De ce n-am sta uneori
în faţa unui cămin
ca în faţa unui alter ego?
Dacă ar fi un cămin,
am bea acest vin
împreună,
ţi-aş spune înfrângerile mele,
şi tu ai fi de acord
că vinul are ceva amărui, dar e bun…
Ne-am aminti apoi că nu suntem veşnici
şi că suferinţa este pentru toate timpurile…
La lumina electrică
pupilele ochilor noştri sunt seci,
privirile şi mai distante (ca protejate de acei ochelari
pe care îi poartă adesea politicienii),
înfrângerile mele sunt doar ale mele,
iar vinul are gust comercial…
Şi, poate pentru că nu avem tradiţia de a sta în faţa unui foc,
precum în faţa unui alter ego,
poeţii noştri sunt tot mai trişti,
iar politicienii tot mai departe de adevăr…
(Variantă. Publicat în revista Basarabia, nr 10-11, Chișinău, 1995)
Lasă un răspuns