De Crăciun la Viena. O mică vacanță de Paști la Roma. Revelionul la Paris…
Despre o călătorie la Viena sau la Paris nu se poate vorbi în două cuvinte. Despre Louvre s-ar putea scrie pagini întregi. Despre arhitectura Vienei la fel. Şi despre atmosfera Parisului, şi despre românii întâlniţi, întâmplător, la Paris… - toate ar fi subiecte interesante, după părerea mea. Poate cu altă ocazie… Dar câteva poze tot o să pun aici, pentru că prea sunt frumoase imaginile care mi-au rămas în amintire, ca să nu încerc să reproduc măcar o parte din acea frumuseţe…
Viena…
Viena, centrul istoric… 
…
Viena, teatrul liric… 
La o cafea între “curse”…
Şi din nou colindăm străzile Vienei, luând, cand îngheţăm prea tare, câte o cafea sau un păhăruţ mic de vin fiert condimentat. Dacă n-ar fi trebuit să plecăm în scurt timp, cred că mi-ar fi fost mult prea greu să mă despart de acest muzeu al arhitecturii. Rapiditatea cu care s-au întâmplat toate m-a salvat de la un şoc al despărţirii…
…
…
Viena în ajun de Crăcium
Pom de Crăciun şi atmosferă de sărbătoare în centru Vienei…
* * *
…O vacanță de Paști, la Roma…
… Un argument frumos al vechimii noastre – Columna lui Traian.
Roma, Columna lui Traian
…
…
…
…
…
Celebra Gardă Elvețiană Pontificală de la Vatican
Piața San Pietro… Toată lumea îngrijorată de starea Papei Ioan Paul al II-lea (1 aprilie 2005)…
Piața San Piedro
…
Cupola Bisericii Sfântul Petru (fragment)
…
De Paști la Roma...
…
* * *
…De Revelion, Parisul e şi mai “al luminilor”, e numai lumini… 
Le Louvre…
…
În două săptămâni de şedere în Paris, abia dacă am reuşit să vedem jumătate din muzeele pe care am fi vrut să le vizităm… Muzeul cu maşini de epocă l-am văzut, totuşi…
Renumitele poduri pariziene, frumoase şi iarna, şi chiar pe vreme foarte urâtă… 
Fier şi sticlă: un ”cadou” rusesc – unul dintre cele mai vechi şi mai îndrăgite de către francezi poduri ale Parisului… 
Notre Dame de Paris…
… descrisă inegalabil de Victor Hugo: “Vaste symphonie en pierre, œuvre colossale d’un homme et d’un peuple, produit prodigieux de la cotisation de toute les forces d’une époque, où sur chaque pierre on voit saillir de cent façons la fantaisie de l’ouvrier discipliné par le génie de l’artiste; sorte de création humaine, en un mot, puissante et féconde comme la création divine dont elle semble avoir dérobé les doubles caractères: Variétés et Eternités.”
Şi, bineînţeles statuia lui Charles de Gaulle …
Un mic bar pe Champs Elysees, unde am fi vrut să revenim, eventual cu prietenii, mai ales pentru tablourile şi culorile extrem de curajoase în care a fost decorat …
* * *
N-am “întâlnit”, în cele două săptămâni de colindat Parisul, acea “La Boheme” din cântecul lui Charles Aznavour (nici oraşul din cântecele lui Joe Dassin sau Mireille Mathieu)… Aş repeta experienţa, pentru a cunoaşte adevăratul Paris, cel care a inspirat pasiuni şi… poeţi.
* Per angusta ad augusta!
Declaraţia
As fi vrut sa fiu le bossu, Esmeralda…in fata la Notre Dame…
Şi eu am clipe în care mi-aş dori să mă teleportez în acel timp şi în acel spaţiu, ca să revăd acele minuni ale Parisului. Când te afli într-o astfel de călătorie nu-ţi prea dai seama de valoarea acelor momente, eşti mult prea absorbit de realitatea devenită, brusc, mai consistentă decât de obicei. Abia peste un timp poţi reevala acea porţiune de timp, trecând-o prin grila memoriei, “liniştită”, “aşezată”, “reîmpământentită”…
Pentru inceput as vrea sa-mi exprim parerea generala despre acest blog-neobisnuit, interesant si atragator. Am citit aproape toate versurile, unele chiar le-am recitit-duioase si pline de tristete totodata,suflet ratacit…Am “calatorit” virtual prin Georgia, Armenia, Europa…din pacate nu toate pozele le-am putut vedea, inteleg blogul este “in constructie”, sper pe viitor sa-mi continu “calatoria”. Cam atat pentru inceput,ceva mai tarziu ma voi opri mai detaliat la unele momente pentru a le comenta sau pur si simplu voi incerca sa incheg o discutie.
Felicitari, multa bafta si pe curand.
Mulţumesc, Sunday-Rose, pentru încurajări, şi… abia aştept comentariile tale!
P.S. Da, Blogul meu este departe de a fi complet (ideea era să existe o “istorie” – înainte de a începe să postez articole “de moment”), dar mă interesează părerile cititorilor (inclusiv cele critice, bineînţeles), deaceea vă invit să intraţi şi să vă spuneţi părerile, impresiile, gândurile (orice părere, atâta timp cât nu conţine limbaj licenţios sau spam, va fi publicată şi – pentru mine personal – de mare folos).
Mă îngrijorează că nu se pot deschide toate pozele. Mi-au mai spus şi alţii despre asta, dar, deocamdată, nu-mi pot da seama ce anume nu merge… O să caut o soluţie.
foarte frumos si pacat ca noi romanii nu avem bani ca sa vizitam tari straine sa ne facem concedii in strainatate
Ei, nu cred că toți românii sunt în situația asta. Dimpotrivă, se pare că tocmai pentru că nu prea au bani, unii români pleacă peste hotare, să muncească, ajungând astfel să cunoască alte țări. De fapt exact acesta a fost și cazul nostru, am vizitat aceste țări, de cele mai multe ori, în calitate de soție a unui angajat al unor organizații internaționale (OSCE, ONU, din nou OSCE)…
Altfel, e adevărat, o vacanță bine organizată este și plăcută, și relaxantă, și instructivă. Călătoriile, fără doar și poate, sunt cel mai captivant mod de petrecere a timpului liber. Aș prefera să nu ies la restaurant un an întreg, sau să nu cheltuiesc pe fleacuri (precum țigări, alcool, dulcuri, fast-food etc,), dar să economisesc bani pentru o vacanță în care să văd locuri noi…
revelion 2011 in Castelul Banffy descopera vacanta romaneasca in anul urmator de revelion.Asa ajutam turismul intern.