Daily advice

Reblogged from Playground:

http://m.facebook.com/sungazing1

În albastră seară am ajuns

Am mai pus eu această melodie? Nu țin minte…

Succes, dragi români eurovizionari! :)

Din câte am văzut, anul acesta la Eurovision se pune accentul pe fuste și pe catalige. Fustele sunt lungi, spre deosebire de alți ani, atât de lungi, încât, pentru a fi etalate în toată splendoarea lor, unii concurenți au apelat la picioroange. Dincolo de asta, rămâne de văzut ce și dacă va mai fi ceva nou. În plan politic nu mă aștept la noutăți, ar fi de preferat ca cele două țări românești să se susțină reciproc, așa cum ne-au obișnuit în ultimii ani, demonstrând că cel puțin în plan muzical nu au nimic de împărțit. Glumesc, bineînțeles, alta ce aș mai putea face! Să plâng de dorul unei melodii extraordinar de frumoase? N-aș vrea, azi avem destule motive, dintre cele mai serioase, de a (ne) plânge…

Mă bucură faptul că reprezentanta Republicii Moldova, în ciuda numelui său deformat din nu știu ce rațiuni iraționale, a ales să cânte în română. Melodia ei, deși cam monotonă, după părerea mea, dar foarte complicată, după părerea unora pe care nu pot să nu-i cred, câștigă mult mai ales prin faptul că interpreta pronunță frumos cuvintele limbii materne. Lauda asta ar putea părea paradoxală, dar nu e – pentru cine cunoaște ce raritate e această calitate printre cântăreții noștri. Din păcate, nu e!

Iată de ce îi urez succes Alionei (adică Ilenuței) noastre, dar și lui Cezar (al nostru și el). Îi voi urmări mâine, când se va marca la Chișinău Ziua Europei (cu întârziere, „pe stil vechi”, vorba unuia bun de glume – și doar pentru că, pe 9 mai Piața Marii Adunări Naționale, singura piață potrivită pentru manifestări ample din Chișinău, a fost ocupată de cei a căror armată ocupă și azi un sfert din teritoriul Republicii Moldova).

Deci… succes, dragi români eurovizionari!

* * *

P.S. Zilele trecute am asistat la o adevărată avalanșă de declarații absurde și eurosceptice, în legătură cu această amețitoare criză politică, prin care ne e dat să trecem. Paradoxul constă în faptul că am fost nevoiți să ascultăm tirade antieuropene de la liderii unei componente a AIE, alianță care și-a propus drept scop să ne „integreze europenește” în Europa. Uneori, nu zic nu, poate că e bun și euroscepticismul, în doze mici, dar, când acesta întrece niște limite de bun-simț, îmi aduc aminte de o discuție cu un voluntar care făcea de gardă în Orășelul Libertății, prin 2001-2002, în timpul protestelor anticomuniste: „Știu că și occidentalii au multe păcate (cine nu le are?), dar de ei, cel puțin, încă nu m-am săturat, ei n-au venit aici să ne deporteze, să ne ucidă, să ne ia pâinea de la gură și să ne înstrăineze limba.”

Bine, mâine cu toții vom fi eurovizionari: vom urmări acest concurs, mai mult geopolitic decât muzical, și ne vom bucura de prezența spiritului european în casele noastre. Hârtia de turnesol pentru un adevărat adept al integrării noastre în familia europeană însă nu e Eurovisionul, ci atitudinea pozitivă față de ideea apropierii de NATO. Eurovizionarismul, altfel spus, ar fi eurooptimismul în raport cu ideea de afiliere structurilor euroatlantice.

Niște vectori...

Reblogged from GriArg:

Până nu demult,

Bunicilor și părinților mei

Le era frică de cuvinte,

Care erau niște vectori ai speranțelor lor,

Și ei aveau dreptul să spere

Numai până la mijlocul râului...

 

Și mie mi-e frică de cuvinte,

Care sunt niște vectori ai desperărilor mele,

Și eu am dreptul să desper

Până la celălalt mal

Al oceanului...

(Variantă. Publicat și în revista Contrafort, Anul IV, Nr.4(30), Aprilie 1997)

În amintirea bunicilor mei și a altor victime ale sistemului comunist.

Poduri din și spre… noi înșine

Vin din eternitate, prin imaginea folclorică, sunt exploatate în tot felul, inclusiv în literatura tuturor timpurilor (și a tuturor popoarelor), iar în folclorul românesc simbolizează trecerea spre veșnicie. Podurile din pânză, din metafore,  din nume, din simboluri, din amintiri, din lecturi, din piatră, din poezie, din poezie cântată, din lexeme, din foneme, din cruci, din sfere, din pătrate, din triunghiuri (fie și amoroase, doar unele dintre ele! ), din frunze, din spini,  din Ghimpi!, din flori,  Poduri  de flori din poduri de flori! –  vin  din sinele nostru, ne conduc spre noi însine, îndulcindu-ne accesul în eternitate…

* * *

* * *

Învierea

Reblogged from Gradina de hartie:

Isus murise.  Doi oameni , dintre  neştiuţii  care crezuseră-n El,  se-ndreptau spre Emaus, o mică aşezare aflată la câţiva kilometri de Ierusalim. Mergeau către Emaus sau către neant. Îşi pierduseră  toate visele şi orice entuziasm.  Nu mai puteau crede în nimic. Lăsaseră totul pentru El, îl urmaseră zi şi noapte, speraseră că avea să elibereze lumea de rău, credeau că nu-i va părăsi nicicând.

Read more… 504 more words

Sunt multe articole interesante printre postările prietenilor mei... Am ales câteva doar (nici n-am cum să preiau chiar atât cât aș dori), în speranța că cine vrea să citescă va avea acces la toate, pentru că e o legătură permanentă între blogurile noastre. Vă invit, deci, să explorați aceste legături. Lectură plăcută!

Privighetori din țara mea

Geta Ciorici

Sunt voci pe care nu le pot uita (și am dezvăluit motivele aici)… Acum câțiva ani nu se găseau pe internet decât două sau trei informații, zgârcite, despre aceste două privighetori (surorile Ciorici), pe care le-am admirat mereu, mai ales pentru un foarte fin simț al limbii (completat de o dicțiune exemplară, lucru nu tocmai des întâlnit pe la noi), dincolo de vocile foarte frumoase.

Această melodie am tot căutat-o, și am găsit-o într-un târziu,  prea târziu… Azi postez această bijuterie din perioada adolescenței mele în memoria Getei Ciorici…