Cu drag despre Georgia

Probabil, cea mai exotică ţară pe care am vizitat-o este Georgia. Un relief extraordinar de frumos, vegetaţie ameţitoare, mănăstiri vechi şi tradiţii populare de o frumuseţe aparte, o bucătărie bogată, bazată pe varietatea imensă de fructe şi legume produse în Georgia, oameni frumoşi şi foarte deschişi… Ceea ce regret e că n-am reuşit să păstrez legătura cu mulţi dintre cei cu care m-am înţeles foarte bine acolo.  Georgienii sunt caractere solare, calde (unii ar zice chiar fierbinţi.., eu însă am apreciat căldura lor deosebită, sinceritatea şi sensul pe care georigienii ştiu să-l dea prieteniei) .   Mi-e dor, şi azi, de Sofico, o femeie bună ca pâinea caldă…   L a plecare (exista o tradiţie: “o ultimă cafea la aeroport”, înainte de plecare - ceremonia dura cam o oră), am aşteptat  să apară, ca să-mi iau rămas bun. Dar nu apărea. Urcam deja în avion, când m-am auzit strigată… Era Sofico!  Ne adusese… o oală de sarmale georgiene (puţin diferite de ale noastre, dar la fel de bune). Sofico gătea excelent, făcusem schimb de reţete de sarmale, fireşte, şi ea ştia cât de mult ne plac, mai ales că, fiind acolo de mai mult  timp, sarmalele şi plăcintele ei, pe lângă rostul lor esenţial, aveau şi o funcţie psiho-culturală: ne aduceau aminte de casă.  Deşi nu-mi imaginez cum am fi putut lua cu noi în avion acea oală plină cu sarmale, mi-a părut rău că întârziase, mi-a părut rău şi că nu a reuşit să ne transmită  indeitul cadou, pentru că ştiu cât de mult ţin georgienii la tradiţii şi cât de sinceri sunt, atunci când fac astfel de gesturi.

 Ajunşi la Viena, chiar am simţit lipsa sărmăluţelor lui Sofico… Dar la Viena a fost altă poveste…

Am o groază de fotografii din călătoriile mele în Georgia. Adevărul e că locurile sunt foarte frumoase, iar atmosfera prietenoasă, în toate localităţile unde ajungeam, te îndemna să nu ratezi niciun moment petrecut în mijlocul georgienilor. “A rămas vro piatră, lângă care voi să nu fi făcut poze?”, ne-a întrebat una dintre cumnatele mele, când a văzut toate pozele făcute în Georgia.  :)  Nu o să pun aici toate pozele, dar o să mai schimb unele dintre ele, din când în când… Construcţia acestei pagini va mai dura, din această cauză.

N.B. Distrugerile provocate de recentul conflict ruso-georgian  sunt cu atât mai  revoltătoare, cu cât vorbim despre o regiune înfloritoare, până nu demult, din toate punctele de vedere.

Biserici vechi, o arhitectură originală, diverse influenţe culturale care se armonizează perfect, dar şi un spirit de rezisteţă: la timp, la agresiuni şi, mai ales, un puternic sentiment al dreptăţii – în câteva cuvinte, asta ar fi “lecţia georgiană” din acele călătorii…

O biserică  ortodoxă foarte veche… Nu scriu datele aici, pentru că, nefiind sigură de ele, aş putea induce lumea în eroare. Ştiu doar că pozele făcute  aici şi la “mănăstirea din pustiu” reprezintă  unele dintre cele mai vechi aşezăminte ortodoxe din lume…                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                 … …Tbilisi… Ca să nu vă rătăciţi, aşa cum mi se întâmpla mie, o să vă duc numai prin locurile pe care le cunosc bine.   Opera, de exemplu, foarte frumoasă. Dacă în poză am acel aer admirativ pe a care îl luăm numai în călătorii, e pentru că în Georgia chiar ai ce adimra. Altfel, blocurile de locuit au (aveau, cel puţin) amprenta acelui specific stil sovietic, dar clădirile mai vechi denotă o tradiţie culturală care nu se lasă alterată uşor…                                                                    Case vechi din Tbilisi… Monumentul are, la fel, acel “accent georgian”, element stilistic inconfundabil. Dacă reuşesc să găsec o altă poză, cu statui reprezentând nişte personaje literare, sau alta, dedicată cărţii, va fi mai clar ce am în vedere……

Interioarele unor apartamente georgiene vorbesc despre gustul pentru frumos, dar şi pentru confort. Am văzut câteva apartamente rămase aşa cum erau ele în perioada sovietică. Nu se pot compara cu ceea ce puteai găsi la noi, la Chişinău. În primul rând, dimensiunile enorme (în comparaţie cu “norma sovietică”) impresionează…  Apartamentul din imagine a aparţinut, probabil, unui şef. În orice caz, inspira mult respect prin calitatea operelor de artă expuse şi proporţiile sale. Şi totuşi, nu era muzeu, ci casă de locuit…Dacă în poza de mai sus sunt eu? Da, dar mai sunt, dacă vă uitaţi bine, şi tipicele căsutele-restaurant de pe marginea drumurilor, unde poţi servi frigărui de tot felul (tradiţionale pentru bucătăria georgiană) sau acele plăcinte cu carne (de diverse forme şi asezonate cu diferite ingrediente specifice zonei), numite în unele locuri “haciapuri”,  in altele (în Adjaria, de exemplu) fără “h”-ul aspirat de la început… O adevărată seducţie a simţurilor: soarele de vară, verdele din jur şi bucatele tradiţionale servite de întreprinzătorii ţărani georgieni în acele căsuţe de lemn…  Mai încolo, în drumul spre mare, aveam să dăm de un târg de ceramică tradiţională georgiană, care ne-a reţinut pentru câteva ore bune: foarte frumoase acele oale şi ulcele!     

Cu un grup de profesori din Chişinău, la Muzeul Satului din Tbilisi… Da, au şi ei un muzeu al satlului!

Gori, muzeul Stalin (casa şi şcoala în care a învăţat au fost transformate în muzeu). Nu ştiu ce statut are acest muzeu în prezent. Când l-am vizitat noi, era închis… Aş fi fost curioasă să aflu cum tratează georgienii azi problemele mai “delicate” din istorie…

 .

                                                                          * * *

…Căutam Complexul monastic David Gareja, şi un tăran georgian s-a oferit să ne arate drumul. Foarte pitoresc totul: şi georgianul, şi drumul spre mănăstire (deşi i se zice “pustiu”), şi mănăstirea (fondată în sec.6, cu un istoric bogat şi situată, parţial, pe un teritoriu disputat)… Deosebită şi discuţia cu călugării, am plecat de acolo foarte impresionaţi (ne însoţeau şi nişte prieteni din Polonia, încântaţi şi ei de cele văzute)…

Sigur, am intrat în chilii, am “scotocit” peste tot pe unde ni s-a permis…

Pustiul… Da, adevărat, e o zonă cam aridă, în comparaţie cu restul teritoriului Georgiei, care este foarte fertil şi generos. Totuşi, iarba creşte şi aici… Denumirea de “pustiu” este exagerată, după părerea mea…

Marea… Batumi.  Au fost şi zile mai calde, sigur… Pozele cele mai reuşite însă au fost cele făcute pe timp mai puţin însorit…

Da, să nu uit, Georgia mai are şi munte… N-am urcat chiar pe cel mai înalt vârf, dar am luat o cafea la restaurantul de la cea mai mare altitudine… şi am îngheţat bine admirând priveliştea.

Ameţitor… Simţi imediat nevoia unui reper temeinic…

Revenind la Tbilisi… Există un Pantheon al oamenilor de cultură georgieni, care merită să fie văzut, fie şi pentru a învăţa să ne manifestăm recunoştinţa… Monument din Pantheonul georgian, cu elemente tradiţionale.

Pacat că nu am o poză foarte clară cu biserica de lângă Pantheon, dar există vederi cu această biserică, ea fiind foarte cunoscută…Iarna, am vizitat zona Ahalkalaki, locuită în prezent de o minortate armenească  (Ahalkalaki  e şi zona de dislocare a unor trupe ruseşti în Georgia). Regiunea însă e o veche provincie georgiană, care, din câte se pare, mereu a avut o importanţă strategică. Ceea ce se vede în aceste poze este un întreg oraş (inclusiv cu fantână, izvor în interior), săpat în stânci, în care georgienii se adăposteau în timpul invaziilor duşmane. Mie mi-a fost încredinţată cheia oraşului rezistenţei – doar pe perioada cât a durat excursia, fireşte.

O  panoramă a oraşului Tblisi, vedere din Pantheon…

… culorile vechiului Tbilisi… Zidurile vechiului Tbilisi………Toamna, în parc… E un parc plin cu statui, cu care îţi vine să comunici…

Plecarea a fost un fel de moarte, vorba poetului… Nu, nu plângeam, mă feream de soarele generos al Georgiei. Ceea ce nu înseamnă că nu eram tristă…Georgia este o regiune care te inspiră, îţi dă o stare de poezie, aparte, are un farmec deosebit… Şi o istorie cel puţin la fel de complicată şi, pe alocuri, tragică. Multe mi-au plăcut în Georgia, de la fenomenul polifoniei, elementul caracteristic al cântecelor tradiţionale georgiene, până la culorile adânci preferate de pictorii georgieni sau tradiţia de a spune toasturi lungi… Aş vrea să revăd acele locuri şi, mai ales, aş vrea să le ştiu la adăpost de ameninţări şi agresiuni, de care au tot  avut parte în ultimii ani.

P.S. Vorbind despre agresiunea rusească în Georgia, cred că acest film de pe youtube, postat de VictoRoncea, este suficient pentru a ne da seama ce înseamnă în limba ”fratelui mai mare” cuvântul “iubire” (este bine ştiut faptul că, nu tocmai demult, se tot vorbea despre dragostea/ marea prietenie între poaporele rus şi georgian – şi.., acum unde e, unde s-a dus?..). O să-l citez pe Evg.Evtuşenko: “A vedi tak liubea, i zaduşiti mojno” (“Iubind atât de mult, poti să-i sufoci”)…

————–

Poze noi din Georgia.