O consecinţă geopolitică a inerţiei politice în Republica Moldova

20 Feb

Câteva zile la rând problema cetăţenilor Republicii Moldova care stau la coadă în faţa Consulatului României din Chişinău a fost un subiect nelipsit în mai toate programele de ştiri, inclusiv ale acelor posturi care nu s-au remarcat anterior printr-o atenţie deosebită faţă de situaţia românilor de la Est de Prut. Pe 16 ianuarie chiar Preşedintele Traian Băsescu face o vizită-filger la Chişinău, ţinând parcă să reafirme în faţa românilor din Basarabia promisiunea de a nu uita de ei. Este un semn că problema e una “de interes sporit”, că soarta basarabenilor de la frontiera de Est a României nu e doar un subiect electoral, în România.  Privită de la Chişinău, ce ar putea însemna această criză a vizelor, dincolo de faptul că situaţia era uşor de anticipat, fiindcă existau datele din anii precedenţi şi se putea estima cam câţi cetăţeni moldoveni ar putea dori să treacă Prutul la 1 ianuarie 2007, aşa încât să li se asigure, printr-o colaborare eficientă  între autorităţile de la Chişinău şi cele de la Bucureşti, condiţii civilizate pentru a-şi ridica vizele, încă din toamna lui 2006? Despre tratamentul nepotrivit aplicat Ambasadei române de către oficialităţile de la Chişinău nu vom vorbi aici, constatăm doar că vina pentru incapacitatea Consulatului României de a primi zilnic mai mulţi solicitanţi de vize este în întregime pe seama Chişinăului, care nu a răspuns în timp util nenumăratelor cereri ale Bucureştiului de a găsi soluţii pentru lărgirea sediului Consulatului român din Chişinău şi/sau deschiderea altor consulate la Bălţi şi Cahul.

 

 

Situaţia creată la frontiera de la Prut după intrarea României în UE este profitabilă pentru unii, neschimbată, relaxată pentru alţii, şi extrem de stingheritoare pentru o altă parte a cetăţenilor moldoveni. Opoziţiei din Republica Moldova i se oferă un nou prilej pentru a critica politica Guvernului si turnura antiromânească din discursul prezidenţial. Pentru parlamentari şi guvernanţi e doar un subiect demn de readus în discuţie în campania electorală, pentru că ei au paşapoarte diplomatice şi pot merge unde vor şi când vor, ca şi până acum. Pentru aproximativ o jumătate din populaţia noastră, cea din zona rurală şi cea mai săracă, e o problemă care are unele tangenţe cu grijile rudelor plecate la muncă în ţările UE. O problemă cam complicată ce-i drept, dat fiind că iarăşi e vorba de  România, subiect tabuizat, conform tradiţiei moştenite de la fosta RSSM, aşa încât cine nu găseşte că de vină sunt “tot românii”, dezvoltă un oarece sentiment de nemulţumire faţă de autorităţile moldovene. Totuşi, e o nemulţumire latentă, lucru specific pentru Republica Moldova.

 

 Reacţia devine acută în cazul celor care sunt nevoiţi să-şi modifice agenda (descoperind cât de greu e să prindă o programare online la Consulatul român) sau chiar ruta pe care erau obişnuiţi să ajungă în alte ţări din Vest. Parţial, nemulţumiţi sunt şi cei legaţi sentimental de România, cei care au conştiinţă românească (se consideră români), despre care nu ştim exact câţi sunt, ştim doar că  s-a  presupus mereu că ar fi puţini la număr. Totuşi, cea mai mare parte a nemuţumiţilor o constituie acei care au avut anumite aşteptări vis-à-vis de politica României faţă de cel de-al doilea stat românesc şi şi-au făcut un obicei din vizitarea sau tranzitarea României în căutarea mijloacelor de supravieţuire pe care Republica Moldova nu le poate oferi. Să-i numim, convenţional, pe primii romantici şi pe cei din urmă pragmatici. Romantismul, de regulă, poate fi resuscitat, oferindu-i o nouă perspectivă. Romanticul este cel care poate, cu uşurinţă, rata o şansă, păstrând fidelitate idealurilor în care crede. Pe când pragmaticul nu-şi permite să piardă nicio oportunitate. Ambele categorii formează baza segmentului unionist şi proeuropean din RM, chiar dacă motivaţia nu este aceeaşi în cele două cazuri. Ambele categorii sunt constituite, în mare, din tineri, populaţie aptă de muncă, şi prezintă potenţialul productiv, creativ, dar neexplorat, al societăţii noastre. Apariţia acestor segmente de nemulţumiţi se datorează faptului că Republica Moldova a rămas oarecum în urma tendinţelor geopolitice din zonă. Cu alte cuvinte, avem de a face cu una dintre consecinţele geopolitice ale inerţiei politice (inclsuiv a politicii externe)  în Republica Moldova. Probabil că bătălia electorală în viitoarele alegeri se va da mai mult pe această porţiune a electoratului. Politicienii noştri, mai ales cei tineri, au simţit că schimbările de la frontiera de Vest  crează noi subiecte electorale. Nu întâmplător, de la ultimele alegeri parlamentare încoace, tema unionistă şi proeuropeană este disputată de mai multe partide (şi nu doar de cele din zona liberală, un segment relativ tânăr), tinzând să înghesuie puţin zona creştin-democraţiei, ceva mai veche pe scena politică moldovenească şi care a optat pentru această direcţie încă de la apariţia sa. Până şi discursul oficial, deşi este unul oscilant şi cam incoerent, mizează, în fond, pe o promisiune electorală proeuropeană (deci, prooccidentală), în ciuda faptului că partida aflată la guvernare este cunoscută pentru atracţia sa faţă de Est.

 

Pe parcursul anului 2006 preşedintele Voronin s-a luptat eroic pentru „suveranitatea RM”, respingând cu hotărâre, conform afirmaţiei Preşedintelui Băsescu, propunerea  României de a ajuta RM să „intre în UE odată cu România”, adică la 1 ianuarie 2007. Cum este bine cunoscut faptul că RM nu ar fi făcut faţă cerinţelor de integrare în UE la capitolul economie (dar nici la cel al reformelor instituţionale, cu regret), e de presupus ca propunerea dlui Băsescu a constat în asistenţa diplomatică (plus, probabil, ceva sfaturi privind aspectele procedurale), în vederea asigurării circulaţiei libere a cetăţenilor RM în ţările UE (România având deja experienţa negocierilor în acest sens).  Aşa lasă să se înţeleagă, în tot cazul, unii comentatori politici.

 

Nu cred ca Preşedintele Băsescu să-i fi propus Preşedintelui Voronin o unire de facto, sau  o renunţare la independenţa Republicii Moldova, cum s-a speculat la un moment dat. O atare mişcare ar fi compromis insăşi aderarea României la UE, în termenii stabiliţi, şi Traian Băsescu nu avea niciun interes să o pună în pericol. Ceea ce România ar fi putut oferi Republicii Moldova era experienţa procesului de negociere (documentată şi arhivată, probabil), a paşilor de urmat pentru obţinerea accesului cetăţenilor  din RM în spaţiul UE, după modelul existent în România de până la aderare. Cred că anume această ofertă, foarte utilă şi foarte generoasă, a respins-o dl Voronin. Nu ştiu pe ce s-ar fi putut baza, respingând-o. Poate o fi crezut că segmentul nemulţumiţilor de după 1 ianuarie 2007  va fi unul neglijabil. Poate că a fost sfătuit de vreun consilier mai puţin priceput că această situaţie de criza ar putea trezi sentimente românofobe, de care ar putea profita.

 

Între paranteze, trebuie spus că guvernanţii noştri merg încă pe ideea, tipică mentalităţii comuniste, potrivit căreia existenţa unui “duşman extern” îi va ajuta să treacă cu bine examenul de legitimitate. De menţionat şi faptul că problema legitimităţii prezintă capitolul pe care niciunul dintre guvernele moldovene de până acum nu l-a putut lămuri, toate confundând, în mod eronat, problema legitimităţii cu cea identitară şi tocmai astfel creând o  criză de legitimitate.

 

Poate că dl Voronin a sperat că diplomaţia moldovenească va fi în stare să negocieze într-un termen foarte scurt nişte condiţii similare cu cele ale României din perioada pre-aderare, evitând astfel situaţia de a fi nevoit să-i mulţumească pentru ajutor României (ştim cât de greu le e guvernanţilor noştri să admită că România este un vecin corect şi sincer).  În fine, se mai pot face şi alte  presupuneri.

 

Cert e că numărul celor afectaţi de restricţionarea accesului pe teritoriul României este mai mare decât se aşteptau autorităţile ambelor state şi că guvernarea de la Chişinău are o misiune grea, de a compensa cumva pierderile (morale şi materiale) suportate  de cetăţenii săi, urmare a refuzului arogant cu care a fost respins ajutorul de la Bucureşti. Pe de alta parte, acele partide politice din Republica Moldova care vin cu un mesaj prooccidental (pro-democratie, pro-România, anti-CSI, pro-NATO, pro-UE) au acum posibilitatea de a-şi estima “auditoriul”. Ceea ce nu e puţin lucru, dat fiind că  statisticile făcute în condiţiile unei crize perpetue a instituţiei opiniei publice în RM nu sunt foarte credibile.

 

 

S-a tot discutat despre votul geopolitic şi discursul politic (predominant) nostalgic şi pro-estic din Republica Moldova. Este de aşteptat ca, de acum încolo, votul electoratului nostru nu doar să-şi menţină caracterul geopolitic, ci să devină din ce în ce mai polarizat geopolitic. Şi electoratul să devină din ce în ce mai interesat de discursul prooccidental. Schimbarea ar putea fi substaţială şi s-ar putea datora acelui segment de electorat din categoria  pragmaticilor. Cu condiţia ca şi România, şi forţele politice proocidentale din Republica Moldova să ia în considerare starea de nemulţumire creată de noile condiţii de trecere a frontierei şi să adopte o atitudine corectă, aşa încât să nu permită acelor forţe antiromâneşti şi antieuropene, care cu singuranţă nu vor pierde ocazia, să profite de situaţie pentru a lansa noi atacuri românofobe în Basarabia.

 

Pentru Flux,

Dr. Argentina Gribincea 

 

16.01.2007

(articol apărut iniţial în ziarul Flux)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

vanilla

lovely damned teenage years

ZurliuBlog

"Trăiesc vremi de nebunie, dar, ca să le-nfrunt, îmi spun: Voi trăi cum mi se cere!... D-aia-s uneori... nebun.."--Goethe

Robson Cezar

"My work exists as an expression of "dar um jeitihno" - the Brazilian notion of "finding a way". For me, art is a means of survival."

CR3W

It's just G.

Blog-ul lui Adrian

Gânduri, şoapte, verbe în strungi şi versuri…

J.J. Anderson's Blog

Someday, what follows will be referred to as “his early works.”

Cafeaua de dimineață

Cuvinte dintr-o ceașcă de cafea

Trubadur prin Avalon

Mi-aș dori ca într-o zi sufletele noastre să se privească de atât de aproape încât atunci când vom clipi să le atingem cu genele.

Гастрономия - просто вкусно

Человек есть то, что он ест.

Drumurile lui Spetcu

Blog de om umblat

II SI CAMASI STILIZATE

Pasiune pentru frumos si traditie

papillon de nuit

On ne voit bien qu'avec le coeur. L'essentiel est invisible pour les yeux.

a dweller's confessions

confessions by a 20-year-old wallflower

CritDicks.com

A precariously critical, humorous take on life’s interactions with food and drink!

Descopera misterele naturii

Discover the mysteries of nature

Tassles Of Intertwined Emotions

Poetry, Quotes & Random Thoughts

dan moldovan

blog de poze

find the details

Interiors news and finishing touches for homes

Doru Braia

Talk Soc

A Dose A Day

Inspirations for Nurses (and non-nurses)

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

Saltarosgarden

A garden of my dreams coming to live!

Comunităţi de Prieteni: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi"

Communities Of Friends - All For One & One For All

Condamnat la prietenie!

Caci mor traind...

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Doina Soltan

"Cele mai frumoase locuri prin care am umblat au fost sufletele oamenilor pe care i-am iubit." Irina Binder

Compendiu de istorie și diplomație

“Vrei să admiri un om? Privește-l din îndepărtare…” - Adrian Sereș -

infinitdegânduri

Loneliness ends with love.

Gheorghe Cuciureanu

În fond despre ştiinţă

prietendevremerea

O vorba buna

…touch my sound…

Where sound can be touched, felt and seen.

Ivano Mingotti

Pagina ufficiale autore

Gheorghe BREGA

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

andreibotnari.wordpress.com/

Andrei Botnari. Photography and travel blog

PoliteiaWorld

Quis custodiet ipsos custodes?

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Anghel

A great WordPress.com site

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Nu poți cumpăra timpul, dragostea și sănătatea cu toți banii lumii

Folclor muzical românesc

„Cântă, măi frate române, pe graiul și limba ta și lasă cele străine ei de a și le cânta!” - Anton Pann

Elena Tănăsescu

Put a little magic in your life

Viva la vida

despre muzica

%d blogeri au apreciat asta: