nu ma aşteptam să fie atât de… a nordului,
nu ma aşteptam să fie atât de transparentă,
aproape respirabilă! aproape de ochii mei îndrăgostiţi
de profunzimile albastre…
o paraşută i-a spart infinita oglindă!
ahhhh! şi eu crezusem că e… marea
Haga, 2006
* Verba volant, scripta/facta/ manent.
* Veritas odium paret.
* Multum, non multa!
* Mens sana in corpore sano!
* Nulla dies sine linea.
* Ubi concordia, ibi victoria.
* Vita brevis, ars longa.
* Vulnerant omnes, ultima necat.
* Prosit
Parlamentul European
Întru memoria tuturor celor cărora le datorăm viața noastră… Ciudat, nu pot insera filmulețe de pe youtube… Nu-mi rămâne decât să postez linkuri: watch?v=fMhgTVlKoTk&feature=related
Nu e o noutate. Dimpotrivă, este ingrijorător de veche această situație. Publicistul Constantin Tănase ( dar nu numai dumnealui) a îndrăznit să critice un post de televiziune de la Chișinău care își bate joc de limba română cam de pe când a fost înființat (apropo, aparent, pe bani din dreapta Prutului, dar cam… obscuri). În loc [...]
Îmi aduc aminte de sfaturile bunicii mele Elena: să nu te grăbești să spui ceva de rău (pentru că odată spusă, vorba rea nu o poți retrage, oricât de mult și de sincer ți-ai cere scuze – poți obține iertare, dar nu și ștergerea efectului celor spuse), și invers: dacă vrei să spui un cuvânt [...]
Nopțile seamănă cu o scenă de teatru. Sau cu o sală de cinema… Eu, care nu rețineam niciun vis, te visez, acum… Tu – lumină, printre flori și lumini. Nu există umbrire sau întunecare. E o grădină colorată de raze, în care umbra nu e agățată de lumină ca trena de rochia unei regine… Porți culorile mele preferate și e o dulce strălucire [...]
Reblogged from Era Multimilor: Întunericul, Vidul, Nimicul sunt metaforele unei dimensiuni ancestrale în care viața renaște. Dacă este acceptat Vidul adus de abandon, “adio” nu este altceva decât o sursă de progres, de renaștere, de noi oportunități pentru viață. Dacă opunem rezistentă, dacă regretăm ne vom teroriza ani de zile. Da, e necesară prăbușirea în [...]
CiGriArg
Declaraţia
Mersi, Tibi (si Erasmen, desigur)!