Sărbătoarea inimii triste

20 Feb

Sărbătoarea inimii triste

(Corespondenţă sentimentală din inima României neîntregite)

 

Pentru flux,

Argentina Gribincea

 

 

Bucureşti. 1 Decembrie. 2007. Arcul de Triumf. Sărbătoarea este luminată de un soare generos. Generos  cu sufletele noastre întristate de parţialilatatea acestei fericiri: încă nu toţi românii se pot bucura de Ziua Unirii. Lipseşte, în virtutea unei ordini nedrepte în lume, cea care a fost chiar iniţiatoarea actului Unirii din 1918: Basarabia… De ce? Şi până când?

 

Azi, Basarabia este confundată cu o entitate rătăcitoare şi, mai ales, periclitată de înşişi liderii politici ai ei, cei care ar avea interesul să-i menţină actualul statut: Republica Moldova.

 

În anii de ocupaţie sovietică Moscova a instalat pe Prut o frontieră absurdă, fortificată atât cu o armată impunătoare, cât şi cu o doctrină diabolică, menită să rupă legăturile fireşti care existau între românii de pe ambele maluri ale Prutului, interzicând orice fel de contacte între cei din Basarabia şi România (inclusiv contactele dintre rudele cele mai apropiate). Nu mai vorbesc de contactele culturale. Românii din Basarbia nu puteau pleca să-şi viziteze nici măcar mormintele strămoşilor, în Ţară. Puteau cumpăra cărţi în limba chineză ori japoneză în librăriile din Chişinău, dar  pentru o carte românească, scrisă în limba părinţilor lor, erau nevoiţi să plece la Leningrad, Moscova sau alte oraşe îndepărtate. Cum de se întâmplă că astăzi, după aproape două decenii de libertate, între românii din Ţară şi cei din Basarabia se ridică un al doilea „zid berlinez”, de data asta pe Prut? De ce, dacă pe verso-ul steguleţelor tricolore româneşti este imprimat steagul UE, pe cel al tricolorului Republicii Moldova ar putea fi imprimat, eventual, simbolul CSI? De ce guvernanţii de la Chişinău tot mai vorbesc de „pericolul românizării” şi „ocupaţia românească”, de parcă mor de dor după „fericirea” din  perioada stalinistă?  De ce unii români basarabeni încă nu au conştiinţa apartenenţei lor la spaţiul de spiritrualitate românescă? Cu orice basarabean ai vorbi, constaţi că el intuieşte care ar trebui să fie adevărata stare a lucrurilor, că unitatea spaţiului cultural românesc este o constantă istorică, iar actualizarea politică a acestei unităţi este iminentă. În ciuda politicilor ruseşti, distrugătoare, promovate timp de secole, nucleul spiritual şi cultural al Basarabiei a rămas acelaşi: românesc. Basarabeanul intuieşte, ştie aceste lucruri, dar adeseori se fereşte să fie implicat, îşi reneagă propria conştiinţă, pentru că vede că problema identitară este interfaţa unui război vetust pe care Rusia nu se încumetă să-l incheie. Astfel, basarabeanul, cetăţeanul moldovean în general, se poartă ca un prizonier. El chiar este przonierul unui război total, unul care s-a insinuat, prin ideologia comunistă şi moldovenistă (considerată pe bună dreptate varianta stalinistă a comunismului teoretic, ajustat la condiţiile basarabene), chiar în mintea lui şi, de acolo, încearcă să-l distrugă definitiv…

.

De la implozia URSS încoace, Moscova susţine în mod deschis separatismul transnistrean, a înarmat regimul de la Tiraspol şi a generat un conflict în Transnistria, care a condus la pierderea a sute de vieţi omeneşti, dar şi la pierderea încrederii în posibilitatea unor schimbări; Rusia încearcă să (re)stabilească un control politic asupra Republicii Moldova, iar aceasta dă dovadă de laşitate şi o totală lipsă de realism în abordarea unor probleme de ordin primordial (cum ar fi securitatea cetăţenilor săi, de exemplu).  Fiind în situaţia de a alege între Est şi Vest, Republica Moldova îşi permite „pauze de gândire” iresponsabil de lungi sau „oscilaţii” cu amplitudini ridicol de mari. Oficilalii de la Chişinău preferă „un partenierat strategic” cu Moscova relaţiilor fireşti cu România şi, implicit cu UE şi NATO, astăzi, când aşa-zisul conflict de pe Nistru se acutizează (şi chiar ameninţă să se „dezgheţe”) în mod miraculos de fiecare dată când simbolurile NATO şi UE îşi fac simţită prezenţa în zona dintre Prut şi Nistru, alături de eforturile socuetăţii basarabene de a-şi însuşi setul de valori democratice.

 

Republica Moldova este cea mai săracă ţară din Europa. Dar nu sărăcia îi scoate pe cetăţenii moldoveni în stradă, să protesteze, ci… problema identitară. Republica Moldova alege comunişti la guvernare, dar cetăţenii moldoveni, după ce au votat cum au votat, lasă casă şi masă, şi pleacă să lucreze la negru la… capitalişti. Republica Moldova este ameninţată de o armată rusească, ce staţionează ilegal pe teritoriul său, şi şantajată prin monopolismul energetic rusesc, dar Chişinăul oficial acuză… România de „imperialism”. Paradoxurile acestea sunt indicii indiscutabili ai situaţiei de prizonierat a Basarabiei.

 

„Cum sunt românii?”, mă întreabă alţi români, când revin din Ţară acasă.  „Am auzit că românii nu ne vor!”, mai spun unii. „Şi cum e la Chişinău, cum  sunt oamenii de acolo?”, mă întreabă români din Ţară, când aud că sunt din Basarabia. „Am auzit că ei nu vor cu România, vor tot cu ruşii!”… Întrebări care-mi vorbesc despre un proces de maturizare, de căutare a identităţii. Şi ce greu e să răspunzi uneori la întrebările cele mai simple, mai ales dacă acestea relevă o stare anormală, de infantilism social sau spiritual, de mutilare a conştiinţei de sine! Atâta timp cât Basarabia va avea statutul, fie şi neoficil, de captivă, sărbătoarea de 1 Decembrie va purta o umbră de tristeţe.

 

P.S. Am refuzat, politicos, toate invitaţiile bucureştenilor, în cea mai mare parte oameni aproape necunoscuţi, de a petrece de Ziua Unirii cu ei (şi, iată o variantă de răspuns la întrebările despre caracterul românilor: ei sunt generoşi şi comunicativi, oriunde s-ar afla). Dar, dacă invitaţiile rămân în vigoare şi pe viitor, voi veni, sigur, alta dată: când va fi să sărbătorim 1 Decembrie împreună cu o parte încă neexplorată a sufletului românesc: Basarabia.

 

La mulţi ani, România,

La multi ani, Românime!

 

            1 decembrie 2007, Bucureşti

 

(articol apărut în ziarul Flux) 

 

 

 

Anunțuri

Un răspuns to “Sărbătoarea inimii triste”

Trackbacks/Pingbacks

  1. După douăzeci de ani de post-comunism… de ziua României mele « Argentina Gribincea's Blog - Decembrie 1, 2009

    […] decembrie 1, 2009 După douăzeci de ani de post-comunism… de ziua României mele Posted by Argentina Gribincea under Jurnal Leave a Comment  Au trecut 20 de ani de tranziţie şi de post-comunism. De ziua Unirii Basarabia lipseşte de pe harta bucuriei… Aşa scriam, de fapt, şi acum doi ani: Sărbătoarea inimii triste. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

vanilla

lovely damned teenage years

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Descopera misterele naturii

Discover the mysteries of nature

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

%d blogeri au apreciat asta: