Primăvară

23 Aug

Sfârșit de august. Primăvară, deci…

True Detective – The Angry River

22 Aug

Norocul de aseară

21 Aug

În același troleibuz (nr.22), unde se mai discută despre literatură (dacă vă amintiți, am povestit, impresionată, despre eveniment), doi adolescenți (apartent normali, dar, după cum se știe, aparențele înșală) își tot schimbau locul, profitând de ceva mai mult spațiu liber decât de obicei. Culmea obrăzniciei însă a fost felul în care se distrau, scuipând peste geam în oamenii din stradă. N-am de unde ști dacă viitorii „domni tovarăși”, care erau atât de entuziasmați de„creativitatea” jocului lor, încât, la un moment dat, au început a-și exprima emoțiile cu voce (extrem de) tare („Mi s-a uscat în gură!” („U menia aj vo rtu vâsohlo!”), s-a plâns unul dintre ei, iar altul i-a arătat și cât de uscată îi este limba!), aveau vreo „maladie onorabilă”, din categoria TBC spre exemplu,  de „distribuit” sau dacă așa au fost instruiți de părinți să procedeze, atunci când sunt scăpați în spațiul public, tot ce știu e că protestele mele au fost tratate cu uimire (!!!) de puținii pasageri din troleibuz și de conductorul plictisit. Telefonul mi se descărcase, altfel aș fi profitat de el ca să-i filmez. Ca un exemplu de urmat pentru alți adolescenți fără minte. :)

* * *

Am avut proasta inspirație să încerc un detergent nou. Tot aseară. Nu mi-a plăcut mirosul, mult prea strident. Când a fost să clătesc tot și să scap, într-un sfârșit, de aroma nedorită, s-a oprit apa. A trebuit să suport noul parfum până aproape de dimineață, când s-a dat apă la robinet. N-am visat nimic, pentru că n-am dormit. Ceea ce e bine, altfel aș fi visat ceva inspirat de mirosul halucinogen al detergentului (culmea, recomandat de o prietenă!). :)

* * *

La Moscova, pe Tverskaia, am văzut adolescente bând șampanie din sticlă, într-un colț nu foarte ascuns de ochiul moscoviților, impasibili, probabil obișnuiți cu astfel de scene. Aseară, trecând pe lângă berăria de la colțul blocului meu (acel colț de bloc ce miroase mereu a bere ieftină), am văzut adolescente bând bere din sticlă. Deci, e adevărat ce îmi zicea un cunoscut: „Ale noastre sunt de preferat:  „ieftine și bune”!”

* * *

Tot aseară, în supermarketul nr.1 (de pe Dacia, dacă doriți senzații tari, puteți încerca și voi!) am găsit un căruț-ninuni: scotea un zgomot infernal, la orice mișcare, de-ți venea să-ți iei lumea în cap. N-am mai avut răbdare să-mi fac toate cumpărăturile. Am mers imediat să-l schimb, dar am dat peste altul la fel de „muzical”.  Am renunțat…

No, probabil că așa mi-a fost norocul aseară. Să-l încerc și în seara asta?  :)

* * *

Publicat și pe stirilocale.md

Răsai, Lumină Lină!

15 Aug

15 august a fost mereu o dată fericită în familia noastră. Oricât de departe am fi fost, ne străduiam să ajungem pe 15 augiust, de Sfânta Marie, acasă, pentru că era ziua de naștere a bunicii Elena și ziua în care sărbătoream într-un mod special, cântând, cu toții, cântecele învățate, în copilărie, de la ea… Acum, când nu mai am lângă mine chipurile dragi ale acelor suflete frumoase, revin la casa bunicilor din amintire, ca atunci, și sărbătoresc acele melodii și, prin ele, sufletele dragi ale acelor chipuri frumoase.

* * *

Rugăciune
Mihai Eminescu

Crăiasă alegându-te,
Îngenunchem, rugându-te,
Înalţi-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie,
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, maică preacurată
şi Pururea fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila sfântului,
Facem umbră pământului
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor,
Ascultă a noastre plângeri
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Şi pururea Fecioară,
Marie!

* * *

Troleibuzul nr.22

10 Aug

Șocant! În troleibuzul nr.22 se discută despre literatură! Nu știu la ce post să trimit știrea, și iată că mă grăbesc să o pun pe blog! :)

Aseară în stația de troleibuz. O domnișoară și un domnișor, probabil studenți, probabil îndrăgostiți (și sigur foarte tineri), discutau despre romanul Temă pentru acasă. Făptașii pot fi ușor identificați: ea șatenă, cu părul foarte lung, lăsat pe spate, discret-cochet (ă), cu o siluetă foarte delicată, purtând o rochie scurtă albă, cu flori mici, albastre. El, brunet, ceva mai înalt decât ea, cămașă albă și blugi…  Ambii foarte frumoși, zâmbitori și serioși în același timp. Am asistat doar la începutul polemicii (inițiată de el: „Ai citit Temă pentru acasă? Cum ți s-a părut?”). Nu știu la ce concluzie au ajuns… Cert e  că mai există și în aceste zile tineri care discută despre literatură. Seara. În stație. Și apoi, preț de vreo trei stații (până să cobor eu). În troleibuzul nr. 22!

Și când mă gândesc mai bine, acum… foarte mulți ani, pe același traseu, în autobuzul nr. 3, discutam și eu despre literatură. Cu …n! De notat că tradiția se menține, în ciuda crizei!

* * *

P.S. Da, și altă știre șocantă: tot aseară, la o terasă, prietena mea, M., la fel studentă, la fel, foarte frumoasă, discuta cu un prieten, D. (ambii foarte zâmbitori și serioși în același timp!), și tot despre… literatură! :)

P.P.S. Șocuri de vară! :)

* * *

Șocuri preluate și de Stiri Locale :)

 

Toamna derinocerizării noastre

1 Aug

În perioada de „domnie” a agrarienilor (adică a Partidului Democrat Agrar), un cunoscut epigramist de la Chișinău a scris câteva strofe despre o vacă, numită Manea, care s-a pierdut, și s-a zvonit mai apoi prin sat că ar fi fost văzută la Chișinău, în Parlament. Întâmplător sau nu, în parlamentul de atunci era un deputat pe nume Manea, care a reacționat iritat, dând în judecată publicația Literatură și artă, în care apăruse epigrama ofensatoare. Publicația a fost nevoită să-i prezinte scuze deputatului, iar autorul epigramei a mai adăugat o strofă la buclucașa sa operă, strofă care se termina cu o concluzie îmbucurătoare: „Vaca Manea s-a găsit!”, făcând aluzie la ridicolul situației, în care deputatul agrarian s-a autodenunțat, recunoscându-se în eroina epigramei.

În toți acești ani de existență a Republicii Moldova, Parlamentul nostru a fost o inepuizabilă sursă de umor, voluntar și nu tocmai, astfel încât distracția ne-a fost garantată mereu. Nu și siguranța zilei de mâine, nu și drepturile elementare. Spre exemplu, xenofobia este condamnată, cazurile de xenofobie fiind, uneori, pedepsite (a se vedea cazul profesorului Victor Cravcenco), dar nu și atunci când xenofobia este de fapt românofobie (a se vedea numeroasele ieșiri românofobe ale unor așa-ziși istorici, invitați la diverse posturi de televiziune în calitate de „analiști politici”). Legile noastre sunt atât de imperfecte, încât funcționarea lor este problematică, dacă nu imposibilă, ele fiind sabotate de greșelile, intenționate sau neintenționate, prezente în textele legislative. Cel mai elocvent exemplu în acest sens este contradicția dintre textul Declarației de Independență și Constituție, primul text consacrând în cel mai clar mod termenul „limba română”, iar Constituția venind să-i opună acestuia termenul de „limbă moldovenească”. Cu regert, Legea care stă la baza legislației noastre este o mostră de text votat de niște oameni agramați, dușmani ai științei, text care ne-a blocat, pentru mult timp, proiectul de edificare a unei societăți civilizate.

Cum s-a putut întâmpla ca în Legislativ să ajungă oameni atât de iresponsabili? Alegerile noastre sunt o formă de perpetuare a vechilor structuri, sovietice, prin acele metode perimate, moștenite de la vechiul sistem de selectare a „exponenților poporului”. Aparent, s-au schimbat unele lucruri: avem pluralism politic și dreptul la libera asociere, dar nomenklatura sovietică s-a adaptat în mod miraculos acestor noi condiții, profitând de miopia opiniei publice. „Politica este o curvă bătrână, care are mereu nevoie de oameni virgini”, ca să citez o replică celebră din piesa Titanic Vals de Tudor Mușatescu. Pe orice listă de partid intră un „virgin” (un candidat necompromis) sau mai mulți, având rolul de „locmotivă”, trăgând după sine câteva zeci de personaje mai mult sau mai puțin cunoscute, care, altfel, n-ar avea nicio șansă să fie alese. Personaje care își folosec apoi influența în scopuri personale, de cele mai multe ori antagonice cu interesele celor pe care sunt chemate să-i reprezinte.

Știu, veți zice: dacă asta e regula jocului, înseamnă că de vină e democrația! Ei bine, nu e. Legile noastre depind de fiecare vot din Legislativ, de fiecare argument spus sau omis, de fiecare minciună, de fiecare intrigă țesută în culisele acestei instituții, care ar trebui să întrunească floarea societății, nu penali care se ascund de justiție în penumbra imunității parlamentare. Altfel, obținem nu doar un parlament al „rinocerilor” ionescieni, ci și legi întocmite astfel, încât să promoveze „rinocerita”. Atâta timp cât listele de partid vor continua să fie niște ascunzișuri pentru „rinoceri” (alteori, nu „rinoceri”, ci doar niște „vaci rătăcite”) nicio reformă nu va fi posibilă în societatea noastră, afectată și ea de „sovietiă” acută. În România, procesul de „derinocerizare” a început. Cu întârziere, e adevărat, dar deja există rezultate, fapte. La noi? Nimic. Suntem într-o situație demnă de o nouă piesă de teatru: toată lumea bună ne dorește succes în frumosul nostru „proiect european”, dar succesele reale întârzie să se manifeste, parcă stând să vadă dincotro bate vântul geopolitic.

Nu mă voi opri asupra recentelor scandaluri din Parlament. Sper ca acestea să trezească alegătorul, dezgustat și apatic, și să-l mobilizeze. Aș vrea să cred că există deja în societatea noastră un nucleu sănătos, din societatea civilă, care va studia cu atenție listele pe care, în toamna care vine, partidele politice ni le vor propune. Vreau să cred că și presa va avea capacitatea de a-și depăși instinctele vechi, de „tribună de partid”, și va face un pas important spre normalitate, încercând să informeze publicul despre fiecare dintre candidații prezenți pe listele partidelor și rămânând rece la comenzile politice, care, în mod sigur, vor fi la fel de insistente ca și până acum. Știu că e vară, iar până la alegeri mai este. Foarte bine. Avem acest răgaz pentru a ne pregăti de examenul de europenism din toamnă: derinocerizarea (sau „demaneizarea”) Parlamentului.

Publicat în Evenimentul zilei

Între da și nu, ploaia

29 Iul

„De ce salcâmii? De ce ploaia? Stai să-ți povestesc… Ți-am zis că n-am avut nuntă? Nu, nici nu se punea problema, pentru că… Adică, ce nuntă? Nu ne mai ardea de nuntă…Ți-am zis că, din această cauză, toată viața mea e ca o nuntă continuă, mă rog, una… neterminată? Ți-am povestit, dar prea puțin. Știu că nu ai timp să mă studiezi – tu studeizi orașe, capitale (și eu nu sunt nici măcar un orășel de provincie” – D. s-a oprit pentru o clipă din cocheta-i ofensivă, ca să vadă cât de mult a exagerat în practicarea naricisismului. Ce e narcisismul? E mitomania pusă în slujba binelui nostru comun, care este împerecherea și înmulțirea speciei umane – așa crede D.).

„Eram în anul doi, la Litere, ambii porniți pe fapte mari și cam duși cu pluta: el voia să facă teatru, eu să dansez, chiar dacă nu-mi mai doream să fiu dansatoare profesionistă (la anul doi eram deja destul de matură, ca să nu mai visez cai verzi pe pereți, ci să-mi doresc o familie (da, și cinci copii!), dar mai întâi, dans și draaaagoste! Multă și nemaiîntâlnită dragoste. Tot niște cai, albi, pe pereți…)  Și el părea să fie eroul perfect… Ne înțelesesem să ne vedem la 18.00 în fața statuii lui Ștefan cel Mare. El venea de la bibliotecă, eu de la ziua de naștere a unei colege… Știi cum sunt colegele… Deși știau că aveam întâlnire, m-au reținut, ba cu o vorbă mai picantă, ba cu un banc, o intrigă, ba cu amenințări că se supără, da rrrău!, ba cu sfaturi „utile” („Lasă-l să aștepte! Cu cât îl chinui mai mult, cu atât te iubește mai tare!”), așa încât am întârziat nu mult, doar o oră (știi că femeile se împart în punctuale și nepunctuale? Cele punctuale întârzie până la o oră și un sfert. Cele nepunctuale mai mult. Na, am devenit misogină, ca să-ți placă și ție de mine!” – Nu, asta nu trebuia să spună, dar e târziu să retracteze. E târziu și pentru că îi e somn, și de oboseală, nu-și mai „simte” interlocutorul: are impresia că în fața ei e un robot, care nu recepționează nimic din ce se străduiește ea să-i explice, fapt ce o face să încurce cronologia, să sară peste detalii importante, revenind, fanatică, asupra lor, odată ce și le amintește).

„Nu știam asta! Serios? Și tu ce fel de femeie punctuală ești? Îmi spui și mie?” – Ahamdeci, ascultă, recepționează! Bun…

„Nu-i judecăm pe cei prezenți! OK?” – D. clipește ostentativ, sperând să i se ierte, împreună cu efortul cochetăriei, și micile prostioare (mari prostii încă n-a spus… Sau a spus?)

„Era sfârșitul lui martie, dar era încă frig. Era frig, dar nimeni nu se aștepta să ningă. Și… când am ieșit din căminul studențesc unde avusese loc petrecerea, ploua și ningea concomitent. Eu purtam o rochie roșie din lână subțire, un trenci, subțire și el, bej-roz, și sandale de vară, alb cu roșu. Și am înghețat bocnă! El era la costum și tremura ca varga, trist, la poalele statuii lui Ștefan. Nici nu speram să-l mai găsesc, mi s-au umezit ochii, văzându-l așa, cu trei lalele roșii în mâinile înghețate, îmi imaginam cum se simte, dar nici n-am apucat să-i povestesc despre „metodele dure” prin care fetele mă reținuseră la petrecere, eroul meu m-a luat în brațe, apoi, punându-mă, cu grija cu care așezi un obiect  de scristal, pe pojghița de gheață de sub picioarele noastre, mi-a zis, spunând mai mult cu pupilele enorme decât cu vocea: „Mulțumesc că ai venit! Credeam că te-ai supărat și nu o să mai vii!”

Ne-am tot dat întâlniri prin parcurile și scuarurile din jurul Universității. Ne priveau cu milă profesorii, care în drum spre facultate, treceau pe lângă noi, mirându-se, probabil, că puteam sta ore în șir, aproape nemișcați, eu în brațele lui, sărutându-ne. Ore în șir! Nici prin cap nu-mi trecea ce ar putea simți bietul băiat. Și comedia asta a durat ceva mai mult de un an. La un moment dat, am început a ne ciondăni. Din nimic. De fapt, nici nu știam dacă ideile sau gustruile noastre se potrivesc, pentru că noi nu comunicam. Cel puțin, nu verbal. Habar nu am dacă era, într-adevăr, tipul meu de bărbat. Nu știam nimic despre el, decât că mă aștepta în holul facultății de Litere și nici nu mă lăsa să urc pe scară la etaj, unde se țineau cursurile de obicei. „Hai, că n-a venit învățătorul, nu avem lecții azi!”, îmi zicea. „Nuuuu?”, întrebam eu. Învățasem repede să mimez acel gen de naivitate șmecheră, pentru că asta îi plăcea să vadă la mine. „Nu!” – asta însemna că mergem să ne sărutăm. În parc. Până se lăsa întunericul. După ce se făcea întuneric, mă conducea până la scara blocului, unde ne mai sărutam, dar nu mai mult de o oră, eu intram, fericită, în casă, el pleca, flămând și obosit, la cămin…

Da, ziceam că, în mod absolut logic, am început a ne ciondăni, după aproape un an de practicare a acestui tip de perversiuni… Cel mai frumos ne-am certat într-o zi cu ploaie. O ploaie absolut superbă, caldă, neașteptată, aromată cu flori de salcâm – aproape la fel de frumoasă ca propunerea lui  – de a ne căsători. Mergeam spre casă. Da, poate că e un detaliu important, sigur, este: purtam o rochie albă din in topit, cu dantelă fină, cusută de mama… Poate că rochia a fost de vină pentru felul în care nu-mi răspundea la întrebări: tăcea ursuz, ținând capul și privirile în jos. I-am spus că dacă nu-i place de mine, ar trebui să ne despărțim, cât e lucru cu cinste. Nu știu dacă am zis asta din cochetărie… „Poate că ar trebui să ne căsătorim?”, mi-a dat el replica. „Da! Sigur, ar trebui să renunțăm la facultate și să ne căsătorim!” – ironia mea l-a lăsat mut. La „datoria de a fi student” nu s-a gândit. Triumfam, câștigasem eu: timp pentru gândire! Așa credeam eu, cel puțin. De fapt, nu știu de ce triumfam, era o prostie,  cred că nici nu-mi dădeam seama că m-a cerut de nevastă în acea manieră stângace și sinceră, iar eu, de fapt, l-am respins, la fel de stângace, dar nesinceră! În mintea mea, cererea suna întruna, ca și cum ar fi repetat-o, ca să se asigure că înțeleg! Nu înțelegeam nimic. Am înțeles mult mai târziu, când am reevaluat scena cu ochii unui regizor de teatru…

Aici intervine ploaia... Imediat după replica mea, idioată, în decorul, regal, al salcâmilor universitari (cunoști decorul, nu?), o aversă puternică, nu foarte lungă, dar suficientă ca să ne ude până la piele și să-mi scuture florile de salcâm peste rochia albă – și astfel, am avut parte de o rochie albă cu flori… de salcâm, amprentate în tesătura fină (și, aporpo, n-am putut salva rochia aia, a fost singura dată când am purtat-o!) A trebuit să ne grăbim. Cu ocazia ploii,  eroul meu a intrat, pentru prima dată, în casa noastră, iar mama  i-a dat să îmbrace o cămașă de-a tatălui meu. Speram ca părinții mei să reacționeze cumva la starea plouată în care ne aflam: să spună că poate rămâne să doarmă la noi, dar… ți-ai găsit! Mama mi-a dat fierul de călcat, gata înfierbântat: „Ia arată-ne că știi să calci!” M-am conformat. Uitasem de replica mea, țineam minte doar propunerea lui. Îi călcam hainele cu sentimentul pe care ar trebui să-l aibă o soție adevărată! – în imaginația mea, căsătoria noastră se întâmplase deja…

El a îmbrăcat hainele uscate de mine și a plecat. La puțin timp după asta ne-am despărțit. Cum? Frumos. Dramatic. Așa ca în filmele sovietice: nici nu aveam alte modele pe care să le imităm…

* * *
Fragment. Puteți citi și: Citind sex&Perestroika

* * *

VIVIMETALIUN

luar o dia vira noite e a lua reflte no mar essa é a atração da noite esse lindo luar pois ela não é mais bonito do que você conte a lua o sol as estrelas e o mar posso até voar mas meu amor nunca acabara

Revista Vatra

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

ASTRODEVA

Omul ar trebui să ia cunoaşterea de la Soare, Lună şi stele. R. W. Emerson

Pentru Tine Pentru Suflet

"A scrie": un verb a cărui conotație diferă de la om la om și de la suflet la suflet.

O româncă în Olanda / A Romanian woman in the Netherlands

Despre Olanda si olandezi / About the Netherlands and the Dutch

EfrosNatalita's Blog

"Mulţi pierd micile bucurii ale vieţii, aşteptând marea fericire" Pearl S. Buck

DRAGANESTI-VLASCA

Draganestiul in imagini

Românica blues

Cântarea României eterne, fascinante şi ţicnite

Silent Musae

Nopti albe, zambete si puf de perna

mypassioniscooking

Numele meu este Bianca si-mi place să gătesc. La fel de mult îmi place să citesc cărţi de bucate, sa merg la cumpărături , sa pregatesc mese pentru prieteni dragi şi familie, sa experimentez reţete noi şi - desigur – sa vorbesc despre retete , desi eu nu sunt un bucatar profesionist.

Yellingrosa's Weblog

Poetry, Visual Arts, Music and IT Tech

Marbles in a Jar

Many voices; one conversation.

Secretele succesului

Succesul in viata nu are nimic de-a face cu ce castigi sau cu ce cladesti pentru tine insuti. Succesul inseamna ce faci pentru ceilalti. Pentru ca ceea ce daruiesti se va intoarce la tine

Sop-St

Now I know only I can stop the rain

Cociug

Lumea mea

Atelier 7culori

by Art District Studio (Experimentul Artei - pictura, desen, grafica si ilustratie, design si fotografie)

Turnofftheglory

Despre politica, politicieni si prestatii electorale si postelectorale

Little Corner

Rental props

radio vocativ

radioul celor care nu mai vor să fie manipulați

Zugrăveli Interioare, Amenajări Case, Renovări Apartamente Bucureşti şi Constanţa - 0764.833.879 / 0734.633.357

Echipa noastră execută servicii coerioare, design, renovări şi reparaţii, finisaje pentru apartamente, case, vile, spaţii comerciale, birouri, instalaţimplete de amenajări interioare şi exti electrice, termice şi sanitare, precum şi servicii de mentenanţă. Amenajări interioare – finisaje, renovări, tencuieli interioare, zugrăveli, placări pereţi şi plafoane gips-carton (rigips), placări gresie şi faianţă, parchet, izolaţii fonice şi termice, montat uşi, execuţie mobilier, servicii de design etc.

Tofan Gheorghe's Creative Blog

Creative WordPress.com site

Journeys beyond Montenegro

or just because life also happens outside our minds!

verzi și uscate s.r.l.

"Stiu ca exista un viitor pentru mine, dar nu pot sa-l mai astept." Marilyn Monroe

Kev's Blog

Thoughts and Expressions

Mentalităţi şi practici

O incursiune în fenomenele sociale din Republica Moldova

Un sacelean luptator

Este din ce in ce mai greu sa prezici trecutul.Se schimba de la o guvernare la alta

fata noptii

revista blogurilor

LightBox

From the photo editors of TIME

travelblog.md

Blog personal de călătorii şi impresii turistice din diverse destinaţii

Daniela Bojincă - Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

salvaţi satul românesc

"Decât codaş la oraş, mai bine în satul tău fruntaş."

Inchirieri de idei

Pe scurt despre absolut tot

Manzatu

Just another WordPress.com weblog

Blog despre Eroii Neamului

Just another WordPress.com weblog

CASE DE EPOCA

Opinii si analize de VALENTIN MANDACHE

Etymologikon™

Language, Linguistics, Logic, and Life . . . . . . . . . . . . . by Teresa Elms

Enigma Adolescentei

O chemare a sufletului

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 3,000 other followers

%d bloggers like this: