea, conştientă fiind că, deşi nu sunt ziaristă, trebuie să ţin cont şi eu de aceleaşi exigenţe (şi chiar să încerc să le fac faţă).

  7. Vaduva Laurentiu Martie 25, 2009 la 9:05 pm #

    Ha, ha, ha, si credeti ca jurnalistii stiu asta? (cel putin 99% din jurnalistii romani nu stiu sau NU VOR SA STIE de datoria fata de cetatean…) Majoritatea sunt niste cretini care scriu la comanda, contra a diferite beneficii mai mult sau mai putin lumesti… I-as duce, daca as putea, in ultima bolgie, a celor carora li s-a facut bine si au raspuns cu… rau .

    • Argentina Gribincea Martie 25, 2009 la 10:24 pm #

      Poate că asta e tendinţa, dar rămâne dreptul consumatorului de informaţie – la informare calitativă, nu? Eu (cititorul ne/turmentat) pe cine mai citesc? La cine mă mai uit?🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

vanilla

lovely damned teenage years

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Thoughts from the author of Trailer Park Juggernauts

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 19-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Descopera misterele naturii

Discover the mysteries of nature

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Blog de multe parale

„Nu voi fi un om obişnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinar.” Peter O Toole

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Imperfect Beauty

"Do what you like and like what you do ! Imperfection is a part of beauty !" - Rocsee

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

Andrei Botnari. Photography and travel blog

Capitalism pe pâine

Fondator si director: Mihai Giurgea

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

%d blogeri au apreciat asta: