Periodic, Bucureştiul găzduieşte unele evenimente de importanţă excepţională şi, astfel, serveşte drept platformă de lansare pentru  declaraţii care trasează nişte vectori esenţiali pentru înţelegerea subiectelor de politică internaţională. Dincolo de semnificaţia simbolică a vizitei înaltului oficial american la Bucureşti şi de cele câteva idei care vin să confirme speranţele celor care aşteaptă o implicare a SUA în Europa de Est, a mai fost o idee deosebit de interesantă, care trebuie reţinută în mod neapărat, după părerea mea. Joe Biden a spus, în cadrul conferinţei de presă de la Cotroceni, că SUA salută transformările democratice care au loc în această regiune şi, în acest contexct, că Republica Moldova va fi membră NATO, atunci când va fi pregătită pentru acest pas.*

P.S. Am auzit/citit mai multe comentarii care încearcă o minimizare a importanţei recentei   vizite a vicepreşedintelui american, opinie pe care nu o împărtăşesc. Iată o analiză din Ziua, confirmând că această vizită a lui Joe Biden la Bucureşti este un semn clar al sprijinului american pentru România: Vizita domnului Biden: o clarificare şi o lecţie (Ziua, nr.4674 din 24 octombrie 2009). – 14.10.2009

———–

* - am scris această notă îmediat după conferinţa de presă de la Cotroceni, transmisă în direct de mai toate posturile de ştiri din ţară. Remarca vicepreşedintelui SUA mi s-a părut extrem de importantă, aşa încât am deschis blogul meu, în ciuda problemelor de conexiune pe care le am în ultimul timp… Iată şi o ştire de pe HotNews, referitoare la acelaşi subiect, unde dl Joe Biden este citat cu următoarea afirmaţie: “Ajutam acum la stabilizarea economica a Moldovei, pe care speram sa o vedem cat mai repede in structurile euro-atlantice”. 

** – iată filmul cu Declaraţia dlui Joe Biden despre care am scris (R.Moldova este menţionată la minutul 5.35 – 5.55, între punctele vizând Afganistanul, chestiunea geostrategică a regiunii şi problema securităţii energetice – cred că mai clar decât atât nu se putea spune că RM are “undă verde” şi şanse reale de a se integra în structurile euroatlantice):

 

O melodie extrem de frumoasă, într-o interpretare de excepţie…

2009 încă nu s-a sfârşit, dar, cu siguranţă, vom spune  că a fost un an al tristeţii, al eroismului impulsionat de desperare, al pierderilor irecuperabile. Mă refer, în primul rând, la sacrificiul tinerilor care au protestat pe 7 aprilie şi au fost trataţi de organele de forţă nu ca nişte cetăţeni cu drepturi depline, ci ca nişte infractori, vinovaţi de faptul că nu erau de acord cu cei de la putere,  la represiunile absurde operate de PCRM, care a găsit de cuviinţă să “pedepsească” românismul, în ansamblu, pentru eşecul guvernării sale, dar şi la alte pierderi pe care le-am suportat în acest an, printre care Grigore Vieru şi Andrei Vartic…

[Paranteză. Sigur că avem şi motive de bucurie. Tristeţea nu poate fi absolută, ea poartă o trenă luminoasă după sine, astfel sfidând zădărnicia lumii şi redând un sens ideii de sacrificiu (probabil, dacă nu ar exista sacrificiul, nu am şti să preţium fericirea, lumina, adevărul). Trena de lumină peste întunericul minciunii, al demenţei autoritare şi al morţii este memoria noastră...]

Azi, la 20.00, în mai multe oraşe româneşti, sunt comemorate victimele evenimentelor din 7 aprilie. Un simplu gest de solidaritate, care vine să infirme “teoriile savante” despre neunirea “în cuget şi simţiri” a românilor

Tehnologia modernă a învățat să deducă unde a fost făcută o fotografie, analizând imensa cantitate de poze disponibile pe web. Așa se spune, cel puțin, cu referire la Google, care demonstrează metoda de analiză a imaginilor:

Where was the picture taken? http://tech.yahoo.com/blogs/null/145617?comment_start=6&comment_count=20#see_comments

Un cântec răvășitor, cântecul înstrăinaților, care suntem fiecare, într-o măsură mai mare sau mai mică…

… nicicând toamna

n-a mai fost așa de trsită…

O melodie care a odată a făcut furori, dar care place și acum…

Din nou… Tudor Gheorghe…

Știu că sunt compatibile (florile și muzica) și că se armonizează perfect . Nou este doar felul/stilul în care le combină lumea… Acum le-am găsit ”asamblate” pe youtube și… transmit mai departe, că așa se cade. :)

Anastasia Lazariuc, Orele.

Un pretext pentru a reveni la obiceiul de a scrie (no(p)tițe) pe blog…

În ultimul timp s-a vorbit extrem de mult despre similitunile dintre nazism și comunism. Cine ar putea ști mai bine decât noi că asemănarea dintre cei doi foști ”rivali” este îngrozitor de mare? Ieri recomandam o emisiune din seria Istoria în mișcare, foarte interesantă, din punctul meu de vedere. Aș mai putea adăuga și altele, de exemplu, emisiunea dedicată acestei zile de la Europa Liberă.

Recent, printr-o rezoluție a AP a OSCE  23 august a fost declarată zi de comemorare a victimelor celor două regimuri genocidare: hitlerist și stalinist. În sfârșit, se spune lucrurilor pe nume. Poate nu va trece mult, și Rusia va fi forțată să plătească despăgubiri și să-și ceară scuze, așa cum a plătit Germania. Până atunci, IERTĂM, dar NU UITĂM.

P.S. Inserez aici câteva lunk-uri spre articolele mele, referitoare, într-un fel sa altul, la tema victimelor pactului dintre Stalin și Hitler:

P.S. O discuție interesantă pe marginea unui articol la fel de interesant despre ziua de 23 august…

Emisiunea Istoria în mișcare de astăzi ar trebui ascultată de cât mai multă lume.

Tudor Gheorghe

Este o vorbă, care se pare că ne-a marcat destinul (geo)politic: bătaia-i din rai, se zice prin părțile noastre…

Zilele trecute, fostul consilier prezidențial Sergiu Mocanu povestea că polițiștii care îl anchetau erau indignați/mirați de faptul că acțiunile poliției noastre au scandalizat opinia publică, internă și internațională, pentru că, așa cum au confirmat mai mulți martori, bătaia și tortura sunt practici obișnuite ale instituțiilor noastre de ordine. Iată un film (găsit întâmplător pe youtube), care nu face decât să reconfirme acest lucru trist, atestat și ne ONG-urile care monitorizează situația drepturilor omului, de altfel.

* - interesant de citit, mai ales, comentariile de  youtube, referitoare la acest clip.

Glumesc. Nu are nicio legătură cu publicitatea electorală. Este un film absolut nou, cu imagini nou-nouțe din centrul Chișinăului, care - am observat și de data asta - mereu se schimbă (nu neapărat spre bine), dar rămâne, printr-o minune, la fel de poetic. Așa se explică tonalitatea romantică a acestui filmuleț, care începe o serie de povestioare despre orașul meu natal…

 

 Julio Iglesias & Jeane Manson – Moliendo Cafe 1977 (RIP BY ENORME72)

Declaratie de Dragoste

Izvorul Nopții. Florin Bogardo

În ultimul timp am tot avut de comentat despre probeleme noastre (dacă sunt atât de multe și de mari!), legate de criza politică și, implicit, de cea identitară. Am atins și problema xenofobiei, inclusiv în rândul minortarilor, unii dintre care sunt românofobi. Altfel, românofobia fiind o politică de  stat în R.Moldova (încă din perioada sovietică), nu e de mirare ceea ce se întâmplă. Dimpotrivă, ar fi ciudat să nu avem defel xenofobie - într-o societate, care este atât de departe de standardele democratice. Minortarii însă nu sunt cu toții românofobi (cred că cel mai grav aspect este românofobia instituționalizată (românofobia de stat), nu manifestările sporadice ale unor adolescenți aflați la cheremul hormonilor). 

 Iată un exemplu de atitudine echilibrată față de problema direcției în care ar trebui să se îndrepte R.Moldova (un sondaj RFI). Trebuie menționat că nu este o atitudine excepțională printre minoritarii din R.Moldova. Admit că nu este nici cea mai frecvent întâlnită, dar nici singulară nu este (câteva nume care vin să confirme ideea că am avut un suport substanțial din partea unor minoritari, în lupta noastră pentru emanciparea de sub tutela sufocantă a Kremlinului: Ion Dumeniuc, Demir Dragnev, Victor Grebenșcikov, ca să nu menționez poeți, artiști, profesori, din rândul minoritarilor, care, prin atitudinea lor onestă, echilibrează balanța relațiilor interetnice din R.Moldova, alimentându-ne speranța că normalitatea și civilizația sunt un obiectiv accesibil/realizabil pentru noi). Există destule exemple care îmi dau temeiul să cred că minortățile din R.Molodva nu reprezintă un impediment în mișcarea pro-UE (și pro-NATO) a RM, și nici în calea refacerii unității spațiului cultural românesc. Principalul impediment este de natură (geo)politică, strategic și, probabil, economic - nu intercultural (sau interconfesional).

 

Bunica Elena știa o mulțime de romanțe și cântece pe versuri de Eminescu, Alecsandri, Goga, Bolintineanu, cântece folclorice, cântece patriotice, balade, elegii etc. Nu mai spun că mereu avea o poveste pentru cei mici sau sfaturi înțelepte pentru cei mai mari… 

Unul dintre cântecele cele mai îndrăgite de bunica:

 

* – Această notă este o continuare a celei din 15.08.09: Cărare de lumină.

Pagina Următoare »